Rugăciunea balonului de săpun
Mai e putin dintr-un acus pe
timp fost făgăduit să fie plata
la lucrătorii ce-ai tocmit la vie.
Cum o să fie
Judecata?
Hm, tare mă aseamăn,
leit parcă-asi fi geamăn,
cu-ăl pierde-vară ce-a venit
abia la unspe.
Cum se porniră, cârcotasii-n pildă,
ca să Te judece,
curgându-le din pismă balele
''Uite ce!
Cum risipesti paralele!?
Nu crezi că-i o sfidare
să ne plătesti
dintr-un chimir nedrept?''
Si cum se otărau la Tine,
aproape gata ca să saie
să Te snopească în bătaie!
Dar ce-ai să faci cu mine
când tuturor vei face judecată?
Ce ai putea să-mi dai?
La toate - târzielnic, neisprăvit în toate -
lopată si hârlet,
cum să-Ti lucrez izlazul de pământ
cu un condei si cu un pai?
Fi-va cârtire-n gloată ''Om nebun!''
Mi-am pus toată suflarea în cuvânt,
nespusul Tău de frumuseti,
cu paiul si cu tocul ca să-l prind
pe un balon
jumate nelumesc, jumate de săpun!
La prăsitorii Tăi din vie,
clipa s-a spart, de unde mărturie?
Cum să mă scap de ei cu-ndreptătiri?
Oare să zic de Duhul Sfânt
cu aripile roditoare de genuni
cum a suflat peste pământ
ascunsul început către Cuvânt?
Cam tot asa cercat-am aplecat
si eu să Te-adun
de-o viată-ntreagă,
si slovei ca la teză Te-am suflat.
Din gândul prea subtire de-omenesc
am îndrăznit minunea să-Ti rostesc
ca un sticlar.
Stăpâne-al viei nu uita,
n-o să te scot dator nici cu-n dinar,
ci dă acelui ce Ti-am fost
pentru-o secundă -
închipuire de săpun, rotundă -
măcar
un strop din vesnicia Ta
adaos clipei mele la cântar.
DE-A BABA-OARBA
''O zi în plus.
De ce o frunză lipsă?
E dusu-ntreg în dus?
Sau numai aparelnic,
cum eu mi-s jumătate în eclipsă,
cu propriul meu pomelnic.''
Asa gândea-nteleptul,
tăgăduind chiar apei pantha rei,
dar mai ales
închipuirea strâmbă din oglindă
cu un străin ce-si netezeste barba.
Cine-a chemat? Copiii? Clopoteii?
''Veniti să ne jucăm de-a baba-oarba!''
Ciuli urechea.
''Oare n-auzi bine?
Ascunde-te, sau strigă după mine,
că e târziu...
Vrei seara să ne prindă?''
îi repetă a doua oară iarba.
''Intinde-te, ca să te leg la ochi,
c-asa se joacă baba-oarba.''
Si poate seara l-ar fi prins,
dar iarba îl făcu ascuns,
acoperindu-l cum sta-ntins
cu taina ei de nepătruns.
CREZI C-O SĂ-MI CADĂ STEAUA... ?
Crezi c-o să-mi cadă steaua
după plimbarea ultimă sub tei,
tăindu-mi numele cu-o dungă,
hoteste c-am fugit din catalog?
Va trebui să-astepte, cât mă rog,
lumina îndărăt ca să-i ajungă.
De unde-ati scos povestea,
dragii mei,
cu steaua căzătoare?
Cum e firesc ca pentru fiecare
neghiob
cerescul colier ca să-l stirbesti
chiar si cu-n bob?
Oh, dacă-ar fi asa,
asi regreta
de nastere, de umbră, de cuvânt...
Dar totusi parcă n-ar strica,
gramatical movilei de pământ,
ultimul punct să fie pus corect,
asa cum mi-am dorit,
nu chiar cu-o stea,
ci doar de visul ei,
abia soptit
de primul fulg de nea.
DOGMA FLORILOR DE VISIN
''...si din cer, fără de veste,s-a făcut un vuiet,
ca de suflare de vânt ce vine repede.''
(Faptele Sfintilor Apostoli II,2)
Vântul ce veni si ne
ispiti spre visine,
nu ne-a spus de jertfa lor -
petale-amăgite-a zbor!
Si nespusu-i greu si doare!
Numai albu-a vrut să zboare,
desfăcând rotundul, hora,
ca să guste cum e ora.
Vântule, le-ai spus de rod,
dar nimica despre glod.
Nu cumva tăcându-l mâlc
ai făcut-o cu un tâlc?
Cum că firul liturghiei
tors în deste doar Mariei
de arhanghel pentru hram
se va rupe de pe ram?
Geaba bati vatalele
că s-au dus petalele
ce-aveau guler la rochită
mesterit de stea în ită.
Ce mă doare că ti-s pită
vorbei cu cârlig - ispită.
***
Vântul ce veni si ne
împofti spre visine,
dinspre landul din lacustră
zvânt dă lacrimei si-o mustră
''Dor de esti - fii dorului,
nu-i râvni si zborul lui,
că ascunsă e-n cireasă
legea-n lemn, dar si gingasă;
punctului, cum e piperul,
nu cumva să-i gresesti cerul!
Grijă ai, chiar Duhul Sfânt
jertfă vrea ca orice vânt!''
ALGEBRA MUNTELUI TABOR
De-atâta aur talantii Tăi mă dor,
dar nu pentru frunzisul îngălbenit mă plâng,
ci că-s sărac cu duhul, si-i atât de greu...!
Cum să răsfrâng,
cu fiecare frunză, minunea din Tabor?
Oh, pilda nu-i cum ne-nvătase scoala
ca-n iarmaroc să facem socoteala,
ci-i ecuatia necunoscutelor din lut,
cum să le afli si triplu să le-ntorci
lui Dumnezeu;
necunoscutul tău rodind necunoscut-
ergo,acesta-i talantul de-mprumut!
Doare bănutul plecatului departe?
E doar îngemănarea ta cu altă moarte,
si nu ca târgovina de la piată -
rublă cu rublă,
ci-mprumutându-I moartea,
din fabula-ncifrată despre zbor,
i-o-ntorci de data asta
dublă,
c-ai învătat si tu schimbarea Lui la fată
după algebra Muntelui Tabor.
DACĂ-ASI FI NOR...
Dacă-as fi nor,
sucit cum sunt, neapărat,
din când în când
asi ninge peste lume
colorat.
Îndrăgostit iubitei
(ce idee !)
din fulg cu fulg i-asi creste-n prag
o orhidee -
culorile în vraja lor pestrită,
din verde spre opal,
ca din penită,
cu tusuri rare, în tivit
ningând poemul
de inel
neîndrăznit.
Dacă-asi fi nor
tot pentru ea,
de câte ori asi avea chef
asi cuteza sfiala să i-o spun
cu un apus - o coadă de păun -
ningând ecouri colorate de sidef.
Dacă-asi fi nor
mi-ar fi asa usor
când vremea ar veni pentru departe!
N-asi deranja pe nimeni să mă-ngroape,
să-si ostenească mâna pe lopată,
ci mi-asi întoarce fata-n altă parte
către limanul si capătul de ape,
spre fostul din poveste
ce n-a fost niciodată...
Kitchener,Ontario
|
Dumitru Ichim 10/10/2012 |
Contact: |
|
|
