Avanpremieră editorială - “Cugetările unui călugăr de la Muntele Gând”
„Lumina Cunostintei”
Privesc pe geam. Lumina zilei e mohorâtă, iar sufletul meu se umple de această lumină. Încerc să-l însoresc si de aceea îndrăznesc să urc tot mai sus, pe Muntele Gând, pentru a afla lumina adevăratei iubiri. Am nevoie de dragoste, de acea dragoste care să mă pătrundă si să mă facă fericit că trăiesc. Această dragoste o simt ori de câte ori pasii sufletului meu urcă tot mai sus, pe Muntele Gând, unde întotdeauna am găsit o poiană de liniste si cugetare, pătruns fiind de „Lumina Cunostintei” si de bucuria Marii Iubiri.
Praguri altădată imposibil de trecut, sunt depăsite azi de cugetări inefabile ce îmi învăluie sufletul într-o diafană perdea de lumină, prin care văd trecând exilul meu voluntar, cu umbra lui crispată făcându-si loc prin multimea de copii cersetori de pe toate meridianele lumii, căutând, ca pe o comoară, identitatea pierdută cândva, un fel de fata morgana, a cărei vremelnică aparitie tulbură si incită spiritul vesnic nemultumit.
Exilatul sau emigrantul de orice fel, de oriunde si de oricând, desluseste mai bine prăpastia ce se adânceste între el si abundenta de avutie si de libertate la care aspiră. Spre a se salva, omul credincios îl caută pe Dumnezeu, în vreme ce, sechestrati de realitate si îndepărtati de Dumnezeu, alti oameni îsi asumă riscul de a se elibera prin ei însisi, fiecare luptându-se cu sine si cu semenii săi. În iadul cunoasterii fără Dumnezeu, omul puternic se simte tot mai puternic, pe când omul slab slăbeste mai tare, iar în cele din urmă cad împreună, pradă materiei, fiind spulberati de păcatul care explodează sub tălpile lor.
Dacă toti oamenii de pe pământ ar recunoaste existenta unui Creator unic, atunci ar trebui să admitem că Dumnezeu s-a născut si a creat omul într-o libertate deplină si de aceea omul si-a dorit de la început să gândească, să trăiască si să creeze într-o libertate identică aceleia în care Dumnezeu a creat si creează la nesfârsit.
O asemenea cugetare mi s-a ivit citind cartea „Dumnezeu s-a născut în exil,” un roman scris de Vintilă Horia. Titlul romanului se referă la Fiul Omului, înteles ca Dumnezeu întrupat, care s-a născut, a fost botezat, a trăit, a suferit si s-a jertfit pentru păcatele oamenilor, întru mântuirea de tiranie, ceea ce i-a adus puterea Învierii, si, în final, Înăltarea la Ceruri, unde „sade de-a dreapta Tatălului” si de unde va reveni pe Pământ, ca „să judece viii si mortii.”
Această sfântă poveste o află pentru prima oară, în exilul său de la Tomis - din anii imediat următori nasterii lui Iisus Hristos -, poetul roman Publius Ovidius Naso, personajul central al cărtii, un păgân neîncrezător în zei, dar aflat în căutarea unui Dumnezeu unic.
Wakefiled / Nov 2012
|
George Băjenaru 11/1/2012 |
Contact: |
|
|
