Subiectiv : Voinicul si oglinda magică
Zile de cOtombrie . care ne surprind cu o pătură deasă de ceată prin care cu greu se putea întrezării siluetele caselor de pe caldarămul celălalt. Volanul masinii tremură sovăitor în alegerea drumului drept pentru că din ceată orice umbră capătă proportii de fantomă cu înfricosătoare consecintă, dacă nu esti atent. Acelasi simtământ îl am astăzi urmărind evenimentele zilnice ce pe zi ce trece devin tot mai îngrijorătoare. Nu atât evenimentele sunt motive de îngrijorare, cât faptul că nimeni nu poate prognostica ce se află în fata noastră. Orbăcăind prin ceată, nu recunosti drumul, pierzi directia si rătăcesti în necunoscut.
În numai cătiva ani prea multe lucruri s-au schimbat total si tot ce-am socotit solid si statornic, a început să se clatine ca gelatina. Nesiguranta e un lucru înspăimântător. Fără sigurantă, omul devine paralizat si orice în jurul lui stagnează. Cine are curajul să schimbe un job pe unul plătit mai bine, când în jur multe companii se inchid? Cine îndrăsneste să cumpere o casă când nu stie dacă mâine nu va fi concediat? Si cine poate să-si investească economiile într-o afacere, când alte afaceri din jur sucumbă? Prin ceată nu se vede numic, numai sunetele răzbat si de multe ori aceste sunete indică jalea.
In Statele Unite alegerile prezidentiale bat la usă. Întrega lume urmăreste cu atentie încordată ce se petrece acolo, pentru că de apropape un secol fiecare vede în America, unica fortă dovedită de atâtea ori în trecut, care poate prin decizie si tărie să readucă lucrurile la normal. Dar în anii din urmă, din 2008 încoace, forta, decizia si tăria aestei tări au slăbit la nerecunestere. Aceasta slăbire a devenit atât de vădită astăzi, că natiuni anonime, al căror numiri erau aproape necunoscute, au inceput a se ridica cu aminintătoare răbufniri de violentă să pretindă drepturi mai mult sau putin închipuite. Lumea priveste uimită schimbarea, asteaptă cu răsuflarea tăiată să vadă care va fi răspunsul, dar nimic nu se întâmplă. Voinicul american, marele luptător al libertătii si democratiei în întreaga lume, simbolul sperantei de libertate al tuturor acelora care încă trăiesc sub câlcăiul despotic al regimurilor totalitare, pare să fi căzut într-un somn letargic. Voinicul doarme.
Multi se întreabă: care e cauza? Nu e în traditia americanului să fie indolent la obrăznicia unora. Nu e în traditia americanului să fie nepăsător la injustitie, la amenintare sau la lovituri sub centură. Si nu e în traditia lui să stea cu bratele încrutisate asteptând să i se dea de pomană cele necesare. Sau mai bine zis, nu a fost în traditia lui. Acum se pare că lucrurile s-au schimbat. În ultimii aproape patru ani, a devnit parte din traditie să astepti cu mâna întinsă ajutorul de la welfare, cecul de la unemployment, si bonurile de mâncare. E parte din programul de redistribuire a bogătiei si asta a prins. E adevărat că economia e la pământ, e adevarat că nu se găseste de lucru, e adevărat că datoria a depăsit 16 trilioane de dolari si continuă să crească, dar tătucul Obama a zis că în următori patru ani lucrurile se vor îndrepta si atunci e OK. Si voinicul s-a-ntors pe partea cealaltă si a mai tras un pui de somn.
De fapt nici nu doarme, visează numai. Nici măcar nu visează, are în mână o oglindă magică cu puteri miraculoase. Pe luciul ei vede tot, vede locuri minunate pe unde piciorul lui încă nu a călcat, vede aevea întâmplări de care nu a auzit, vede povesti din trecut si prorociri despre viitor, Vede ce macar nici nu si-a închipuit si e foarte absorbit. Oglinda magică îl aduce în contact cu prietenii pe care nu i-a mai văzut de mult si poate schimba o vorbă cu ei, poate urmării drumul la o anumită distantă si poate face haz de năzdrăvăniile unor eroi imaginari. Oglinda magică e nelipsită din mâna voinicului, e parte din el, de când se scoală si până se culcă. Nici nu concepe să se despartă de ea nici când mănâncă, nici când e în pat.
De când a descoperit oglinda magică, nu mai vede ce se întâmplă in jurul lui, numai aude ce se vorbeste în familie, nu mai participă la discutii, aproape că nici măcar nu mai vorbeste. Pare că ar fi vrăjit. Tot ce stie a aflat din oglindă, pentru că voinicul nu mai citeste ziarul de dimineată. Ultima carte citită a fost tema din clasa a unspezecea si aceea în rezumat. Dar e la curent cu ultimile gaguri despre celebrităti, pop music si consânzienele în pielea goală.
În timpul ăsta, pădurea arde. Focul pustieste totul si se apropie de noi. E nevoie de actiune, dar oglinda nu spune că e o urgentă. Oglinda asigură că mai e timp, să mai asteptăm. Poate ploaia va veni si focul se va stinge de la sine. Oglinda minte. Voinicul admiră o altă cosânziană. Focul trosneste în spatele casei.
Toronto ON
|
David Kimel 10/27/2012 |
Contact: |
|
|
