Ceata
Când într-o zi
nu vom mai fi
acei ce suntem,
când într-o zi
va adormi
tot ce gândim,
când într-o zi
pierduti în ceata
ne-am cuprinde,
fiindu-ne doar dorul
ce-l simtim,
când sub un voal
ne va apare viata,
eu voi trai si-atunci un vis, iubind
fara sa-ti uit privirea, ce mi-e draga
si numele-ti ce-l cânt mereu în gând.
Te voi purta si-atunci ascuns în mine.
Vei fi tacerea mea, tot ce-am iubit.
În bezna grea, ce fara zgomot vine
- crezând ca ea de-acum ne-a biruit -
în palme îti voi tine strâns obrazul
si-l voi lipi de-al meu mereu, mereu.
Mereu…
vei fi o tainica
lumina,
vei fi
lumina
zâmbetului meu.
|
Julia Henriette Kakucs 9/12/2012 |
Contact: |
|
|
