Calatorie prin Spania ....
Plecata din Bucuresti pe la ora 3pm, la 7pm ora locala am ajuns in Barcelona; nici nu stiu cand a trecut timpul, obisnuita cu lungile zboruri peste ocean. Nici macar nu am apucat sa deschid cartea ce mi-o pregatisem in caz ca va fi innorat si nu ma voi putea amuza uitandu-ma afara.
Ziua era superba si am ajuns pe lumina in Spania. Ne-a strigat pe nume ghidul ce urma sa ne calauzeasca in cele sapte zile de excursie.
Eram bucurosi ca totul a mers fara gres…dar peripetiile urmau sa vina.
Am dat mai intai o tura prin oras sa ne familiarizam cu locurile. Lumina era diferita: amurgul lung de vara, luminos si colorat a tinut pana dupa noua seara. Hei, ne-am zis, este Spania. La ce paralela suntem? Nu ne-a raspuns ghidul.
Am gasit un glob pamantesc intr-o librarie, mai tarziu si am vazut ca Barcelona este asezata pe paralela 41º 35 ´, cu 3 º mai jos decat orasul Bucuresti, fapt care nu ar conta atat in ceeace priveste clima daca Barcelona nu ar beneficia si de asezarea la Marea Mediterana, spre deosebire de Bucurestiul nostru situat in mijlocul Baraganului bantuit iarna de crivatul venit din NE, iar vara de caldura si uscaciune.
La sfarsitul lunii mai, nu se simte o mare diferenta de temperatura, ba chiar ar trebui sa fie aceleasi temperaturi in Barcelona cat si in Bucuresti.
Anul acesta, dupa caldura torida de la inceputul lui mai, in Bucuresti, in lipsa noastra au urmat ploi si vreme rece, pe cand in Barcelona timpul a fost tocmai bun de excursii. Am fost cazati in Lloret de Mar, localitate situata cam la 70 km de Barcelona, intr-un hotel curat si elegant.
BARCELONA, capitala Cataloniei, al doilea oras mare al Spaniei, al patrulea oras in lume in ceeace priveste turismul (turistii sunt de trei ori mai numerosi decat populatia orasului), are o populatie de 4,5 milioane pe o supratfata de 803 km², ceeace il situeaza pe locul sase in UE ca densitate.
Vechi de 2000 ani, orasul este situat intre raurile Llobregat si Besos si dealurile Tibidabo si Montjuic, limitat la vest de lantul Serra de Collserola. Fondat de romani, se dezvolta in timpul regilor de Aragon.
Nu am sa intru in amanunte istorice de formare a orasului (sec 15 bc, sec 3 bc primeste numele de Barcino poate dupa generalul Hamilcar Barca), vreau doar sa spun ca intre 343 si 801ac se gaseste sub stapanire maura, din 1137 istoria lui se impleteste cu a Frantei si a Italiei sub ascendentii la tron din familia de Aragon.
Cea mai veche banca din Europa aici a fost initiata in 1401, inaintea celor din Venetia si Genoa.
Una din cele mai puternice banci azi, a treia ca importanta in Spania (10 mil. clienti), este Caixa, al carei logo a fost desenat de pictorul Juan Miro. Desenul stilizat reprezinta un om ce lasa sa cada o moneda intr-o pusculita.
Banca a avut drept consilier pe Juan Antonio Samaranch, care din 1986 a devenit presedinte al sectiei de credit.
In 1469, orasul pierde din importanta in fata Madridului care devine capitala.
Urmeaza Revolta Catalana, epidemia de ciuma si razboaiele napoleoniene care duc la injumatatirea populatiei. Nici razboiul civil inceput in iulie 1936 nu ajuta orasul; un adevarat exod de oameni se indreapta catre Franta. Caracterul republican al orasului nu ajuta in relatia cu Franco, la cererea caruia Musolinni bombardeaza in martie 1938 timp de trei zile orasul; 13 atacuri aeriene italiene (baza militara in Majorca) lanseaza 44 tone de bombe peste oras si populatia civila; orasul este supus in ian 1939. Dupa moartea lui Franco (1975), orasul se dezvolta simtitor. Marsul din 1977 cand un milion de oameni au cerut autonomia Cataloniei, a avut succes.
Intrarea in relatii cu Comunitatea Europeana cat si Olimpiada din 1992, a grabit dezvoltatea Cataloniei si in mod special a Barcelonei.
Catalonia a dat oameni de renume mondial in toate domeniile, multi s-au nascut chiar in Barcelona sau localitatile vecine.
Enumeram numai cativa din multimea de artisti, arhitecti, oameni de afaceri, politicieni, filozofi, poeti si scriitori:
Aristide Maillol (1861–1944), sculptor si pictor; Joan Miró (1893–1983), artist, pictor; Salvador Dalí (1904–1989), artist surrealist; Marcel Martí (1925–), sculptor; Lluís Domènech i Montaner (1850–1927), arhitect si politician (Palau de la Música Catalana); Antoni Gaudí (1852–1926), arhitect modernist; Josep Puig i Cadafalch (1867–1956), arhitect; Josep Lluís Sert (1902–1983), arhitect; Ricardo Bofill (1939–), arhitect;
Facundo Bacardí (1814–1886), fondator al firmei Bacardi Rum; Joseph Oller (1839–1922), fondator al cabaretului Moulin Rouge; Enric Bernat (1923–2003), fondator al bomboanelor companiei de bomboane “chupa chups” (lollipop)1958;
José Figueres Ferrer (1906–1990), politician, (president al Costa Rica de trei ori); Jordi Pujol i Soley (1930–), si Pasqual Maragall i Mira (1941–), politiciani, presedinti ai Generalitat de Catalonia; Jaime Nebot (1946-), politician, actual primar al Guayaquil, Ecuador; Josep Borrell (1947–), fost presedinte al Parlamentului European; Juan Antonio Samaranch (1920-2010), presedinte al Comitetului Olimpic International intre 1980-2001; Nahmanides (1194– 1270), filozof;
Narcís Oller (1846–1930), scriitor; Joan Maragall (1860–1911), scriitor si poet; Carles Riba (1893–1959), poet; Pere Calders (1912–1994), scriitor; Salvador Espriu (1913–1985), scriitor si poet; Manuel de Pedrolo (1918–1990), scriitor; Joan Brossa (1919–1998), poet, artist plastic si grafician; Isaac Albéniz (1860–1909), musician; Enric Granados (1867–1916), musician; Pau Casals (1876–1973), cellist; Conchita Supervía (1895–1936), soprana; Victòria de los Àngeles (1923–2005), soprana; Montserrat Caballé (1933–), soprana; Tete Montoliu (1933–1997), jazz pianist; Josep Carreras (1946–), tenor; Joan Manuel Serrat (1943–), cantaret si autor.
Cu ocazia jocurilor olimpice de vara din 1992, orasul si-a schimbat fata. Cladirile au fost renovate, s-au construit noi obiective si facilitati sportive pe Montjuic, intr-un cuvant orasul s-a pregatit pentru primirea spotivilor si a turistilor.
Orasul are desemenea un circuit de formula unu, la Montmelo, cu o capacitate de 131.000 de spectatori; exista si altul de 300 km “road circuit” la Guadarrama, langa Madrid, spre Valladolid.
Barcelona are doua mari stadioane: UEFA , numit “Camp Nou”, cel mai mare din Europa cu o capacitate de 100.000 de spectatori si Satdionul Olimpic Lluis Companys cu capacitatea de 55.000, folosit la Jocurile olimpice din 1992. Barcelona se situeaza pe locul al zece in lume pentru plajile sale cu nisip fin scaldate de o apa curata. Cele sapte plaji ale sale sunt separate de cele ale oraselelor adiacente de pe coasta prin Satul Olimpic construit in 1992. Traditia orasului de a organiza intalniri internationale incepe din 1888, cand are loc aici Expozitia Universala; in 1929 - Expozitia Internationala, in 2004 - Forul Universal cultural.
Prin aeroportul international al Barcelonei situat la 15km de oras, trec 34 milioane pasageri pe an. Barcelona va fi legata de Franta si restul Europei prin trenul rapid TJV. (5 ore de Paris)
Referitor la locurile interesante de vazut, nu stiu cu ce sa incep: cu cladirile realizate de Gaudi sau cu orasul propriuzis, asa cum apare el turistului ce se plimba pe Rambla, principala promenada ce leaga Piata Catalonia de Piata Portal de la Pau, unde troneaza statuia lui Columb.
Antonio Gaudi s-a nascut in 1852 la Rues, langa Tarragona, nu departe de Barcelona; era fiu de de mestesugar in arama. Inca din copilarie a observat natura, s-a simtit atras de formele, culorile si geometria obiectelor ei.
Vom vedea in operele sale atentia deosebita ce o acorda detaliului, culorii si formelor imprumutate din natura.
Studiaya arhitectura din 1868, la Barcelona, intr-un colegiu dominat de curentul neo-clasic si romantic. Asa se face ca primele lui proiecte sunt mai mult reinterpretari ale canoanelor istorice cu influente orientale – florale si geometrice cat si medievale - gotice (1900-1909 Bellesguard – Sarrià – districtul Sant Gervasi, devenit Landmark al Cataloniei).
Nu multi arhitecti dau atentie in lucrarile lor detaliului, culorii, formei; as zice ca nu aduc un zambet, cum a facut Gaudi cu “Monstri” pe care ii imagineaza aproape in toate ocaziile – exemplu dragonul din fantana de la intrarea in parcul Guell, realizat din multiple placi colorate, dand un aer de basm si magie.
Parcul Güell i-a fost comisionat lui Gaudi de Eusebi Güell care voia un parc stilat pentru aristrocratia Barcelonei. Parcul contine structuri de piatra ca zona celor 100 de coloane (sala hipostila), coloane ce arata ca lujere de lotusi cu capitele dorice ce se pierd in planseul de mozaic alb cu accente de flori de basm (floarea soarelui ori caracatite – decorul de Maria Jujol, colaborator obisnuit al lui Gaudi). Coloanele sprijina o terasa cu o bancheta sinuasa din piatra, infrumusetata de mozaicuri multicolore cu modele orientale ori embleme florale (sunt prezente si “les fleurs-de-lis” – oare casa d’ Anjou nu era de provenienta franceza?)
Se spune ca forma ergonomica a banchetei a luat-o Gaudi cand in cimentul proaspat s-a asezat un muncitor lasand amprenta corpului lui in in cimentul proaspat. Pe jos este nisip, caci arhitectul credea in optimizarea scurgerii apelor in exces pe cale naturala. Un alt exemplu de inspiratie din natura este promenada, care se sprijina pe coloane de piatra contorsionate ce par a creste din pamant.
Tot in parc se gaseste si vila in care a locuit un timp Gaudi. Casa construita de Francesc Berenguer in 1904 (azi muzeu Gaudi care contine mobilierul desenat de arhitect), a fost scoasa in vanzare in acelas an cumparata de Gaudi la ideea lui Guell, cu propriile economii. Gaudi a trait cu familia sa in aceasta casa din 1906 pana in 1926.
Sagrada Familia
Arhitectul Antonio Gaudi imi pare mai extravagant decat Picaso si Dali impreuna. De ce spun asta?
Pentruca desi ma asteptam la imensitatea acestei catedrale, nu ma asteptam ca nici macar de peste drum cladirea sa nu poata fi fotofrafiata intreaga. Este imensa si nu vad cum un om normal si-a inchipuit ca va termina asa un proiect vreodata…In 1926 cand a murit in accident de tramvai, Gaudi lasase deja planuri si machete ce pot fi si azi vazute in muzeul adiacent catedralei. Este ingropat sub nava. In viata fiind a terminat cripta si Fatada Sfintei Nasteri, considerate de multi cele mai frumoase parti ale cladirii.
Deruland istoria cladirii, mi-am amintit ca, desi a lucrat 40 ani la ea, Gaudi stia ca nici intr-o suta si cinzeci de ani nu va putea fi terminata.
Joseph Maria Bocabella a achizitionat terenul pentru a ridica un templu dedicat Sfintei Familii. Gaudi a fost cel care a castigat increderea acestuia cu proiectul lui destul de indraznet (1882).
Cladirea aminteste de castelele de nisip construite de copii pe malul marii. Privind cu atentie vezi ca de fapt sculpturi ce reprezinta plante, animale sau scene biblice acopera fatadele.
Au cotribuit la constructia ce o vedem azi, multi arhitecti. Fatada “Pasiunii” nu va fi terminata decat in 1987.
Vedem si acum langa cladire gratioase macarale, se lucreaza cu sarg la cea de a cata fatada a templului?
Fatada Gloriei, dedicata Renasterii, va fi ultima fatada realizata si cea a intrarii principale; curent este ascunsa de esafodaje. Se spera ca in 2026 cladirea sa fie terminata cu ajutorul banilor din donatii, din intrarea la edificiu si alte surse – cca 1 milion euros/luna se cheltuiesc pentru constructie. (cca 5 mil. turisiti viziteaza catedrala intr-un an, mai mult de ½ platesc bilet intreg)
Cand Gaudi a inceput aceasta cladire nu se cunostea betonul armat. El a folosit tehnica “ Modelelor atarnate in spatiu”. Lantul i-a dat ideea de bolta inversata.
Odata intrat in catedrala esti coplesit; spatiul te inghite si te pleci cu reverenta recunoscand genialitatea facatorului. Curatenia, simplitatea, eleganta grupului de coloane, lumina difuza, alba te indeamna sa stai o clipa sa cugeti, sa incerci sa intelegi de unde vine aceast magnific sentiment. In tot acest alb-gri luminos vitraliile colorate vin sa accentueze finetea si eleganta cladirii. As zice ca interiorul este toatal diferit de exterior; sau poate Gaudi a cautat aceasta contradictie, acest soc pentru cel ce viziteaza.
Coloanele centrale care sustin domul sunt din porfir. Domul catedralei se ridica la 170 m inaltime. 18 turnuri completeaza fatadele.
Catedrala are la baza conceptia gotica, cu o nava centrala taiata de transept si insule laterale adosate navei centrale, completata de elmente islamice si de Art Nouveau. La subsol, pe langa machetele si desenele catedralei, vizitatorul poate urmari mesterii lucrand la detaliile de fatade.
Casa Batlla situata la nr 43 in Paseo de Gracia este mai mult decat o simpla cladire, este o legenda a artei. Fatada modernista pana la soc, ascunde apartamente obisnuite, locuite de oameni reali. Numai apt. de la et. 1 este vizitabil si terasa. De la intrare nu te saturi de culori si forme (mozaicuri colorate din placute ceramice si sticla), de detaliile maiestrit realizate, de fluenta circulatiilor, de functionalitatea cladirii care este din zidarie portanta. Balcoanele onduleaza ca valurile marii, iar balustradele de fier forjat imita mastile venetiene.
Cladirea este ornata de crucea cu patru brate caracteristica operelor lui Gaudi, iar acoperisul aminteste de spatele unei reptile. Cosurile ce ies pe acoperis sunt adevarate sculpturi, infrumusetate de mozaicuri intr-o gama vesela de culori.
Casa Pedrera (numita si Casa Mila) situata la intersectia Str. Provenca cu Passeo de Gracia, este un adevarat giuvaer de arhitectura modernista barceloneza. Comandata de Pere Mila in 1906, este terminata de Gaudi in 1910. Fatada este acoperita de piatra alba de Vilafranca del Penedes in stil de inceput Art Nouveau. De la arabescurile balcoanelor cu balustrade de fier forjat, poarta de intrare – tesatura intricata de fire de fier si sticla, decoratia coloanelor din vestibul ca si curtea interioara, pana la terasele decorate de cosuri cu figuri de cavaleri teutoni, stilul Art Nouveau se face prezent. Dar ce duce la paroxism in aceasta cladire este faptul ca nu are scara: locuitorii iau liftul sau folosesc scara de serviciu.
In 1984 cand a trecut in patrimoniu UNESCO, cladirea arata deplorabil. A fot reabilitata in spiritul original si deschisa pentru vizite in 1999.
Vecina cu Casa Batllo este Casa Amatller realizata in stil neo-gotic in 1898 de arh. Puig I Cadafalch. Aceasta prezinta un timpan de stuc ocru si alb incoronat de un exuberant fronton flamand ornamentat de carouri de ceramica rosie. Vestibulul este decorat cu sculpturi, capitele si stucaturi reprezentand printre altele pe Sant Jordi (Sf. Gheorghe) luptand cu balaurul.
Continuand pe aceeasi strada, gasim Casa Marfa, exemplu de limbaj arhitectural de eleganta neo-gotica si
Casa Lleo Morera (arh. Domenech i Montaner), debordand de detalii dar pastrand o armonie surprenanta.
Mai amintim Casa de les Punxes (arh. Puig I Cadafalch 1903-5), Casa Quadras – mic palat construit de arh. Puig I Cadafalch in stil gotic si plateresque (cuvantul vine de la “plata” = argint).
In Ave. Diagonal Casa Comalat construita de arh. Salvador Valeri i Pupurull (1909-11) constitue un tribut lui Gaudi.
Alte mandre cladiri in Barcelona sunt : Palatul Güell (arh. Gaudi), Palatul Muzicii Catalane (arh. Domenech i Montaner), Teatrul Liceum (de fapt Teatrul de Opera construit intre 1847-62 de Joaquim de Gispert d'Anglí).
Muzeul National de Arta al Cataloniei (deschis in 1934) este gazduit in cladirea fostului Palat National (construit in 1929 cu ocazia expozitiei Internationale de la Barcelona) situata la poalele dealului Montjuïc, nu departe de Piata Spaniei. Fantana Magica de la baza scarilor, se insufleteste noaptea oferind un spectacol de sunet si lumina deosebit. Chiar si pe ploaie, mii de pelerini ca si noi, venisera sa asculte muzica si sa se bucure de frumusetea acestui monument. Fantana a fost construita in 1929 dupa planurile arh. Carles Buigas, care a desenat fantani luminate inca din 1922. (a fost restaurata in repetate randuri, ultima data inainte de 1992).
Muzeul poseda o enorma colectie de arta medievala, perioadele stilului romanesc si gotic. Multe din frescele sale sunt culese din bisericile invecinate Barcelonei, din fericire inainte de izbucnirea atacurilor populatiei instigata sa se alinieze vederilor religioase si politice ale Madridului (razboiul civil). Nenumarate fresce, picturi si sculpturi completeaza colectiile muzeului. Se estimeaza ca muzeul detine 290.000 opere. Recent muzeul a adugat o sectie Picaso. Au loc adesea expozitii temporare cu topica clasica, natura moarta sau arta moderna – Gauguin and Van Gogh.
Faimoase sunt deasemeanea cladirile moderne ale Barcelonei: Turnul Agbar (arh. Jean Noel), cladirea Vela (arh. Ricardo Bofill), turnul de comunicatii Calatrava, Muzeul Modern de Arta Contemporana (arh. american Richard Meier).
Aquarium – Cladirea acvariului este situata in Port Vell, la capatul de sud al vestitei promenade Rambla; inaugurat in 1995, este de fapt format din 35 de acvarii reunite; are 11.000 de animale reprezentand 450 specii.
Un tunel lung de 80 m pe sub apa da posibilitate vizitatorilor sa se plimbe inconjurati de rechini si alte pradatoare marine. Acvariul are si o zona cu pinguini. Foloseste cca opt milioane litri apa salina in care se zbenguie cca 8.000 de pesti.
Este de spus un cuvant despre piata de alimente St. Josep (Le Marche de la Bocheria). Daca locul este pastrat din 1214, cladirea actuala este din 1914, cu acoperisul de grinzi metalice si fatada art nouveau.
Este piata cea mai mare din oras unde, zice mandrul barcelonez, nu exista sa nu gasesti cele de care ai nevoie, nu conteaza cat de sofisticate gusturi ai avea.
Pe asfalt, pe Rambla, in fata pietei, se lafaie un mozaic de Juan Miro ce contine culorile dragi pictorului: albastru, rosu si galben. Suntem lasati sa pasim in voie pe acest monument de arta.
Intr-una din dimineti am vizitat Catedrala catolica, cu hramul Sf. Cruci si Sf. Eulalia, construita in sec 13 si 15 (in mare parte in sec 14). Peristilul care inconjoara curtea interioara a manastirii adiacente (ce are si un lac cu 13 gaste albe imaculate, palmieri si portocali), a fost adaugat in 1451.
Fatada neo-gotica dateaza din sec 19. Acoperisul se evidentiaza prin garguiele ce reprezinta o larga varietate de animale. Catedrala a fost construita deasupra criptei unei capele vizigote dedicata sfantului James, proprietate a vicontilor de Barcelona; unul dintre ei, Mir Geribert, a vandut locul episcopului Guislebert in 1058.
Corul retine “coats-of-arms” ale cavalerilor ordinului Lanii de Aur. In primul lui drum in Spania, Charles, viitorul Imparat al Imperiului Holly Roman, a ales Barcelona ca loc unde sa primeasca inalta onoare a ordinului. Orasul indeplinea conditia de port la mare cu rapida legatura cu dominioanele habsburgilor. Catedrala era deasemenea destul de mare pentru a a comoda o astfel de ceremonie (1519).
Ordinul Lanei de Aur a fost fondat in Bruges de Philip III, Duc de Burgundia in 1430, pentru a celebra casatoria sa cu printesa Isabella de Portugalia, fiica regelui John I de Portugalia.
In timp a devenit unul din cele mai prestigios ordine cavaleresti in Europa.
Azi numai doua ramuri ale ordinului mai exista: cea spaniola si cea austriaca, reprezentate de suveranii respectivi Juan Carlos I, actual rege al Spaniei si Karl von Habsburg, nepot al Imparatului Charles I de Austria.
Bazilica Santa Maria del Mar situata in districtul Ribera se evidentiaza prin stilul gotic catalan de o puritate neobisnuita in cladirile mari medievale. Prima mentiune despre aceasta biserica dateaza din 998.
In 1329 a fost pusa prima piatra de fundatie de Alfonso IV de Aragon. In 1350 peretii, capelele laterale si fatadele erau terminate. Focul din 1379 a distrus parti din cladire si abia in 1383 a fost terminata cand a avut loc prima slujba. Cutremurul din 1428 face cateva distrugeri, fereastra rozeta a fatadei de vest cade. Noua fereastra de un stil gotic flamboiant este gata in 1459, dupa un an se adauga vitraliul. In 1496 a fost terminat tunul de nord est; celalalt abia in 1902. Partea de est a cladirii in 1967.
Din afara catedrala pare greoaie dar in interior este luminoasa si da impresia de lejeritate.
Nava centrala este sustinuta de coloane octogonale subtiri, inalte si gratioase. Spatiul dintre coloane este cel mai larg in comparatie cu celellate catedrale din Europa, aproximativ 44 feet din centru in centru. Arhitectul a marit distanta dintre coloane cu intentia de a face sa se citeasca spatiul interior al celor trei nave ca un spatiu unic.
Proportiile cladirii, tinand cont ca in timpurile medievale se folosea 1 foot = 33 cm, sunt urmatoarele; capelele laterale au adancime de 10 feet; latimea navelor laterale dubleaza aceasta dimensiune, iar nava centrala este de 4 ori mai lata, adica 40 feet. Totala latime a bisericii este de 100 feet (medievali) si este egala cu inaltimea cladirii.
To in acest district, nu departe de bazilica Santa Maria del Mar, se afla Estacio de Franca, o eleganta gara construita in 1929, cu finisaje de marmora, bronz si cristal (Art Nouveau) .
Muzeul Picaso este gazduit in cinci case vechi foarte interesante, ramase din sec 13-15, in cartierul Gotic al Barcelonei (Barri Gothic), strada Montcada. Tipic acestor case este curtea interioara inconjurata de ziduri de caramida; din aceasta curte o scara duce la intrarea principala, un parter ridicat.
In muzeu gasim picturi si desene ale pictorului - unele din perioada imediat urmatoare terminarii studiilor (1890), din Perioada Albastra (the Defanceles), ceramice etc. La etajul doi sunt expuse opere executate in Barcelona si Paris (1900-1904), opere din Perioada Roz (porteretul Seniorei Canals 1905).
Printre ultimele achizitii sunt desenele de la Cannes din 1957 (donate chiar de Picaso muzeului) cat si copiile-studii realizate de Picaso dupa Las Maninas, ale lui Diego Velasquez. Printre interesantele exponate din muzeu gasim contributii de desene la diverse reviste si ziare precum si postere, din perioada de inceput a pictorului.
In muzeu se gasesc si opere ale altor pictori, amici ai lui Picaso sau artisti contemporani cu el (cca 3500 obiecte).
Muzeul de ceara situat pe Rambla, detine cca 300 de reprezentari de personalitati mondiale, oameni de stiinta, politicieni, actori etc. Muzeul are si o sala a astronautilor, a vietii submarine, o camera a ororilor, expozitia Frankenstein si o camera de gazare. Vizita a fost o amuzanta pauza intr-o dupa amiaza foarte aglomerata de mai. Atentie, unele muzee au pauza de pranz.
Pe langa Parcul Güell, Parcul Ciutadella este de luat in considerare. Noi nu am ajuns pana la el, ne-a fost de departe prezentat. Are o gradina zoologica interesanta, muzee de geologie si zoologie, o sera tropicala eleganta.
MONTSERRAT este o culme muntoasa cu mai multe varfuri: Sant Jeroni (1.236 m), Montgrós (1.120 m) and Miranda de les Agulles (903 m), la cca 50km de Barcelona. Muntele este format din conglomerate (dolomit) de roca roz, la baza roca sedimentara.
Aici am vizitat manastirea benedictina Santa Maria de Montserrat, care gazduieste statuia Maicii Domnului cunoscuta sub numele de Fecioara Neagra (La Moreneta) din cauza lemnului de culoare neagra din care este facuta. Legenda spune ca manastirea a fost construita in jurul statuii, deoarece aceasta nu se lasa mutata din grota unde fusese gasita. Se crede ca tot aici se gaseste Holly Grail (vezi legenda lui Arthur).
Pentru a ajunge la statuia Fecioarei Maria, trecem printr-un coridor ce leaga capelele situate de o parte si de alta a bisericii. Mergem foarte incet ceece ne permite sa facem poze, chiar sa ne rugam la Sf. Petru, Sf. Ignace de Loyola, Sf. Martin, Sf. Josef de Calasanz, Sf. Benoit (Benoit de Nursie a fondat intre 480-547 mai multe manastiri, lasand discipolilor sai asa zisa lege a Sfantului Benoit). Sfantul, de o frumusete delicata, ne priveste din pictura realizata in 1980 de pictorita spaniola Montserrat Gudiol.
Trecem printr-o poarta – un arc de triumf impodobit de basoreliefuri ce infatisaza ingerii muzicieni ce insotesc pe pelerin spre scara sfintilor si fantana Notre-Dame. In fata se deschid portile realizate in 1955 de Josep Obiols. Iata-ne in fata Fecoarei reprezentata ca inparateasa si mama cu copilul sfant in brate. In mana dreapta tine o sfera, globul pamantesc, iar micul Isus ne binecuvinteaza cu o crenguta de pin. Sculptura este din epoca romana, dintr-un lemn negru.
Am iesit in curte unde un cadran zodiacal te indeamna sa te descalti si sa stai in cerc trei minute pentru a comunica cu puterile dumnezezesti.
Cine are indrazneala si timp, ia funicularul spre Capela Santa Cova situata sus pe coasta abrupta a muntelui.
Principatul ANDORRA este situat in muntii Pirinei, intre Spania si Franta. Este al saselea stat mic din Europa cu o suprafata de 468 km2 si populatie de 85.000 locuitori. Capitala este la Andorra la Vella, oras situat la 1.023 m peste nivelul marii. Limba oficiala este catalana; religia romano catolica.
Statul s-a format in 1278. Rolul de monarh il impart presedintele Frantei si episcopul de Urgell.
Andorra este o tara prospera datorita turismului (10,2 mil turisti/an) si a statutului de tara fara taxa (paradis fiscal).
Andorra are cel mai inalt grad de speranta de viata in lume: 82 ani.
Cel mai important rau este Valira ce se varsa in Segre. Steagul sau este la fel cu cel al Romaniei: rosu, galben si albastru, dar pe galben are “coat of arrms” al principalitatii Andorrei.
In orasul Masana se mai lucreaza la forja, ultima din tara. In 1997 s-a deschis o universitate in Andorra. Nu are armata, nici aeroport.
In sfarsit a venit ziua sa ne indreptam catre VALENCIA mult laudatul oras care atat de bine imbina trecutul cu prezentul. Ansamblul urbanistic realizat de arh. spaniol Calatrava a devenit punct de interes si o carte de vizita a orasului.
Valencia este asezata in mijlocul uneia dintre cele mai fertile campii ale Europei, care da 3-4 recolte pe an. Portocali si lamai rodesc pe marginea drumurior. Orez si porumb cresc alaturi in campii ingrijite ca la carte. Acesta este pamantul pe care arabii l-au numit “huerta“, raiul pe pamant. La fel si eroul El Cid, a remarcat si iubit orasul la prima vedere. Fondat in 138 bc de romani, orasul Valencia s-a facut cunoscut ca loc de retragere a militarilor roamani, avand o clima dulce si imprejurimi bogate. Arabii au ramas aici 500 de ani aici. In 1094 El Cid a cucerit orasul care, dupa moartea lui a fost reluat de arabi. Pe langa agricultura, s-au dezvoltat aici ceramica si industria matasurilor. Din 1474 a luat avant industria hartiei, cu prima presa de tipar. Valencia beneficiaza de clima mediteraneana. Datorita asezarii strategice (are si un golf) orasul este al cincilea port de containere din Europa.
Are intre 1,7 si 2,3 mil. locuitori, situandu-se pe locul al treilea ca importanta intre orasele Spaniei. Desi nu atat de mandri si nationalisti cum sunt catalanii sau bascii, valencienii se mandresc si ei cu limba lor – valenciano - un dialect coborat din catalana, cat si cu traditiile lor.
Mai intai am facut turul orasului vechi; apoi ne-am dat jos in Plaza del Ayuntamiento, unde se afla Primaria orasului, Posta centrala, si statii de autobuz. In nordul acestei piete, in Plaza Mercado (una din cele mai mari piete de alimente din Europa, 8.030 mp) am vizitat cladirea pietei cu un acoperis pe ferme de metal, cu vitralii, datand din 1929, perioada de inceput a curentului Art Nouveau. Cladirea este construita dupa planurile arh. Alex. Soler i March si Frances Gardia i Vial, discipoli si colaboratori ai lui Lluis Domenech i Montoner (Palais de la Music).
Vis-s-vis este cladirea Lonja de la Seda, Bursa de matase, ridicata in sec 15 in stil gotic. Si azi cele opt coloane rasucite, nervurile boltilor si pardoselile de marmora rosie si neagra fac mandria acestei cladiri vizitata neincetat de turisti.
In spatele bursei, luind-o pe stradute intortocheate ce formeaza un adevarat labirint, am ajuns in Plaza de la Reina, unde am vizitat Catedrala adosata vechiului templu al Dianei devenit mai tarziu moschee. Inceputa in 1262 in stilul traditional gotic, a fost renovata in 1700 in stil neoclasic, desfintat mai tarziu. Partea de sud spre Plaza de la Reina se remarca printr-un stil baroc italian, usa dinspre est este in stil romanesc.
Turnul numit Miguelete, constitue atractia catedralei; de sus se poate vedea orasul cu turlele glazurate si dealurile inconjuratoare pana in departari. Si aceasta catedrala pretinde ca detine Holly Grail, faimoasa cupa de alabastru. Frumoasa “Usa a apostolilor” da din catedrala catre Plaza de la Virgen.
Am stat un pic sa ne tragem sufletul la umbra unor copaci ce nu erau altceva decat portocali un pic mai iesiti din scara. Am admirat perla de urbmanism care este aceasta piata cu fantana centrala Turia.
Tot in aceasta piata se gaseste Basilica de Nuestra Segnora de los Desamparados (Doamna celor abandonati, patroana orasului inca din sec 17). Palatul Guvernului este peste drum de bazilica, construit in stil baroc in sec 15. Din nordul palatului, porneste celebra strada Calle de Caballeros, de importanta comerciala in trecut, azi doar cladirile gotice ii pastreaza faima. Tot de aici, pe Calle de Serranos, ajungem la turnurile vechi ramase din zidurile de cetate ale orasului; poarta dateaza din 1390.
Din cauza repetatelor inundatii ale raului Turia pe care era asezat orasul, in 1957 s-au facut lucrari ingineresti in vederea devierii apei asa incat aceasta sa ocoleasca orasul. Vechiul vad al raului pe o lungime de 7 km pana la mare a fost amenajat ca zona verde, Gradina Turia, cu alei pietonale, jocuri de copii, chiar si restaurante. Un Guliver din fibra de sticla sta legat la pamant spre bucuria copiilor care, ca in poveste il pot escalada. Pe deasupra acestei zone trec cele 19 poduri ale orasului, care mai de care mai interesant din punct de vedere constructiv, al vechimii sau …al florilor. Da, Podul Florilor construit in 2002, este o punte cu banci si 27.000 de flori de toate culorile, schimbate in acord cu anotimpul. Am vazut podul din autocar, indreptandu-ne catre punctul de atractie al orasului, complexul futurist al lui Calatrava.
City of the Arts and Sciences se intinde pe o suprafata de 4811 mp (88m x 66m) si are cinci piese principale:
- Palatul artelor Regina Sofia, de fapt un tetru de opera spectaculos deschis in oct. 2005, cu o inaltime de 75 m (este cel mai inalt teatru de opera din lume); are 14 etaje deasupra solului si trei in subsol; a fost construit intre 1995 si 2005 dupa planurile arh. Santiago Calatrava si Felix Candela; sala principala poate acomoda 1700 de spectatori si 120 de muzicieni; Auditoriul poate oferi 1500 locuri; Aula Magistral, sala de concerte de muzica de camera, 400 locuri; in subsol se mai gaseste o sala de teatru unde au loc si repetitiile – capacitate de 400 persoane.
- Hemisferic, prima cladire din ansamblu terminata in 1998, cuprinde: Cinematograful Imax, Planetarium si Laserium. Cladirea este conceputa ca un imens ochi (suprafata de 13000mp) – o jumatate de sfera de 110 m lunga, pe 55,5 m lata, un acoperis brise-soleil ce se deschide ca niste pleoape pentru lasa pupila (sala teatrului) vizibila. Cladirea are o acustica speciala; daca doua persoane se situeaza in interior fiecare la baza unei coloane, opuse una alteia, se pot auzi fara nici un effort.
- Muzeul numit Principe Felipe Science Museum (22m x 80m, cu 40.000 mp suprafata pe 3 nivele) adaposteste un mare teren de basket, la etajul doi suprafete de expunere pentru expozitia “The Legacy of Science”, etajul trei este cunoscut ca “Chromosome Forest” care arata secventele de DNA in corpul uman. Tot aici se gasesc zonele “Zero Gravity” si “Space Academy,” precum si expozitiile “Marvel Superheroes”.
- Umbracle este un spatiu de plimbare cu plante locale spectaculoase ce infloresc pe rand in toate anotimpurile si statui inconjurate de natura. Este lung de 320 m x 60m, are 55 arce fixe si 54 flotante ce ajung la 18 m inaltime. Sunt 99 de palmieri inalti in parc, 78 palmieri pitici, 62 portocali amari si 42 varietati de arbusti, plante agatatoare spectaculoase ca bouganvilea, caprifoi si altele si o carpeta formata din nu mai putin de 5500 de plante acopera pamantul.
- Oceanografic este un parc oceanografic deschis care cuprinde un acvariu de 110.000 mp si 42 milioane litri de apa, 500 specii de animale. A fsot construit in forma de nufar dupa planurile arh. Felix Candela. Fiecare cladire reprezinta alta zona acvatica: mediteraneana, artica, temperata, tropicala etc, cu speciile caracteristice: delfini, beluga, pinguini, rechini, foci etc. Sunt si pasari, specii caracteristice deltei si baltilor.
- Agora este un spatiu destinat sa gazduiasca diferite evenimente sportive si culturale, expozitii sau mitinguri internationale.
- ultimul obiectiv dat in folosinta in ansamblul acesta proiectat de arh. Calatrava si Candela, este podul suspendat ce face legatura intre sudul Valenciei si Str. Minorca, asa numit El Pont de l’Assut de l’Or, cu inaltimea in varful catargului de 125 m, cel mai inalt punct in orasul Valencia.
Muzeul lui Dali din FIGUERES a fost amenajat chiar de pictor inca din timpul vietii sale, intr-un castel medieval (de Pubol), cadou oferit sotiei sale Gala de catre artist.
Casa are o curte interioara in care se afla cadillacul lui Dali pe care troneaza o zeita cu formele rotunjoare; din nise, ingeri protectori, auriti, tin curtea sub observatie. Un Moise enorm (copie dupa Michelangelo) cu o caracatita celesta deasupra capului, supravegheaza si el lumea.
Prin vitrina enorma din sticla, se vede in holul principal de intrare un mural enorm de Dali – un tors uman cu o intrare prin stomac (nu i-am gasit numele); tavanul este si el decorat de o enorma fresca.
Ramasitele lumesti ale lui Dali se afla ingropate sub aceasta casa.
Muzeul este plin de opere realizate de Dali. Sunt aici si vitrine cu obiectele-giuvaeruri realizate de artist. Se gasesc deasemenea desene ale talentatului pictor, cum sunt cele pentru cartea lui Freud “Moise si monoteismul” sau pentru “Divina Comedie”. Mobila proiectata tot de el aduce mirarea pe fetele vizitatorilor.
Artistul a locuit si pe malul Marii Mediterane – Costa Brava, in localitatea pescareasca Port Lligat, zona Cadaque.
In Figueres, langa muzeu, se afla o biserica veche (Sf. Petru) cu nava centrala construita in stil gotic, ce dateaza din 1020. In 1449 i se adauga orga.
Cum era duminica dupa amiaza, vremea nu era hotarata si noi nu aveam cine stie ce activitati in program, ghidul ne-a invitat la o plimbare pe litoral, pornind de la Lloret de Mar, localitatea noastra de resedinta. Ne-am oprit la Blanes, Calella, Pineda de Mar.
La Blanes este o gradina botanica cu o fantastica colectie de plante mediteraneene, agatata sus pe stanci cu vedere spre mare. De-a lungul coastei (214 km de plaja) sunt insulite cu mici plaje cochete printre care trece cate un vaporas care lasa pe mal sau ia amatori de soare si de zile fericite.
LLORET DE MAR, orasul in care am locuit, resort turistic destul de aglomerat, cu cazinou si magazine de suveniruri, cu hotele pentru toate gusturile, cafenele, restaurante, este usor accesibil fiind la 40 km de Girona si 75 km de Barcelona. Exista in oras pana si un loc istoric ce-i atesta provenienta romana, prima referinta scrisa despre oras datand din 966. (era numit Loredo, de la laur, dafin). Populatia lui este de cca 39.363 locuitori, al doilea mare oras in zona Camarques. Este unul dintre cele mai importante resorturi in Costa Brava, cu o plaja de 1630 m lungime si 45m latime, de o curatenie remarcabila.
Am petrecut ultima dimineata inaintea plecarii in oras si pe plaja. Nu a fost chip sa intru in apa caci era tare rece. Plaja se putea face, ba chiar era un soare arzator care prevestea ploaie dupa amiaza. Se pare ca timpul urma sa se strice si in aceasta parte de lume.
Puncte de interes in oras sunt:
- Biserica gotica terminata in 1522 ca refugiu de piratii turci si algerieni, convertita in secolul trecut intr-un spectacular edificiu de arhitectura bizantina, maura si cu influente moderniste.
- Castelul St. Juan, castel medieval din sec 11 folosit pentru aparare aorasului de atacurile flotei genoveze in 1356 si in timpul razboiului cu Anglia, 1805. Turnul a fost restaurat in 1922 si ofera o splendida vedere a imprejurimilor.
- Monumentul Sotiei Pescarului, sculptura de bronz aruncata de mare pe plaja si ridicata ca monument in 1966.
Legenda spune ca atingand statuia in timp ce privesti afara spre orizont, dorintele ti se vor implini.
- Gradinile Sf. Clotilda, desenate in stil de renastere italiana de Nicolau Rubio i Tuduri, asezate in varful stancii ce ofera vedere deschisa catre mare.
Intre Blanes si Lloret de Mar sunt plaje linistite si curate ca Santa Catalina; intre Lloret si Tossa del mar Canyelles – putin mai salbatica.
Localitatea Tossa del Mar sau "Blue Paradise" (nume dat de pictorul Marc Chagall cand a vizitat oraselul si a pictat aici in 1933), desi cunoscuta international si deci intens vizitata, reuseste sa se pastreze in armoniosul scenariu al coastei. Mai spre nord sunt plajele oraselului San Feliu si Platja d´Aron cu nisip fin si o activa viata de noapte.
Gasim in S´Agaro, unul din cele mai luxoase hoteluri din Spania, unde au stat Charlie Chaplin, Humphrey Bogart, Ava Gardener, Lauren Bacall si alti faimosi actori.
Scriind aceste randuri mi se pare atat de usor de rezervat o camera intr-un hotel in Barcelona, un apt. in Valencia sau pe Coasta Maresme, in Blanes sau Lloret…singura problema este distanta de zbor, caci vrem nu vrem trebuie sa zburam opt ore cel putin peste Atlantic.
Toronto, August 2012
|
Mariana Popa 8/14/2012 |
Contact: |
|
|
