La centenar : Rosturi si întelesuri…
Moto: Numai începutul Psalmului 102, mărturisea Nicolae Steinhardt – Doamne, ascultă-mi rugăciunea mea si s-ajungă strigătul meu până la Tine. Nu-mi ascunde Fata Ta în ziua necazului meu... - îi poate reda starea de suflet.
O clipă cu Nicolae Steinhardt, spun cei care l-au cunoscut îndeaproape, avea rosturi si întelesuri (vezi N. Steinhardt în evocări, Editura Polirom, 2012, p.52). O clipă despre Nicolae Steinhardt, la Centenarul nasterii, are rosturi si întelesuri. Manifestările culturale care au avut loc la Biblioteca Natională a României, în ziua Praznicului Schimbarea la fată, cu artisti plastici si scriitori târgumureseni invitati de onoare, cu Ministerul Culturii si Directia Judeteană pentru Cultură Mures în antetul organizatorilor, au numit rosturi si întelesuri ale zilei noastre prin respiritualizare. În această idee, s-a vernisat expozitia de artă religioasă si cea de carte editată la Târgu-Mures, la Centenarul nasterii lui Nicolae Steinhardt, cu participarea scriitorului Ioan Matei, director în Ministerul Culturii, a doamnei conf. dr. Elena Tîrziman, directoarea Bibliotecii Nationale, a scriitorului Nicolae Băciut, directorul Directiei Judetene pentru Cultură Mures, si a doamnei Letitia Constantin, coordonatorul Compartimentului editorial si de promovare al Bibliotecii Nationale. S-a alăturat Radio România Târgu-Mures, prin Valentin Marica, senior-editor.
Pictura religioasă expusă de artistii Marcel Naste si Klara Balasz, proiectele culturale “Icoana din fereastră” si “Crucea din fereastră” ale Grupului de artă religioasă “Deisis” si-au îngemănat vibratiile – vibratiile solare, fiind PrazniculSchimbării la fată, amintind de Atunci când fata Lui a strălucit ca soarele – cu pagina de carte din biografia scriitorului Nicolae Băciut, mărturisind putinta artei de a fi cale si adevăr. Cu atât mai mult cu cât liturgicul zilei se prelungea dinspre Casa Domnului spre cea mai impunătoare Casa a Cărtii din România, Biblioteca Natională, cartea culorilor si cartea literelor aducând, în spatiul atât de generos al Bibliotecii, neîntreruptul dumnezeiesc.
A fost o zi a luminoseniei, cum ar fi numit-o Monahul de la Rohia, în care icoanele cathartice ale Klarei Balasz, cristalizările murmurului euharistic, rugăciunea ca solemnitate si apoteoză din parpurii lui Marcel Naste, la fel împărtăsania prin cuvântul de exegeză steinhardtiană din Între lumi. Convorbiri cu Nicolae Băciut si Cu timp si fără de timp. Lecturi critice si evocări , aparitii ale Editurii “Nico”, propuneau (propun, fiindcă expozitia va fi deschisă până în 6 septembrie a.c.) ceea ce părintele Stăniloaie numeste restaurarea omului prin Hristos sau ceea ce Steinhardt numea cultura ce dăltuieste spiritul.
Expozitia de artă religioasă a artistilor Marcel Naste si Klara Balasz - o hiperbolă a auriului - si expozitia de carte a scriitorului Nicolae Băciut, cuprinzând si numerele pe 2012 ale revistei Vatra veche, însotită, inspirat, de recitalul Pe unde umbli, Poezie?, au transmis numerosului public de la Biblioteca Natională (au fost si participanti din Brăila, Ploiesti etc.) bucuria, sensibilitatea si gratia pe care Nicolae Steinhardt dorea să le întâlnească în fiecare om. Fluxurile de lumină răsărind inefabil, ca într-un joc de-a infinitul, din icoană si pagina de carte, l-au prezentat pe Nicolae Steinhardt, “atotcuprinzător, atoateîntelegător si atoateiertător”, ca pe omul viu; cel care se ruga lui Dumnezeu cu marile cărti ale umanitătii în brate, cel ce săruta scrisul lui Constantin Noica din file de manuscris sau îl asculta pe Monteverdi în genunchi, în hohot de plâns, cel care îl ruga pe un colaborator (vezi evocările lui Virgil Ciomos), având presentimentul mortii, să le spună tututor că a crezut în Iisus Hristos din toată inima, că a iubit sincer poporul roman, rugându-l să aibă grijă de Jurnal…
Ceea ce a initiat, cu sfiiciune si respect, scriitorul Nicolae Băciut, strana de biserică închinată lui Nicolae Steinhardt la Biblioteca Natională a României, în vesminte culturale târgumuresene de mare pret, este grija pentru Jurnal…, pentru adâncimile scrierilor steinhardtiene, “hartă a spiritualitătii românesti”. Nicolae Băciut preia “nevoia irezistibilă de a se dărui”, pe care o trăia Steinhardt, amintindu-si, desigur, ce-i scria acesta (vezi Scrisoare către un tânăr poet): să nu se lase prins în clisee, să fie mereu în stare de alertă, treaz, de veghe.
|
Valentin Marica 8/12/2012 |
Contact: |
|
|
