Tripticul pastelurilor
*
Ogorul răsuflă de rod.
La margine de tarină pustie,
Făclii de berze-n nemiscare...
Spre propriul duh
Se nelinisteste cerul,
Tăria mea spre slavă,
Spre vestea de cumpănă a amiezii.
*
Sedus de albul zăpezii,
Privirea se rupe de mine:
Văd grâul izvorând
Ca visul laptelui
În sân de fecioară.
În nebunia verdelui,
În orgoliul focului,
Privirea se rupe de mine,
Curg cu trup de corabie;
Sub cumpănă de dor,
Învie somnul pământului.
*
Neistovirea plopului
Ca sensul primordial al cuvântului
Îmi sfâsie gândurile
Si, dincolo de ele,
O altă lumină,
Seamănă cu cea din ochii tăi
După suspinul tăcerii.
Kitchener ON
|
Constantin Teodorescu 8/8/2012 |
Contact: |
|
|
