Experientza canadiană (30) - Începutul multiculturalismului canadian.
“Când vorbeam la Natiunile Unite despre orice era legat de drepturile omului” îsi aminteste un experimentat diplomat canadian, “ toti mă ascultau cu mare respect”. De ce? Ambasadorul a explicat: “Din punctul de vedere al primirii si integrării în societate a altor cetăteni, nimeni n-o face mai bine ca noi…si pentru aceasta suntem foarte apreciati de comunitatea internatională.”
Multiculturalismul canadian este, cu alte cuvinte, admirat de lumea întreagă si este cea mai recunoscută si lăudată caracteristică a cetăteniei canadiene. Aga Khan, liderul mondial al musulmanilor Ismaili, a proclamat faptul că în Canada s-a realizat cu succes jobul de a uni oameni de rase, etnii si religii diferite.
Cunoscutul gânditor urban Richard Florida a spus despre multiculturalismul canadian ca principiul lui mozaicat este una din esentele economiei si societătii, iar jurnalistul de la Globe and Mail’s , John Ibbitson, a numit “identitatea robust multiculturală” ca solutie pentru “a preveni aparitia une clase inferioare cauzată de rasism”, ca în SUA si Europa de vest.
Bineînteles, canadienii sunt mândri, politicosi, în general toleranti si fără să se plângă, făcând astfel din Canada poate cea mai bună natiune în care dificila idee de multiculturalism functionează. E aici multă “batere reciprocă pe umeri”, desigur, dar merită să ne reamintim de comentariul istorianului montrealez Desmond Morton: În Olimpiadele de auto-admiratie, canadienii ar participa cu sete – pentru traditionla lor medalie de bronz.”
Dar ce este multiculturalismul canadian si de unde a venit?
Problemele majore politice si culturale ale anilor 1960, centrate pe relatiile canadienilor francezi si englezi, ca si cresterea rapidă a sentimentului nationalist/independentist din Quebec au convins guvernul să numească în 1963 o Comisie Regală a bilingvismului si biculturalismului. Comisia a dat o serie de recomandări, dintre care unele au fost adoptate, dar un rezultat neintentionat a fost că unele grupuri etnice, mai ales canadienii ucrainineni, au început să se teamă că ei vor fi lăsati în afară si c~ cele două “natiuni fondatoare” încercau să rezolve diferentele lor istorice. Asemena presiune a fortat Comisia Regală să considere contributia celorlalte grupuri etnice la îmbogătirea culturală a Canadei. Comisia a recomandat integrarea (nu asimilarea) în societatea canadiană a grupurilor etnice cu depline drepturi civile si participare egală în structura institutională a Canadei. Cu alte cuvinte, Canada nu era un “melting pot”, ca SUA, ci, dimpotrivă, un mozaic unde, ca piesele unei dusumele, desi separate, formau un tot unitar.
Recomandările comisiei au dus la o politică asupra multiculturalismului, anuntată în octombrie 1971. Scopul principal al ei era asistenta acordată grupurilor etnice pentru păstrarea si promovarea identitătii lor si pentru a traversa barierele pentru participarea lor în cadrul societătii canadiene. În acelasi timp, dacă vor, îsi pot păstra dreptul de a se identifica cu elemente specifice trecutului lor cultural. Astfel, politica multiculturalismului urmărea să integreze imigrantii (si generatiile a doua si a treia), oferindu-le drepturi si oportunităti egale; în schimb se astepta de la ei să accepte ideile si regulile care formau si guvernau soceitatea canadiană. Ideea era că multiculturalismul va ajuta imigrantii să se integreze în cultura canadiană si să vadă viata lor si oportunitătile copiilor legate de întreaga gamă a institutiilor sociale canadiene, bazate pe o limbă comună (fie engleza sau franceza). Ottawa a creat un Departament al Multiculturalismului, i-a alocat bani si foarte curând au început să functioneze o varietate de programe.
Era o nevoie acută de această idee nouă a unei Canade multiculturale. Canadienii sunt în general un popor tolerant, dar au izbucnit si teribile acte de rasism sau acte de violentă si ură între imigrantii veniti din diferite părti ale globului. Negrii au fost tratati foarte urât, de exemplu, iar prejudecătile împotriva imigrantilor chinezi, japonezi si indieni au fost foarte puternice. Eforturile de a-i tine pe asiatici departe de Canada fuseseră legalizate si, în timpul celui de al doilea război mondial, canadienii japonezi au fost evacuati cu forta de pe coasta de vest în interiorul lui British Columbia pentru a satisface cererea publică. Si nu numai cei de diferite rase sufereau. Evreii erau discriminati în Canada, iar Canada le-a întors spatele refugiatilor care încercau să scape de Europa lui Hiltler. Multi ucrainieni au fost internati în timpul primului război mondial pentru că veneau dintr-o parte a imperiului Austro-Ungar, cu care Canada era în război; faptul că ei nu erau sustinătorii acelui imperiu nu conta.
Dar toate acestea sunt acuma istorie. Canada a hotărât să-si schimbe conceptia si a trecut la actiune. Nu vor mai fi eforturi pentru a face din imigrantii buni canadieni englezi sau francezi. Nu va fi un “melting pot”, nici încercări de a-i asimila pe noii veniti. Acuma, fiecare imigrant poate să-si păstreze cultura, ba mai mult, guvernul canadian ajută în acest sens. A fost o idee nouă pentru o societate în schimbare. Dar ea va functiona oare? Oare “vechii” canadieni o vor accepta?
Aceasta a fost întrebarea cheie.
Traducere: VPL
|
J.L. Granatstein 9/18/2012 |
Contact: |
|
|
