Semne : Scarborough Bluffs
Drumul serpuieste usor printre colinele inverzite, acoperite cu izbucniri violete, galbene si roz de flori de câmp. Peisajul s-a schimbat brusc, de la cel citadin, pe care îl avusesem până de curând în fata ochilor, cu alternări de case cu grădinite cochete si largi întinderi anoste, încă nefolosite, la aceste coline rotunjite si nu prea înalte, cu aer de Bucovină.
Dar nu trece mult si peisajul se schimbă încă o dată. Lăsăm în urmă zona deluroasă si în fata noastră apare sclipirea albastră a lacului (Ontario), presărat la mal cu vesele ambarcatiuni albe, ancorate în ceea ce localnicii numesc “marina” (port).
Drumul continuă să serpuiască pe lângă port, însă noi nu parcăm în această arie, rezervată proprietarilor de ambarcatiuni, ci urmăm sinuozitătile soselei până la capătul acestui parc numit Bluffers, unde privelistea se schimbă pentru ultima (si cea mai spectaculoasă) dată.
Soseaua este înconjurată acum de ambele părti de trestii înalte, însă pe partea stângă colinele înverzite s-au transformat într-un mal înalt si putin prăfos, desi acoperit cu vegetatie. Oprim într-un lot de parcare aproape plin, în ciuda orei matinale. Turisti (sau mai degrabă localnici ai acestei zone din Scarborough, căci unii dintre ei sosesc pe jos) se îndreapă deja spre o plajă vastă la capătul căreia mici vălurele ale lacului Ontario (căci ziua aceasta este mai vântoasă) se dizolvă într-o spumă albă la tărm.
Păsim si noi pe această plajă, iar peisajul – deja familiar – căci este a doua oară când ne aflăm aici – ne taie răsuflarea ca si prima dată: trestiile dispar pentru a face loc unor înăltimi de peste 60 metri care străjuiesc plaja si lacul.
Nu numai frumusetea încă neîmblânzită a locului te impresionează, dar si lectia de istorie ascunsă în spatele ei, căci aceste coline si-au primit numele acum peste două sute de ani (în 1793), cea care le-a denumit astfel fiind Elizabeth Simcoe, sotia primului guvernator general la Canadei de Sus (Upper Canada), John Graves Simcoe. Portiunea aceasta a falezei Lacului Ontario i-a amintit de peisajul de acasă (Scarborough, North Yorkshire), ea descriindu-l precum urmează: “malul din partea estică este extrem de sălbatic, cu aspectul unor dealuri din cretă, dar cred ca este de fapt vorba de nisip alb. Ne-a placut atât de mult, încât ne-am gândit să construim o resedintă de vară acolo, pe care s-o numim Scarborough”.
Astăzi, după mai bine de două sute de ani, când mâna omului a schimbat mult locurile descrise (si pictate) de Elizabeth Simcoe (nu si portiunea de “bluffs” însă), plaja si malul de la poalele colinelor sunt asaltate de turisti, în căutarea frumusetilor naturii.
|
Eliza Ghinea 8/26/2012 |
Contact: |
|
|
