Sfârsit de vară
Vară, vară si iar vară,
(Râde aurul spre noi)
Dac-ar sta pân-o s-apară
Timpul cu mărunte ploi...
Merge torcând lin din caier
Fire lungi de încins soare,
Ciucuri verzi înfipti în aer
Stau în blândă legănare.
După răcoare tânjeste
Mereu desenează umbre
Apoi, tandră picoteste
Si e prinsă-n vise sumbre...
Nu-i mirată, doar mâhnită
Cum iar frunzele-i atârnă,
Ca o năframă-nvechită
Peste fata-i pală, cârnă...
Cerul alb prinde-n pahare
Abur dulce si-l tot strânge
Si pe semne de mirare
Se cutremură si plânge...
O decolorează timpul
Ametită si infirmă
Vremea-si schimbă anotimpul
Înecând-o-n fum de smirn
FRUNZĂ STRĂINĂ
Blândă si odihnitoare
Lumina printr-o sită,
Atâta de departe,
Mai curge poleită
Si-nchipuiri împarte
Dezgolind sentimente
Când fluierul zefirului
Cu ritmuri dulci si lente
Invită, ca-ntr-un dans,
Clipa ce-o prinde-n loc
Trecând în zbor, asa…
Sclipind ca semn de foc.
Toamna se-arată ca o chitară
Si-n nostalgie lasă uimire
Spre gândul în care
A intrat o amintire.
Umbra prinsă-n poeme,
Peste vreme,
Toamnă vrea s-o cheme.
Ca o mică flamă
Rosie sau galbenă
Dansând în coborâre lină
Tandră întristare-i
Frunza, de vară, străină.
|
Lia Ruse 9/19/2012 |
Contact: |
|
|
