Aura Urziceanu -despre muzică si despre concertul din 27 octombrie a.c. din Toronto
Am avut marea bucurie să o ascult pe Aura Urziceanu încă de cand eram în România. Era considerată, pe bună dreptate, o mare cântăreată de muzică de jazz. Pe atunci o admiram si nici prin cap nu-mi trecea că, peste un număr de ani, voi avea ocazia să o întâlnesc în Canada la câteva din întrunirile cenaclului “Nicăpetre” al ziarului “Observatorul”, unde artista a fost invitată de directorul cenaclului si al revistei, Dumitru Puiu Popescu.
Am cunoscut atunci personal nu numai o artistă, dar si un om modest, prietenos si de o mare generozitate. Recent i-am pus câteva întrebări Aurei Urziceanu, care a răspuns imediat cu amabilitatea si entuziasmul ei caracteristic.
VPL: Aura Uziceanu, întâi primeste prin mine multumirile membrilor cenaclului “Nicăpetre” de pe lângă ziarul Observatorul pentru moomentele de neuitat cand ai fost lângă noi. Ne-ai delectat cu interpretările tale. Ne poti spune câte ceva despre începuturile tale?
AU: De mic copil, crescând în casa părintească, m-am considerat “norocosă” cu părintii mei, care m-au crescut cu muzica clasică. Si această muzică mi-a călăuzit pasii de-alungul anilor ce au urmat. Asa am dobândit libertatea de a fi eu însămi, cu glasul si simtămintele mele, cântând cu dragoste si pasiune.
VPL: Mi-aduc aminte că te-ai lansat foarte tânără. Care au fost începuturile carierei tale în România?
AU: M-am lansat în România la vârsta de 13 ani si jumătate cu primul cântec înregistrat la Radio “Vreau să cânt si eu la Televizor” si care mi-a fost de bun augur! Au urmat emisiunile la TV, cu primul cântec de muzică usoară la TV “ Soarele e-ndragostit de Mamaia”pe care l-am cântat la 14 ani neîmpliniti. Iar apoi am avut primul concert de Jazz la Bucuresti la 16 ani neîmpliniti.
VPL: Si turneele?
AU: Imediat după lansarea de la televiziune au urmat turneele în tară si peste hotare: Rusia, Israel si Germania.
VPL: Si cum ai ajuns în Canada?
AU: În Germania, un producător al CBC-ului canadian Radio & TV, auzindu-mă cântând la un post german de televiziune mi-a oferit un contract să vin în Canada si să colaborez cu CBC, ceea ce s-a si realizat. Am obtinut colaborări noi cu oferte atrăgătoare
si plata excelentă, din care mi-am platit cotele ARIA-ei ( Agentia de Impresariat din Bucuresti) la timp si correct.
VPL: Apoi ai rămas definitiv în Canada, nu?
AU: Cântând la Winnipeg, în Canada si la unicul Club de Jazz cu un mare success, renumitul Phil Nimmons, care avea cea mai faimoasă orchestra de jazz din Canada, auzindu-mă cântând, mi-a oferit contract să vin la Toronto să cânt cu orchestra lui, ceea ce s-a realizat cu un succes extraordinary si asa l-am cunoscut pe viitorul meu sot, muzicianul si bateristul canadian Ron Rully, care cânta în orchestră. Si CBC-ul canadian din Toronto imediat mi-a oferit show-uri peste show-uri ca “oaspete”. Si, dupa 6 luni, “show-urile mele personale” la radio si TV, cu formatia sotului meu, unde cântam numai jazz, dar si popp în diferite limbi: engleză, franceză, italiană, spaniolă , portugheză si româna. Show-ul se intitula “Music of our People”.
VPL: Fascinantă poveste. Si, mai departe?
AU: Duke Ellington, auzindu-mă întâmplător cântând, mi-a oferit un contract
să cânt cu el si faimoasa lui orchestră lansându-mă international la “Carnegie Hall” în 1972. Norocul, dar si succesul obtinut mi-au deschis portile. În 1974, după decesul regretabil al lui Ellington, care m-a admirat, respectat si tratat ca pe un egal al lui, lasându-mă liberă să improvizez cum simt si cum vreau, mogulul faimos Quincy Jones, care, la fel, cu admiratie, respect si entuziasm, la fiecare concert mă prezenta ca “musician” si “cântăreată unică fără rival”,căutându-mă, m-a găsit la Toronto împreună cu sotul si copilul nostru. Mi-a oferit contractul si am început turneele în SUA, apoi Japonia, Australia, Brazilia, etc. Peste tot am avut niste succese formidabile.
VPL: Da, am auzit de aceste succese! Ce a urmat apoi?
AU: A urmat oferta lui Tahd Jones, un gigant al jazzului American, un orchestrator unic si care, la rândul lui, mi-a dat libertatea să cânt cum doresc si simt. Cu el am colaborat intens în SUA si am dat concerte si în Europa: Franta, Italia, Anglia si tarile nordice: Suedia, Danemarca, Norvegia, toate cu succese la superlativ. Atunci am imprimat si un LP acompaniată de orchestra de estradă din Stockholm în frunte cu Bose Broberg, LP intitulat “Thad Jones & Aura Rully “. Dupa decesul lui Thad în 1986 au urmat foarte multe colaborari cu Dizzy Gilespie, Art Farmer, Slide Hampton, Ella Fitzgerald, Sarah Vaughn, Jack Jones, etc. Din 1980 am început turneele cu “grupul meu de cvintet si format simfonic din fiecare oras si tară de pretutindeni.
VPL: Bănuiesc că peste tot ai avut mare success, nu?
AU: Turneele realizate au avut succese uluitoare. Si continui si astăzi la fel.
VPL: Dar România te-a mai invitat să cânti în tară?
AU: Da sigur! La invitatia ARIA-EI ( Agentia de Impresariat Română), am acceptat în 1971, fiind stabilita deja si căsătorită în Toronto cu sotul meu ( de peste 40 de ani în ziua de azi), invitatia să reprezint România la Festivalul International al cântecului de la Knokke, Belgia, alături de cei doi colegi români: Aurelian Andreescu si Mihaela Mihai, eu venind din Canada împreună cu sotul, Ron Rully si însărcinată cu fiul nostru si ca niciodată în toată existenta tării românesti până în 1971, s-a întâmplat un miracol, România devenind câstigătoarea “Cupei Europene” datorita notelor de 10 pe linie date de toti membrii juriul de specialitate cântăretei Românce Aura Urziceanu.
VPL: Întzeleg deci că la acel concurs din Belgia ai avut un success formidabil si ai adus glorie si României si Europei.
AU: Sigur. Ziarele au scris multe atunci despre aceasta Cupa Europeană câstigată de tara cu cel mai mare procentaj de note de 10 primite de la Juriul International. ”Datorita notelor numai de 10 în totalitate primite de Aura. Si nu numai. Aura Urziceanu a fost unica interpretă care în sitoria existentei festivalului a obtinut din nou notele 10 pe linie de la toti cei 10 membrii ai juriului international de specialitate în toate cele trei etape ale festivalului:
1. Cupa Europeană câstigată de tara cu cel mai mare punctaj obtinut, România, datorită notelor de 10 pe linie obtinute de concurenta română Aura Urziceanu.
2. Concursul pentru echipa Europeană (formata din 5 concurenti alesi cu punctajul cel mai mare) în competitie cu echipa Americana formata tot din 5 concurenti, deci a adus câstigul echipei Europene.
3. Membrii presei international, prezenti la toate toate repetitiile si în seara finală de concert a competitiei a ales-o pe concurenta româncă Aura Urziceanu ca” cel mai bun cântăret al festivalului”.
Asa am intrat în istoria Festivalului International de la Knokke in Belgia ca fiind unica interpretă participantă la concurs reprezentând Romania si fiind “cel mai bun interpret din Concurs”. Asta în 1971. La reîntoarcerea în tară a lui Sbârcea, Misu Iancu si Aurelian Andreescu, presa româna a prezentat adevărul, însă nu prea mult, deoarece în Romania ”cel mai slăvit” era numai Ceausescu, lumea stie asta. As mai vrea să adaug că, de când există România, înainte să mă nasc eu si până în 1971, când am concurat însărcinată în aproape 5 luni cu fiul meu născut pe 20 octobrie 1971 la Toronto si de asemenea după 1971 până în prezent, anul 2012, niciodată România nu a fost “câstigătoarea supremă” învingând toate tările europene si pe americani. În 1971, datorită notelor de 10 pe linie, România a învins si a adus Cupa Europeană acasă. Anul viitor, precum e datina festivalului, cupa a fost readusă la Knokke, însă nu a mai fost recâstigată.
VPL: Impresionant! După ce ai plecat din România, ai păstrat cetătenia română?
AU: N-am renuntat la niciodată la cetătenia română, nici până în ziua de astăzi, în 2012. Am prezentat în România trei concerte în format simfonic si orchestratiile lui R. Oshanitky, cel care mi-a orchestrat piesele. Primul a fost în 1973 la Sala Palatului, al doilea în 1986, când am împlinit 40 de ani, la sala Radio cu un grup de muzicieni de peste 50 de persoane si cu trei dirijori: Marius Popp , George Natsis si fratele lui Oschanitky si al treilea în 2005 la Sala Palatului tot în format simfonic, drijori Ionel Tudor si sotul meu Ron Rully. A fost un concert cu oaspeti din Anglia, Germania si Canada: Ron Rully, Elia & band, violonistul George Urziceanu si Flavius Teodosiu. Presa română a scris despre concert că a fost un “Concert Regal”.
VPL: Aura, astea sunt succese formidabile si ne mândrim cu tine, noi, Românii din Canada. Ai în perspectivă vreun plan? Vreun concert?
AU: Sigur! Am bucuria să vă anunt de Concertul-Recital oe care-l voi sustine Sambata 27 octombrie 2012 la HUGH’S ROOM, Doresc să-i invit pe Românii la acest Concert –Recital, revenind după o absenta de peste 7 ani din viata muzicală a Canadei, Toronto. Am pregatit pentru Românii care-si vor gasi timp si vor dori să vină muzică usoară românească, muzică din folclorul românesc iubit de toti Românii. Voi prezenta si muzică braziliană si de jazz. Mă voi bucura să ofer un nou CD intitulat ” The Best of Aura”, compilatie Vol.1 cu cântece in limbile română, engleză, franceză, spaniolă.
Concertul va avea loc la: HUGH’sS ROOM .
Adresa : 2261 Dundas St W Toronto. Ora: 20h:00 .
Costul biletului:
$ 27.50 / persoană, înainte de seara concertului, rezervat prin telefon cu card.
$30.00 / persoană în seara concertului .
Există si un dinner, dar nu e obligatoriu. Rezervare de locuri la nr. 416.531.6604
VPL: Ne-ai dat o veste grozavă, multumim pentru informatii! Sunt sigură că vei avea mare success!
AU: Întotdeauna am fost admirată si extrem de apreciata de către muzicienii români, rusi, israelieni, germani, canadieni si americani, oriunde am concertat in lume! Publicul de pretutindeni la fel. Dar ce a ce m-a impresionat extrem a fost si rămâne presa de specialitate canadiană si americană.
VPL: Unde pot fi citite cronicile presei respective? Ai cumva vreo adresă electronică unde publicul poate găsi informatii despre tine?
AU: Sigur. Cine nu are astăzi adresă electronică? Prezint adresa site-ului meu unde puteti intra si viziona fotografii, discografie, articole din presă, audio si vodeo-clipuri. Adresa de Web-site : www.thebans.com/aura
VPL: Multumim foarte mult, Aura, pentru răspunsurile tale si te mai asteptăm la “Observatorul.”
AU: As vrea să vă felicit pe toti cei ce colaborati la Observatorul, net s-au forma tiparită. pentru mentinerea lui la asa calitate si pentru climatul de unitate - valoare al grupului , al cenaclului de pe lângă “ Observatorul “ . In mod special , cu drag, transmit multumirile si gandurile mele de prietenie domnului Dumitru (Puiu) Popescu .
Vă urez tuturor sănătate, pace în suflet si muzică cât mai bună si mai frumoasă.
|
A consemnat Veronica Pavel Lerner. 10/11/2012 |
Contact: |
|
|
