Interferentze : Suntem scolari toată viata
Luna septembrie aduce cu ea începutul scolii. Pe tot globul copiii, adolescentii si dascălii revin –cu mai mult sau mai putin entuziasm- la aceasta institutie care evoluează pe an ce trece.
S-a scris mult despre scoală, despre rolul ei, despre papetăria care a fost treptat înlocuităi cu ecrane si calculatoare, despre evolutia în general a învătământului. De aceea mă voi apleca astăzi asupra unui alt aspect al “actului de învătare”, cel al permanentei lui .
Colegii mei de generatie au înv~tat, ca si mine, o anumita istorie, geografie, chimie, chiar ortografie a limbii române, iar ele s-au schimbat între timp. Iar eu, care credeam că terminasem scoala, a trebuit să mă pun la punct. Cea mai rapidă si continuă schimbare se produce în materie de comunicatii si, desi în fiecare etap~ credeam că examenul dat va fi ultimul, nu s-a întâmplat asa, am dat aproape zilnic noi exemene.
Acum mai multi ani au apărut mesajele lăsate cutiei vocale. Lumea s-a obisnuit, a învătat treptat să nu se mai teamă de robotii telefonici. Mai târziu, contactul uman la telefoanele institutiilor publice a fost eliminat si au ap~rut convorbirile în care solicitantul era trimis succesiv, prin optiuni, la un robot, de la care, în final, obtinea informatia solicitată. Uneori, cu oarecare noroc si răbdare, se putea eventual ajunge si la o voce umană, dar acest “noroc” a devenit în ultima vreme din ce în ce mai rar.
Recent au apărut “telefoanele inteligente”, portabile, cu care nici nu ai nevoie să“vorbesti”, comunici prin scris. Se trimit mesaje dus-întors si comunicatia a devenit, pe cât de intensă, pe atat de silentioasă.
Dar nu numai comunicatia prin telefon s-a modernizat. Cea mai mare revolutie în comunicatii a fost aparitia internetului, iar oamenii au învătat să-l foloseasc~. Dactilografierea e numai o mică parte a acestui învătat, tot restul e mult mai important. Care “tot restul”?, voi fi întrebată. Pentru ca să răspund corect la întrebare, însă, ar trebui să stiu exact cum si ce se poate folosi din capacitătile înfinite ale acestui “gigant” care se numeste internet.
Tineretul n-are probleme, copiii care se nasc acuma sunt expusi de când sunt bebelusi tehnologiei întâlnirilor cu bunicii pe “skype”, iar la vârsta de 1-2 ani sunt deja cu degetelele pe claviatură. Dar bunicii acestor bebelusi trebuie să învete. Si, ca să fiu sinceră, uneori mă mir cum altii învată atât de repede utilizarea noilor tehnologii. Mi s-a spus mereu: nu e greu. Ba chiar un specialist mi-a explicat că acuma nu mai e nevoie de “manual de utilizare”, despre care mă bucur ca a dispărut, pentru că oricum nu întelegeai nimica din el decât după ce stiai cum functionează totul. Acuma, a continuat specialistul ca să mă încurajeze, programele sunt concepute în asa fel încât “să-ti dai seama singur” cum functionează. Iar dacă nu îti dai seama, te duci pe internet la butonul “help”, întrebi si ti se dă răspunsul. Specialistul în chestiune nu era altul decât fiul meu. Specific acest amănunt ca să nu se creadă că am reusit minunea de a contacta o persoană care să mă învete.
Stiu că nu e greu, (dacă erau greu, nu se înmulteau specialistii ca ciupercile după ploaie, nu?), e însă din nou de învătat si aici venim la tema articolului meu: suntem scolari toată viata. Deosebirea: ca elev sau student ai profesori care te îndrumă, dar ca adult trebuie să te descurci singur în această lume electronică în care toti cei din jur par a fi deja specialisti si tu te întrebi, complexat, de ce nu esti în stare să fii la fel de “expert” ca ei?
Zilele trecute am avut o surpriză. De fapt a fost un examen. Compania Bell, cu care sunt eu conectată pe internet, s-a modernizat anul trecut si a trecut la comunicatii prin fibre optice. Eu am ezitat să trec imediat la noua tehnologie dintr-o inertie usor de înteles. Zilele trecute însă, constatând că sistemnul vechi nu e destul de rapid, m-am hotărât să mă informez asupra costului noului sistem. Cum etapa de învătare a “Google-ului” am trecut-o, am căutat acolo informatii. Si, surpriză: cum am ajuns la Bell pe internet, pe ecran mi s-a deschis o fereastră de “chat” si un (sau o) oarecare “Jacky ” mi-a scris “bine ati venit, dacă aveti vreo întrebare vă pot ajuta”. Am pus întrebarea si a urmat un dialog ca la telefon, dar în scris. Odată informatiile obtinute, m-am hotărât să accept instalarea noului sistem si, spre marea mea consternare, mi s-a acceptat trimiterea unui tehnician la domiciliu care să instaleze totul. Acesta a venit la data stabilită si totul a decurs fără probleme. Examen trecut cu succes.
Cum eu am deja probleme cu vocea în urma unor interventii chirurgicale, noul sistem mă avantajează din plin. Mă întreb totusi: tendinta actuală de înlocuire a vorbitului cu scrisul nu va duce, treptat, la disparitia vocii umane? Si, cum mie îmi place muzica, mă gândesc că acest nou sistem, în care toti tastează ore întregi pe clapete, are si un avantaj: îi va forma usor pe viitorii pianisti virtuosi ai lumii!
|
Veronica Pavel Lerner 9/18/2012 |
Contact: |
|
|
