Inimi micute
Doi stropi de vis într-un ocean de noapte,
două pitulici zgribulite-si spun iubirea în soapte
prin iarba crudă-si tin aripile împletite
din frunze ascultând ecouri stau – uimite.
Susură frunza în leagăn de vise povestea
dintr-o iubire începută-n culcus vreau vestea,
cântă o liră-n surdină - piepturile-si cuibăresc
inimi micute rezonează timpu în loc opresc.
Mi-am căutat loc printre oameni
Acum la portile cerului s-aude-un cânt prelung de clopot,
rătăcesc tăcută, fiindcă v-am simtit durerea-n ropot –
bate azi la fereastră aripi albe de înger…ascult ecourii
si mă cheamă – lung e drumul printre albele cavourii.
Călătoresc pe raze de lumină înspre a mea casă,
sunt blândul mielut pregătit, o mică mireasă;
rămas bun acum, mireasmă din buchete dalbe de roze
si azi voi face un tur printre timpuri – reci psihoze.
Mi-am căutat loc între oameni, dar locul meu e printre îngeri,
v-am iubit, fiindcă voi mi-ati iubit ale mele plângeri
am fost un trecător prin această lume si-am căutat iubirea
cu buzele sufletului am gustat din voi cu voi fericirea...
Stelele-si arată privirile
Menuete efemere refugii târzii în noapte
dorinte ascunse spuse trist în soapte
seminte de zâmbete ce nu se vor naste;
răni sângerânde nu vreau a recunoaste.
Amintiri fără vârstă taine în versuri
gânduri răsfirate în rime ce spun demersuri,
sub buze tremurânde stau pitite cuvinte –
asteaptă cu nerăbdare noaptea plină de vesminte.
Culoare întunecate, umezeală rece sunt rime,
mistere austere sub mantia de gheată mime,
sub masca de claun e o copilă tăcută
ce vrea să-si facă uitată durerea avută...
Havuzele-nnoptate îmi cântă amintirile,
în vălul de ceată stelele-si arată privirile –
mă mângâie din nou si-mi pun în palmă speranta,
iar în surdină acum ascult încă o dată romanta.
Miresme dalbe
Acum căutările mele stau în cupele crinilor
în seara aceasta adulmec firul amintirilor,
iar în parfumul lor, aduceri aminte
frumoase daruri tesute-n ajur de cuvinte.
Prinsă în mrejele simturilor gust înăltimile
din soapte fierbinti stele-nsirate-s minunile,
eternitatea zâmbetelor podoabe pe fetele fine
au dăinuit cândva, vor dăinuii si mâine.
Doruri răsfirate pe poteci fără nume
clipocesc în noapte, însă nu au urme,
luna stă de strajă tăcută, luminată,
singură în noapte dansează încă-o dată.
Miresme dalbe în grădini de flori –
e noaptea noptilor plină de culori,
e noaptea mea cu amintiri vi
si speranta caldă că-ntr-o zi ai să revii.
Vesminte
Sunt ploi de gânduri într-un ocean de noapte,
Clipe cuvinte ce stau în cuib de soapte
Azi zilele-s rătăciri în poieni fără nume
Mintea asteaptă zadarnic răspunsuri anume.
Vise la portile cetătilor sacre
Când doruri hoinare stau în vinuri acre,
Sunt vinovătii ce clocotesc în cuvinte
Când noaptea lasă boabe de rouă – vesminte.
Secundele au stat
Azi de pe chipu-ti ti-am gustat nemultumirea
si de sub pleoape cercetase am întâlnit privirea
tăcerile tale, lângă tremurul meu sunt răspuns,
stiu că din gânduri efemere dorinta-i adus.
Cu buze calde mi-ai cules parfumul
luându-mi mierea de pe piele si preaplinul,
cuvintele au stat neputincioase în tăceri
necontenitele-ntrebări ce-au fost si ieri…
Doar timp rămâne între a mea răsuflare
secundele au stat tânjind după o ploaie,
iar de răcoarea ei e însetat si gândul,
fiindcă acum sub picioare nu-i pământul.
Din potirul meu sorbita-i mierea fără margini,
din revărsarea trupului mana de-amintiri –
buchete de fiori, gânduri gingase … risipite
sub valuri de energie răsfirate-n priviri.
Stau si acum, privesc înghetată tabloul,
nelinistea de azi a lăsat în urmă ecoul
ce nu voiam să-ti spun ti-am spus –
rătăciri de gânduri lumea mea... am adus.
|
Adela Marin 8/20/2012 |
Contact: |
|
|
