Gustul painii de acasa....
Este vara,timp de vacanta si de 'dospit amintiri',de rastalmacit ganduri,vise si cautari in retetare vechi din vremea bunicii.
N-am plecat din pacate anul acesta acasa, in Romania sa-mi astampar dorurile.
Locuiesc intr-un colt de lume,undeva la 'capatul pamantului' ,in Nova Scotia – Canada, unde nu prea am cu cine 'innoda glas romanesc' si am inceput sa-mi infirip un microcosm cu ingrediente,vase,ulcele de lut cat mai apropiate de forma si culorile cunoscute,sa-mi adauge putin 'suflet',sa-mi 'vorbeasca' de pe rafturi si sa-mi tina de urat.
Nu departe de ele,mi-am astezat cele cateva carti de bucate traditionale sa le am la indemana,sa le deschid cu pofta si nesatul pregatirii unui ospat virtual, la care mi-as invita prietenii,rudele dragi,pe toti cei care ar putea simti farmecul gusturilor culinare romanesti.
Dintre toate bucuriile gastronomice ,am poposit la 'painea noastra' cu parfum de vatra.Poate pentru ca ii duc cel mai mult dorul,ca nu o gasesc in magazine sa semene la gust,aspect si consistenta celei cunoscute.
Pregatindu-mi din vreme copaita, plamadeala si framantand aluatul,rotunjind in palme 'painea', mi-am pus-o apoi la dospit.
O adiere calda de acasa, cu murmur de spice revarsat in hambare m-a facut sa tresalt.
Trebuie sa recunosc,fara falsa modestie, ca painea mi-a iesit buna,cu o crusta groasa,frumos rumenita; i-am facut semnul crucii de inceput si am rupt cateva felii sa le impart in gand celor dragi si celor din lumea de dincolo,sa dau 'de pomana'.
Cui sa spun aici acest lucru ca nimeni nu ar intelege bucuria romanilor ortodocsi de a oferi viilor si mortilor...
Cui sa-i intind o felie fierbinte ca sa ii ' respire intelesurile'...
Mi-am servit 'painea de acasa' tuturor 'vazutilor si nevazutilor' simtind virtual bucuria daruirii ei.
'Caldura painii de acasa' mi-a inundat inima si s-a rasfrant nevazuta in locuinta mea de aici. As vrea s-o pot trimite tuturor doritorilor de 'paine romaneasca' alaturi de doua pagini excelente de lectura din cartea lui Radu Anton Roman' Bucate,Vinuri si Obiceiuri romanesti'-despre pregatirea painii si interpretarea simbolica a ingredientelor si prepararii ei.
Vreau sa cred ca pregatirea 'painii mele' s-a sincronizat cu vremea seceratului graului romanesc din campiile Baraganului,cu un popas de vacanta alaturi de cei dragi din tara.
In drumul meu imaginar, m-am oprit in cateva provincii romanesti insotindu-l pe Anton Roman la ritualul sarbatorii belsugului cu placerea de a invita,pe cei care vor avea bunavointa de a citi articolul meu sa ne insoteasca cateva clipe: in Transilvania unde se tine o ceremonie 'a cununii' cand 'alaiul seceratorilor intra cu buzduganul in casa si trebuie sa gaseasca o paine, apoi in Oltenia, unde se face o paine mica,simbolica din primul rod de grau.
Reteta traditionala din cartea lui Anton Roman ne imbogateste spiritual si ne ajuta sa intelegem semnficatiile unui ritual stramosesc al pregatirii painii:
CERNUTUL FAINII-care de regula se face de dimineata in zori,pe 'nemancate' in deplina tacere in acord cu timpul ritual de inceput al zilei.
ADAUGAREA SARII- care personifica in unele credinte populare pe 'mama lui D-zeu'; se presupune ca ea mareste puterile magico-rituale ale painii.
ADAUGAREA FERMENTULUI- simbolul fortei vitale,prin care aluatul creste,capata 'viata',iar coca ia drumul grauntelui semanat care infloreste si creste.
FRAMANTATUL PAINII-munca depusa sporeste calitatea ei si valoarea spirituala.
COACEREA PAINII-stropirea cuptorului cu apa sfintita,trasarea unei cruci imaginare la gura lui,rostirea unei invocatii.
Odata scoasa din cuptor,'painea noastra de acasa' raspandeste o savoare proaspata , cu garantia unui deliciu greu de descris in cuvinte..
Se serveste pe servet imaculat,pe farfurie sau direct in palme pentru a-i simti 'caldura spirituala'.
Se menine proaspata in suflet, nu se -nvecheste niciodata...
|
Laura Mason 8/13/2012 |
Contact: |
|
|
