Interferentze - Marketingul stă la pândă
Am încă nedumeriri asupra functionării acestei puternice forte dominatoare de pe continentul nord american (si probabil si din Europa de astăzi) care se numeste “Marketing”. Desi, din punct de vedere logic înteleg mecanismul prin care banii trebuie produsi, uneori logica mea vine în contradictie cu realitatea din jur.
Mi-aduc aminte că la venirea în Canada m-a surprins faptul că multe din cele pe care în România le făceam singură, aici le puteam cumpăra gata făcute. M-au impresionat negativ felicitările cu textul deja scris, pentru toate ocaziile, toate gradele de rudenie si cu textele de toate categoriile: simple, complexe, romantice, în versuri, etc. Se vinde textul gata scris, consumatorul are numai de ales si plătit.
Cu timpul am întzeles că marketingul vine în întâmpinarea dorintzelor consumatorilor. De ce să mai confectionezi tu ambalaje pentru cadouri, sau să gătesti, când totul poate fi cumpărat? În societătile bazate pe marketing esti atras să cumperi tot. Evident că decizia de a investi o face cumpărătorul, dar un bun “vânzător” manipulează atât de bine cumpărtorul, încât îl poate convinge să cumpere si ceea ce nu-i e necesar! Eu am învătat de-alungul timpului strategiile agentilor de marketing si, atunci când unele lucruri nu mi-au trebuit, am rezistat tentatiilor cu care am fost (si sunt si astăzi) asaltată.
Sunt multe domenii în care evenimente mai deosebite ale vietii au devenit sursa unor afaceri de mare anvergură. Asa sunt, de exemplu, nuntile, botezurile si altele. Se cheltuiesc mii de dolari pentru o nuntă, iar de pe urma ei profită restaurantele, hotelurile, magazinele speciale de îmbrăcăminte, industria fotografică si altele.
Zilele trecute, pe când mă plimbam prin “Distilery Ditrict” din Toronto, am vazut o nuntă. Mireasa si mirele se fotografiau împreună cu vreo sase domnisoare de onoare si cavalerii respectivi, fetele în rochii decoltate mov, băietii în costum de gală cu floare mov la piept, mireasa cu o rochie albă imensă si mirele în costumul corepunzător. Era vânt si săracele fete erau înghetzate, băietii le frecau pe spate să le încălzească, mireasa era si ea zgribuiltă. Singurul care nu înghetase era fotograful. M-am amuzat să-i privesc, dar, când mi-am întors putin privirea, am vazut altă nuntă, cu alti înghetati si, mergând mai departe, mai erau încă vreo trei-patru asemenea nunti. Era un fel de “furnicar” de nunti si ceea ce m-a frapat era lipsa de diversitate a costumelor. Toate miresele aveau rochii bombate cu multe falduri, toate fetele de onoare aveau rochii decoltate, e drept, fiecare grup altă culoare si toti băietii aveau la butonieră flori de culoarea rochiilor fetelor. Forma buchetelor de flori era identică la toti. Cred că “industria nuntilor” a adoptat un fel de “standardizare” si că, probabil, la un pret rezonabil, se “oferă” acelasi tip de costume, flori si loc pentru fotografiere. Văzusem odată la stiri la televizor că, în China sau Japonia ( nu mai stiu exact) există o anumită zi din an când sute de perechi se căsătoresc simultan si vezi o mare de perechi de mirese cu miri care par identici. Asa era si aici, piata centrală a districtului respectiv din Toronto era inundată de nunti.
Uitându-ma la rochiile mireselor, bufante si cu falduri, mi-am adus aminte de recenta tragedie întâmplată în Ontario. Nu stiam că miresele au un nou obicei: de a se fotografia în apă. Stiam că se fac nunti la malul lacului, pentu că e peisaj frumos, dar nu auzisem de aceasta recentă “traditie” ca miresele să intre cu rochia în apă, ca să “o strice”. Iar acest eveniment e fotografiat. O mireasă a intrat în râu si fotograful a tot înaintat ca să o fotografieze si la un moment dat rochia s-a îmbibat cu apă si a tras-o pe mireasă la fund si, desi fotograful a sărit în apă ca s-o ajute, mireasa a fost luată de vârtej si n-a mai putut fi salvată, iar finalul a fost tragic. Li s-a luat interviu celor care au vândut rochia de mireasă. Ei au spus că într-adevăr, rochiile cu falduri devin foarte grele dacă se intră cu ele în apă, dar că ei vând separat si niste rochii usoare, speciale pentru intrarea în apă de după ceremonie. Iată deci cum comertul aranjează imediat lucrurile! Nu se renuntă la fotografiile în apă, se cumpără două rochii de mireasă!
Dar, ca să venim la un ton mai vesel, am avut ocazia, din întâmplare să călătoresc săptămâna trecută la Chicago spre aeroport cu o limizuină “strech”, ca cele pentru nunti, dar de culoare închisă. Era 7 dimineatza si fratele fiind ocupat, am comandat un taxi, iar ei ne-au trimis o limuzină. Când am văzut una atât de lungă ne-am speriat, dar soferul ne-a asigurat că nu costă nimic în plus, că era disponibilă si ne-a invitat să ne urcăm în ea. Covor persan, bar cu băuturi, mare lux! Curbele erau mai greu de luat, poate că ar fi fost mai usor dacă ar fi avut “burduf”. Mergând spre aeroport m-am gândit că nu-i exclus ca pe viitor să apară si “limuzinele cu burduf” pentru nuntile cu drumuri în serpentină. Nu degeaba stă marketingul la pândă!
|
Veronica Pavel Lerner 10/21/2012 |
Contact: |
|
|
