Ora de refugiu
Bazar
esarfa rosie vorbea despre loviturile întunericului
astupam urechile timpului cu bucăti decupate
dintr-un ziar de scandal
în partea de jos a paginii era un anunt potrivit după asteptările oricărui adolescent
,,bursele de studii se vând la chiosc,,
putină matematică si chimie în parcul de alături
când plouă se vede mizeria pe trotuare
canalele sunt înfundate cu tipete
mimăm o scurtă plăcere
iar contractul va fi semnat la primul colocviu cu moartea
se auzeau trenuri
gările sunt pline de necunoscuti ce calcă peste resturile de durere
m-am întors în coltul meu unde sobolanii scormonesc după cojile uscate de pâine
e o definitie dură pentru oamenii de rând
zidurile cad
aerul năvăleste în pivnită
măsor clipele si sângele noptii se încheagă pe degete
am vândut biletul fericirii primului necunoscut
Oamenii mării
sunt risipitorii de visuri cu ambarcatiuni stelare
îsi potrivesc inimile după înăltimea valurilor
cuprind orizonturi străine în cutiile cu nervi de otel
au sare pe genele arcuite de albastrul solzilor
nisipul circulă prin sângele cuvintelor
,,e femeia mării!’’ striga un muritor de rând
definind grămada linistită de oase ajunsă la tărm
înotasem fără bilet
marea m-a purtat în bratele ei
ca pe unica fiică întoarsă din războiul cu viata
eram liberă în sfârsit
ea a vorbit cu valul despre nunta promisă
coralii sunt acolo de la nasterea mea
îmi păzesc amintirile
crucea mea de spumă
s-a rezemat de umărul pământului
si trage zilele la mal
Se credea că marea nu are inimă
într-o zi străbate drumul sticlos al clepsidrei
mingea de foc îi agită valurile
femeile cu păr albastru intră în pântecul apei
născând prunci fără solzi
e liniste
prin crăpătura zorilor
mi-am strecurat scrisoarea de adio
lumina si cuvintele si-au întins năvoadele
eu nu am văzut marea niciodată
ca o rugăciune în pustiul inimii
călutii înoată prin valurile uriase
când dorm crusta de sare îmi pătează obrazul
unii spun că plaja e plină de alge
altii iubesc neconditionat nisipul
ce se strecoară
în călcâiele turistilor plătitori de taxe
pentru o bucătică de amintire
mi-am cazat sufletul la popasul pescarilor
Misiune secretă
soldatul îsi făcea un bilant
avea nori cenusii pe bucătica de cer promisă
lângă patul pustii dormeau amintirile
în transee prietenii cununati cu valul de nisip
el trebuia să-si folosească gloantele oarbe
pentru a cuceri seninul tâmplei
are bratele inimii amputate
se trezise îmbrăcat în zale grele
ca un condamnat la singurătate
celula era un ciob de oglindă
intrat în adâncul fiintei
prin venele sale circulau submarinele aflate
în misiuni secrete
agentiile transferau codurile
resuscitarea nu e decât o pierdere de vreme
el purta costumul de carne si oase
obligat să nu răspundă zborului
sufletul astepta cuminte lângă poartă
cercul de lumină s-a deschis
Exilul
pescărusii m-au amenintat cu fericirea
plimbându-mă prin port
am început să calculez
distanta de la primul culoar al timpului
si până la inelul sapte
spirala m-a redat întreg vietii
calcarul se macină zilnic
sunt efectele solare
pasii noului venit rămân desenati pe nisipul vremii
pret de cinci nanosecunde
cablurile se agată de tentaculul urias
femeile acoperite de razele fierbinti ale prânzului
semnează în cartea de onoare
ca sirenele îsi mută privirile iscoditoare peste valuri
Ovidiu tace
semn că imaginea lunii l-a ademenit
din umbra lui se naste culoarea
vin pescarii de vise
le agată pe sârma de rufe
o nouă simfonie la apus
Piata de stele
se vând ambalate în folie de aluminiu
e nevoie de răbdare si curaj
nebunii îsi trasează segmentele
pe bolta încremenită de lumină
numai iarna cad în plasele muritorilor perversi
luna se scaldă în iazul de la marginea orasului
unde se strâng sirenele să salvele pământul
de asteroizii grosolani
în craterul noptii oamenii întind capcanele
când colturile ating valul de frig
orice încercare de a se salva este imposibilă
stelele sunt asezate pe mesele îmbâcsite de legume si fructe
mirosul îngrozitor le taie sclipirea
am cumpărat una să-mi astâmpăr curiozitatea
fiecare atingere m-a făcut să înteleg calea
citeam braille
îmi ascuteam simturile
primul implant cu durere a avut loc la taraba din spate
o femeia a izbit corpul ceresc de unghia pământului
noapte vesnică
Mesagerul invincibil
are brate de foc si trece prin peretii inimii
fără să perforeze organele vitale
în ziua când l-am cunoscut
înregistra pe retina stângă
fragmente din istoria lumii
stie cum se desprinde unghia pământului
din călcâiul noptii
pe pânza tesută de femeile timpului său
colectiona amintirile
unele se cicatrizau destul de greu
altele sângerau până la cuvânt
culorile se amestecau în grabă
tabloul putea fi citit doar braille
amprentele digitale deschideau portile infinitului
programul era fixat de asociatia
pentru mutilatii în războiul dragostei
ei sunt multi
cotizează la centrul de lângă râu
sau la ghiseul podului metalic
apele se umflă
când trec nuntasii chiuind
citesti întreaga poveste
dacă dai search pe stânca plină de cruci
Condamnat la Viată
mi-au prins un cod de bare pe inimă
si trec prin filtrul cu semnale fluorescente
era de asteptat să-mi pună gratii
plusez toti asii din mânecă pentru o singură secundă
adevărul are două fete
ca lama săbiilor trucate
cablul cedează la prima înfătisare
un înger propune excluderea pedepselor cu viata
mi-a ajuns noroiul în care mă tine inima
organismul asimilează toate durerile din parcurile nationale
nu e vietate care să nu-si lase agătat plânsul
prin copacii condamnati la seceta cuvintelor
rădăcinile vibrează la orice sunet
simfonia lacrimilor pe obrazul crestat de sperante
în coliba de la marginea satului am lăsat timpul
fiecare trecere prin inel produce o serie de unde negative
carnea se cojeste lăsând sufletul să iese
primul zbor m-a făcut să urăsc grămada de oase
eu am învătat cum se culege lumina
Sistemul de combatere a poluării
la ei plouă cu sânge
se scurge pe tâmplele apusului
trecând prin spirală cu tălpile încărcate
de tărâna vremii
e cea mai simplă definitie a omului injectat cu iluzii
căutările se opresc la poarta cu stelute de ceară
lumina topindu-se pe buzele arse de infinit
gardul vopsit în culorile toamnei a cedat
praful se ridica până la muntii de cristal din patria mea
la sensul giratoriu m-am pierdut în multime
cu degetele strânse pe arcusul diminetii îmi cânt zorii
pumnul de lut modelat în trei etape
ascultă cuminte formulele magice
mesterul sterge tiparul de albul credintei
în cuptorul solar am văzut
sistemul de prindere a rugăciunii
două palme până la glasul serafimilor
amputarea fericirii e o chestiune de secunde
când ceasul va trece la ora de vară
voi fi ecou
Ziua plânsului verde
în cutia de carton am îngrămădit restul vietii
si discurile de vinil cu muzică retro
bănuiam că biletele cu vorbe goale
prinse pe usa frigiderului
nu au valoare sentimentală
mi-am sorbit linistită cafeaua
taxiul a venit cu o întârziere
de câteva nanosecunde
pot măsura cu inima trecerile
prin perdelele brodate în stil clasic
ciucurii verzi asteaptă lacrima pe icoana zilei
în caseta din stânga găseam instructiunile
pentru a naviga la bordul singurătătii
un el definit ca o structură de calcar ieftin
pune în balantă totul
indiferenta circulă prin venele umflate
cu solutie perfuzabilă
unghiile intră în carnea vremii
încercând să găsească trapa spre albastru
magnetismul functionează întotdeauna
zbor întrerupt
Culoarul de sticlă
lângă mine locuieste nebunul cu masina de tocat nervi
îi place să asculte plânsul timpului trecut
prin peretii de portelan
nimeni nu îndrăzneste să-i reclame linistea
are un sistem de blocare a undelor magnetice
transmise cu ajutorul panourilor solare
la intrare a lipit un anunt
,,interzisă trecerea posesorilor de energii negative’’
în blocul nostru nu există consum de apă sau gaze
iarna tremurăm controlând clăntănitul dintilor
nu avem usi pentru a ne apăra intimitatea si nici ferestre
vântul e singurul intrus
când soarele a evadat în pustiul noptii
mi-am dat seama că oglinda ce zace în cuiul din perete e spartă
mama trecuse ieri să-mi lase calmantele pe noptieră
visurile ei au explodat
mă vedea în căsuta de la tară cu o hăinută impermeabilă
închisă cu fermoar până la gât
obisnuiam să mă joc prin ploaie
el a muscat din măr
zâmbet îndoliat
Rutină
punctele se intersectau la nivelul buzei superioare
aveai o aripă de fluture lipită pe vocala ,,o,,
încolăcind filtrele de aer
tuburile cu oxigen intrau prin orificiul de la baza iubirii
ea se ridica prin atingeri digitale
ca semn divin al perpetuării speciei
întregul mecanism functiona non-stop
un vecin timid a semnalat turbulente la etajul superior
instalând panica printre locuitorii neprogramati
se îmbulzeau spre iesirea de incendiu
usile din fier forjat lăsau descoperit anuntul clasic
,,înapoi în bârlog’’
colacii de salvare si vestele anti-glont
erau închise în debaraua de la subsol
uniformele obisnuite le schimonoseau trupurile
pentru muritorii de rând este imposibil să folosesti
apelurile de urgentă
semnalele devin periculoase
pentru retelele cu acoperire
din zonele contaminate cu gânduri ieftine
Ora de refugiu
ploua prin acoperisul noptii
în palma stângă desenai harta orasului subteran
întotdeauna fotografiezi păpusile gonflabile de pe străzi
aduci cu tine un aer de cavaler în doliu
îti injectezi sperante si gânduri frumoase
copiatoarele ieftine amestecă mereu cernelurile
în cutiile de plastic
au o multitudine de variante
să traseze linii la nivelul inimii
câteodată circulă cu restrictie
în zonele de maximă sigurantă
programul stabilindu-se în functie de nuanta selectată
două comenzi si întregul mecanism se pune în miscare
cu ochiul timpului urmăresc desprinderea
marea inventie îti taie respiratia
găsesti cosul de gunoi plin până la refuz
un obicei deloc de neglijat
pielea atârnă la marginea drumului
separarea a înregistrat un succes
cu adevărat formidabil
esti numai suflet
pictezi în carnea cuvintelor
Statistica universului de carne
zidurile se ridicau din mijlocul plămânului drept
aveau două ferestre diforme
ochiuri conturate în cutia misterelor
nici o usă nu găseam printre micile definitii
golul imens lăsat ca o capcană pentru viitor
mă nelinistea peste măsură
aruncam hârtiile în unghiul cel mai sudic al închisorii
mă strângeau lanturile ruginite
îmi amputaseră lumina
tăiau în carnea cuvintelor
linistea e cea mai enervantă stare
în prima secundă a diminetii zăream siluete pe tavan
demonstratia mea nu a impresionat pe nimeni
un erou fără statuie
cu pieptul gol printre soldatii angajati de regele timp
când desenezi moartea pe asfalt inspiri mirosul de smoală
tragi ca un dependent cifrele finale
începe extazul cu miscări lente
un montagne russe pentru mai târziu
totul se îmbracă în albastru
si mâinile
inima e temporar suspendată
Soldatul bigam
luptă în zilele cu umbră
peste crucile celor căzuti în transee
îsi curătă timpanul de sunetele vii
în amurg primeste gamela cu minciuni
despre pământul strămosesc
gândurile se limpezesc în cana de tablă
mai pune de-o fiertură si uită scânteia pe marginea santului
când se odihneste întoarce spre miazăzi calul
în rucsac tine exploziile întârziate si telecomanda
blocată pe replay deasupra vietii
beep
si norii se mută pe cealaltă bucată de cer
e războiul terestru în planurile sale
incendiază gândurile si saltelele ortopedice
taie cuvintele împerecheate cu lumina
lângă sat îsi leagă tineretea căutând potcovarul de îngeri
îi zărise numele pe lista cu repatriatii
prin ordonantă de urgentă
veneau cu biletul în sicriu
legat cu ată rosie de amprenta digitală
în duminica sfintelor rugăciuni a ucis păsări
el tortura copiii de suflet ai primăverilor
cu fumul gros de tămâie
Absoluta chirie
te preocupa cenusa spulberată peste viciile gazdelor
ce urlau să plătim chiria săptămânal
strângeai în geanta de pânză adevărul
praful de pe mobila din lemn aurit
îmi întepa toate simturile
aveam pielea sensibilă si lăcrima la fiecare vorbă
se scurgeau prin pori dorintele
este inadmisibil ca numele noastre
să fie puse într-o paranteză
vom achita suferintele si despărtirile în rate fixe
am cerut împrumut
la un cămătar ce învată cum se numără
câinii vagabonzi din pietele publice
el face curătenie până la sânge
ascute limbile ceasornicului
se plimbă imaginar cu o lamă de cutit
în subconstientul clientilor vechi
când moartea ne lăsase primul semn la usă
am crezut că joacă la două capete
pariasem si ultimul cuvânt pentru o legătură de zile
altii plusau anii cu grămada
zarurile au alunecat pe muchia destinului
În colivia papagalului negru
purta o pălărie cu strasuri viu colorate
de la o distantă mai mică puteai întelege
cum se aprind cuvintele ca becurile economice
îti trasai un teritoriu
cât să încapi tu si viata apoi dormeai
pasărea avea acelasi program
nu mânca mai mult de trei seminte
si evada prin fereastra clepsidrei
înainte ca timpul să-i ajungă zborul
credea în libertatea secundelor
bucurându-se copilăreste de aer
când obosea atârna consoanele
de inelul suspendat paralel
cu spatiul imaginat de mâna mea stângă
scârtâitul devenise insuportabil
am reusit să-i tai gândurile cu o lamă
i-am cusut de coadă o fundă roz
si somniferele au început să lucreze
un suier prelung
ca al locomotivelor blocate la semafor
tinta lui evadase
ochiul pervers măsura gratiile zilei
Închisoarea amintirilor
tunelul interminabil trecea pe sub umbra casei
amatorii de jocuri fără noroc se grăbesc
pentru un loc în fata magaziei
aseară am apropiat câteva elemente primare
si consumul de energii negative s-a redus la jumătate
tineam o evidentă clară
a broderiilor si dantelăriilor viu colorate
mă pasiona din copilărie
arta de a lupta până la oasele de lut
cu obisnuinta unor amici învătati să trădeze
e o lectie de umor la zero grade
setasem alarma pentru cazurile de urgentă
în conflict direct cu paza si protectia noilor legi
de iubire neconditionată
a sufletelor aflate pe aceiasi treaptă
am redistribuit norma de hrană
către adormitii pe străzi
si indiferentii din cele patru sezoane
bilantul a fost grozav
o statistică îngrijorătoare
la capitolul câini vagabonzi si guri de canal
cu promisiune fermă de căsătorie virtuală
bunica respira încet cuvintele noptii
admira buclele spiralei
zâmbea universului paralel
eu o strângeam de mână
si lutul ei mă trimitea în exil
|
Any Drăgoianu 10/18/2012 |
Contact: |
|
|
