De vorbă cu Nicole Kidman (The Paper Boy)
Îmbră cată oarecum simplu, cu fustă, bluză, un sweater deasupra, cu tocuri înalte de 11 cm, lui Nicole Kidman nu-i pasă că este înaltă, dat fiind moda care o obligă să fie la zi.....
Adevărul este că, talentata cum e, nu are nevoie de altceva decât de frumusetea ei statueasca si filmele în care joacă, ultimile fiind Paper Boy si Hemingway si Gelhorn.
Dacă primele două decade de când s-a născut în 1967 în Sydney, Australia, i-au călăuzit cariera de actrită începând în Australia si mai apoi în America, numai în anii 1990 a început să fie remarcată serios de Hollywood care i-a dat roluri suculente urmate vertiginos de premii Golden Globes si nominări la Emmy.
Dar cum celebritătile sunt si ele ‚oameni’, viata particulară, chit că i-a adus notorietate atat când s-a căsătorit si divortat de renumitul Tom Cruz, cu care a avut si copii adoptati, sau alte consecinte a unor relatii de dragoste mai mult sau mai putin de durată, Nicole a reusit să-si mentină dârzenia de actrită, azi fiind considerată ca printre primele dame ale cinematografiei Hollywoodiene. Ba mai mult, si-a făurit firma ei de productie de filme, ca să-si poata alege ea materialul si rolurile si să nu i se mai impună!
RA: Ah, în sfârsit! Nu ne-am mai vazut de mult!
NK: De anul trecut, mai precis!
RA: Da, dar vezi, o zi fără să-ti fiu în preajmă, conteaza cât un an!
NK: Văd că nu te-ai lecuit încă de a face complimente înfloritoare!
RA: Cum să refuz pe zeul complimentelor când e vorba de tine? Dar mai bine spune-mi secretul de a intra în pielea unui caracter care de felul lui e departe de cum esti tu ca individ si viata ta particulară total aparte de rolurile pe care le joci?
NK: Am mai fost întrebată de asta si tot ce pot spune este că dat fiind rolurile diferite, fiecare contribuie si faciliteaza abilitatea de a-l întruchipa pe următorul. Desigur, depinde si de felul în care regizorul îl doreste să fie interpretat, conform viziunii sale.
RA: Inclusiv unele scene în nud...
NK: Dacă situatia dramatică o cere, rolul regizorului este să nu abuzeze si să explice întocmai de ce scena respectivă impune o actiune ca asta. Dacă e logic, o fac nu ca Nicole, ci în pielea rolului înterpretat si apoi, când am terminat si am plecat acasă, am si uitat de întâmplare. Adevărul este că nu-mi place să repet roluri asemănătoare si prefer să mă adâncesc chiar în situatii foarte aprige dacă povestea merită.
RA: Deci astea sunt primele consideratii când citesti un scenariu?
NK: Absolut! Sexualitatea nici nu intră în discutie. Mă bazez pe regizorul pe care l-am acceptat si am încredere în viziunea lui artistică. Iar actorul cu care am turnat scena nici nu l-am cunoscut bine si m-a si vizitat în cabina mea, introducîndu-se: „Hi, my name is John!”
RA: Ha! Un incident nostim! Si pentru că veni vorba, ce preferi să alegi mai întâi: scenariul cu
rolul respectiv, regizorul, sau reputatia actorului cu care vei lucra?
NK: În general, prefer să stiu cine e regizorul.... dar dacă un rol e total aparte de cel pe care l-am jucat până acum si-mi dă posibilitatea să mă extind, sigur că mă las influentată, cu toate că risc mult mai mult decât mi-ar conveni.
RA: În ultimile două filme, Paper Boy si Hemingway si Gelhorn, rolurile sunt nu numai total opuse, dar si pentru că dau o voce celor asupriti, ai fost întotdeauna atrasă de femei dedicate umanitătii în special si care au stârnit până si revolutii. Plus că si vârstele erau diferite.
NK: Întocmai! Cum să nu fi fascinat dacă vezi o femeie la 45 de ani, plină de viată si dedicată umanitătii?
RA: Adevărul este că femeile în special la vârstă medie devin mai interesante si chiar în avangarda unor actiuni care să atragă pe ceilalti deoarece, ce e drept e si logic, dând astfel o satisfactie care ar fi foarte greu de găsit altfel.
NK: Într-adevar, la vârsta mea de azi am mai putină stamină si am început să mă simt putin cam obosita...am si doi copii care sunt un cadou pentru mine... dorinta mea este să trăiesc o viată adecvată ca să pot oferi mai multă compasiune, întelegere si da ajutor mai ales acolo unde nu mai au speranta că va veni cineva să-i ajute... simturi si dorinte întâmpinate de-alungul anilor până acum si abea astept să văd cum voi simti si ce-mi va trece prin cap după ce împlinesc 50 de ani ca să pot contribui si mai mult!
RA: Asadar, la 45 de ani e mai bine dect înainte, când erai mai tânără, da?
NK: Asa cred! Pentru că esti la mijlocul unui voiaj care stii unde duce... părintii mei sunt peste 70, si stim la ce să ne asteptăm...dar până atunci trebuie să sărbătorim cu bucurie fiece zi... nu crezi?
RA: Cred, cum să nu? Inconstient cum sunt, mă bucur de fiece zi încă de când m-am născut, s-ar putea spune! HA! Dar să nu uit, sper că mă ierti când te întreb ce relatii ai cu ceasurile Omega si chiar cu ceasuri în general?
NK : Ah, timpul! poate că mă afectează si subliminal cu vârsta peste 40 de ani. Sunt atâtea lucruri pe care le putem cumpăra, exceptând timp! Tatăl meu purta întotdeauna ceasuri interesante, ca atunci, cu ani în urmă, când Omega mi-a propus să lucrez cu ei si am considerat foarte bine venită această oportunitate. De altfel ei sunt o firmă foarte specială care donează multi bani programelor legate de femei care au nevoie de sprijin – si toate acestea sub egida Natiunilor Unite.
RA: Poti să-mi divulgi ceva despre celalt film în rolul Printesei Grace de Monaco? Ai descoperit ceva interesant, în plus de ce stim noi?
NK: Abea am început filmarea acum o săptămâna... desigur că nu m-am lasat pâna nu am cercetat intens totul din jurul ei... mai ales în Monaco si la Paris, ca să-mi dau seama mai bine de atmosfera în care a trăit. Să fiu sinceră, îmi pare foarte bine că am fost aleasă pentru acel rol cu o poveste atât de fascinantă.
RA: Oare asta include si eleganta modei pe care o purta Grace?
NK: Desigur, dar stii cum este...moda vine si pleacă în cicluri! Cu toate că, la nivelul ei, îmbrăcămintea îi dadea o alură de elegantă continuă. Acum, Dior si Chanel îmi fac probele si Cartier bijuteriile pe care le voi purta. Ce mai, e grozav! Iar maestrul care i-a făcut pălăriile lui Grace încă mai trăieste si curând o să-mi facă si mie pentru acest film; crede-mă, sunt tare emotionată, imaginează-ti! În acest mod, mi-a revenit gustul pentru eleganta clasică de care am fugit ca studentă, când eram înamorată de valul cu blue jeans! Azi, mă simt mai sezonată că revenim la stilurile elegante de odinioara. Asa că, după cum vezi, am făcut turneul lumii de modă. Si, după cum observi, m-am cumintit! O bluză, o fustă, după cum vezi...
RA: Dar tocuri înalte la modă tot porti! Nu conteaza că esti deja înaltă?
NK: Ei, nici chiar asa! Mă bucur la ora asta de lucruri simple...stiu ce-mi este important în viată si ce e elegant, dar să stii că în acelasi timp lucrurile materiale nu mă atrag de loc. Chiar mă uit la viată prin ochii lui Grace si, când mă gândesc ce repede a dispărut, am o liniste incredibilă cu privire la tot ce ne înconjoară....
RA: Asta include si faptul că acum trăiesti în Memphis, la tară, cu Keith, sotul tău, de aproape sase ani?
NK: Poate subliminal...avem o fermă cu de toate... agricultură, animale, un spatiu mare în jurul casei si-mi prieste foarte mult această viată simplisă, diferită de tumultul marilor orase sau Hollywood, în special!
RA: Înteleg că sotul e dedicat total muzicii si nu te scârtâie la cap cu repetitiile.
NK: Nici decum! De altfel o să-l cunosti mai bine căci a acceptat să fie în American Idol la TV. De altfel el nu citeste muzică ci improvizează si scrie lirici continuu. E foarte talentat!
RA: Stiu că si tu cânti. Aveti de gând vreodata sa apăreti împreună pe scenă?
NK: Apărem, dar numai pentru actiuni de caritate sau adunări de fonduri pentru proiecte de caritate. Ni se propune din când în când să facem asta profesional, dar sunt prea timidă de felul meu în legatura cu asta. Când sunt într-un rol, e rolul care face tot felul de chestii, nu eu!
RA: Dar dacă Keith e asa de prins de muzică, etc., si tu esti plecată la turnări de filme, cine are grijă de cămin si de copii?
NK: Hei, o zi, două, poate trei, rezistă...are grijă de copii, cu care se joacă. La început le era putin străin, dar acum, când se joacă direct si face nebunii, îl adoră!
RA: Si cu vacantele cum rămâne?
NK: Să nu râzi, dar amândoi am crescut în Australia aproape pe plajă si copiii mei fug de ele! Poti să-ti imaginezi asa ceva? Ha! Dar asta nu înseamnă că, dacă avem timp liber, nu fugim imediat în Florida, Bahamas, sau alte insule mai părăsite, căci oceanul ne face bine si ne dă un sens de liniste minunată!
RA: Asa că plonjezi în nisip si stai la soare până te arzi bine?
NK: Nu, nu! Nici chiar asa! Mă învelesc sub o umbrelă mare, pentru că dacă stau în soare capăt niste exeme uriase...am învătat să mă apăr de mică...!
RA: Si cu Hollywood cum ramâne?
NK: Cum să rămână? După cum stii, mi-am făcut si eu firma mea aici, ca să pot alege independent povesti si roluri interesante, si dacă nu la Hollywood, e o lume întreagă cu echipe si studiouri bune de filmat pe tot globul. Simplu!
RA: Am înteles, să trăiti, doamna producătoare! Mai stii, poate o să-ti placă una din povestile mele!
NK: De ce nu?!
Nota Observator:
Intregul interviu poate fi citit in forma tipărită a Observatorului din 16 Octombrie a.c.
|
De la Ray Arco, corespondentul nostru din Hollywood 10/17/2012 |
Contact: |
|
|
