Poeme
resemnare metafizică
femeia din vitrină cu un mamelon înfundat e doar un manechin vechi pe care nu l-a iubit nimeni niciodată
am avut pentru o clipă iluzia că manechinul defect esti tu într-un moment de revoltă a trupului împotriva spiritului si de resemnare metafizică si fără hormoni
potop
plouă continuu de vreo două săptămâni iar locuintele lacustre sunt deja inundate până la refuz
mortii curg la vale ca într-o dramă shakesperiană în care otrava si tăiatul capetelor e la ordinea zilei
shakesperian si tragic cum sunt astept răsăritul de soare care ar putea fi ultimul
bluza
o bluză neagră si sinistră asteaptă într-o vitrină să fie cumpărată de cineva
după cum arată ar putea fi bluza pe care o poti îmbrăca în ultima zi de viată
suntem iarbă
am aflat că după ce murim creierul se lichefiază si devine un lichid verzui ca iarba
acum îmi dau seama cât de simplu e totul: suntem iarbă păscută de vite apoi ne prefacem în lapte si în copii si tot asa până când universul se va sătura de noi si va scutura puternic presul de la intrare
mă transform într-un brusture
pe măsură ce trece timpul mă transform într-un brusture – picioarele mi se lignifică iar corpul mi se desface în frunze mari si cărnoase numai bune pentru a-ti face în ele culcus
sper să am timp să trec prin metamorfoza completă până va veni cosasul si va culca totul la pământ
desi pe mine ca brusture în devenire si încă plin de viată s-ar putea să mă ierte
amintire
eram copil când odată s-au revărsat apele Amaradiei si au luat cu ele un bărbat cu puntea suspendată cu tot
si în timp ce sotia lui tipa si îsi smulgea părul din cap de disperare pe mal cerând ajutor deasupra apei îngerul lui păzitor radia fericit pentru că l-a scăpat din Iad
fecundare
singur în fata unei beri sau a unui pahar de tărie te vezi ca într-o oglindă spartă – pe bucătele pe tăieturi si încerci să te recompui ca un spermatozoid care a ratat fecundarea si încearcă să se salveze pentru bătălia următoare
dar niciodată nu e la fel: bătălia următoare va fi cu altă oglindă si cu alti spermatozoizi iar fecundarea nu se face niciodată în acelasi loc
digestie
mănânc ciorbă de burtă si burta mea devine tranzit pentru burta vitei care a murit – din amândouă vor mânca odată mâncătorii microscopici de burtă
lumea întreagă e o burtă imensă în care fiecare ne mâncăm unii pe altii macroscopic si microscopic în asa fel că la un moment dat te întrebi cine mănâncă pe cine cine are burta cine digeră si cine se află la celălalt capăt al digestiei
ofertă
am visat odată că urcam niste scări si nu m-am mai întors ceea ce înseamnă că am rămas undeva sus tot asa am visat odată că făceam dragoste împreună si nu se mai termina ceea ce înseamnă că pe undeva formăm un singur trup si ne putem prezenta la reîncarnare ca la ofertă: doi în unul
tropical
mi-ar fi plăcut să trăiesc în pădurea tropicală să-mi crească ferigi în păr să călătoresc pe liane în loc de străzi si să fiu legănat de paradisul vegetal ca într-o grădină Ghetsimani în care eu sunt Adam
tablou halucinant
piata prin care treceam si în care mă întâlneam cu tine a devenit acum o groapă de gunoi
în zona în care ne sărutam la întâlnire acum bâzâie mustele si bondarii iar viermii au intrat în programul non-stop al călătoriei dinspre larvă spre adult
doar fluturii suavii lipsesc din acest tablou halucinant pentru că ei ca si noi se hrănesc cu nectar de flori si iluzii la pachet
economie
am ajuns să fac economie si la filele din carnetelul de notite pe care scriu poezie acolo unde mă găsesc si unde muza mă bagă în seamă
în sărăcia de azi orice formă de economie devine necesară
de aceea să stii că si pe tine te voi iubi mai cumpătat ca să-mi rămână resurse si pentru mai târziu când voi îmbătrâni iar pe tine te va bate gândul să te duci la altul
femeia-elefant
barmanita Mari este imensă cochetează cu cel putin 130 de kilograme în viu e genul de femeie-elefant cum spun sexologii are părul lung prins într-o coadă ca o coamă de cal si este totdeauna rujată strident cu un carmin á la Moulin Rouge
sotul-elefant a părăsit-o demult iar ea este acum în căutare de un nou elefant pentru că altcineva nu se încumetă să împartă patul cu ea
tentativă de suicid
mi-am dus de mai multe ori sufletul pe marginea prăpastiei si am vrut să-i dau brânci dar de fiecare dată a plâns si m-a implorat si mi s-a agătat cu disperare de trup să nu îl arunc
la noapte târziu după o seară de betie când va avea vigilenta scăzută o să încerc din nou
despre prietenul meu Emil
prietenul meu Emil este un artist extraordinar el poate face din ghips si ciment cele mai frumoase femei chiar mai frumoase decât sunt în realitate
însă cea mai mare teamă pe care o am în legătură cu el este că s-ar putea ca la un moment dat să-mi creeze nevasta perfectă si atunci eu nu voi mai avea nici un motiv să fug
|
Emilian Mirea 11/3/2012 |
Contact: |
|
|