Festivalul de Dans American - ADF- 2012
„Orice gratie este un avânt, o bucurie a înăltării.”
Emil Cioran
Despre Pilobolus am mai scris anii trecuti, cu ocazia desfăsurării Festivalului de Dans American - ADF 2010 si 2011, ca despre o Companie remarcabilă prin programele sale strălucitoare şi provocatoare, pline de imaginaţie, spirit, de explorare atletică si colaborare creativă. Dansatorii se aruncă în aer, cad, execută fascinante piruete, totul făcut cu precizie, dovadă a exercitiului intens si al talentului. De fapt, toti dansatorii îsi dăruiesc întreaga tinerete acestei obositoare dar fascinante arte.
Spuneam mai demult că dansul este o artă veche. Pentru omul primitiv dansul exprima un mod de gândire, precum şi un stil de viaţă. Prin dans omul transmitea celor din jur ceea ce simtea cu ajutorul „limbii universale a corpului”. Toate evenimentele din viaţa omului primitiv: naşterea, moartea, războiul, alegerea conducătorilor, însănătoşirea bolnavilor etc., erau sărbătorite prin dans. De la figuri simple si gândire simplă, dansul a ajuns în zilele noastre să exprime o gândire complexă prin figuri variate si pline de expresie ale trupului, prin starea exuberantă a dansatorilor. Emil Cioran spunea: „A simti că poti totul, că absolutul e în mâna ta, că exuberanta ta este exuberanta acestei lumi, că ritmul universal palpită în tine frenetic si intens, că tu esti lumea, că existenta nu e conceptibilă decât în măsura în care trece prin tine… este desigur a realiza o formă de bucurie greu de bănuit si care este un monopol al celor dotati cu sensibilitate magică.”
Să ne amintim că denumirea Companiei vine de la un fung căruia îi place soarele, având o remarcabilă abilitate de a se orienta spre sursa de lumină si care creste prin păsuni, dar nu numai. Acest fapt ni se aminteste în prezentarea spectacolului, prin imagini sugestive, fungii fiind prezenti peste tot, înmultindu-se si răspândindu-se prin si peste tot ce alcătuieste viata omului.
Compania Pilobolus are sediul în Washington Depot, Connecticut. Si-a început activitatea în 1971 ca o companie de dans de grup si a dobândit curând un renume, pentru calitătile extraordinare, obtinute evolutiv în acest secol al 21-lea, având trei nuclee de activitate: Teatrul de dans Pilobolus, Serviciul de Creatie Pilobolus si pretiosul Institut de dans Pilobolus.
În data de 7 iulie a.c., în sala Centrului Artelor performante din Durham (Durham Performing Arts Center), Carolina de Nord, am putut viziona spectacolul acestei companii. Compania s-a prezentat într-un mod nou în această stagiune a Festivalului de Dans Modern.
În prima parte au fost dansurile intitulate: AZIMUTH, SKYSCRAPERS si SWEET PURGATORY. În a doua parte, după pauză: THE TRANSFORMATION si AUTOMATON.
Azimuth ne-a fascinat privirile. Dar si gândurile. Pe fundalul scenei a apărut un cerc având în mijloc un astru, iar pe scenă fiecare dansator cu câte un segment de cerc, simbolizând părti ale pământului (azimut - curbură, arc de orizont), executând superbe miscări de dans, cu miscări de jonglerie, într-un univers geometric si artistic frumos alcătuit, dansatorii fiind mereu în căutarea unui echilibru cu bolta cerească, desprinzându-se de sol prin minunate sărituri si torsionări ale trupului, în dorinta de a sfida gravitatea si de a găsi cât mai curând armonia dintre cer si pământ. Aici, jongleria practicată în aria circului, a fost ridicată cu măiestrie la rangul de artă.
Dansul este cel care uzează întotdeauna legile fizicii. În teoria einsteiniană, gravitatia nu mai este efectul interactiunii unor corpuri materiale, ci al curburii continue spatiu-timp; corpurile nu se atrag unele pe altele, ci pur si simplu urmează liniile geodezice ale spatiu-timpului; miscările nu mai sunt cauzate de forte, ci de constrângeri de ordin geometric. Gravitatia, sustinea Einstein, este o „undă” care se propagă local, din aproape în aproape. Coregrafia se pare că a urmărit această idee în realizarea dansului.
În Skyscrapers perechile de dansatori au avut o frumoasă costumatie în ton cu coloritul fundalului cu imagini urbane, în asa fel încât privirile ne-au fost fascinate de aparitia fiecărei perechi care exprima un altfel de moment al întâlnirii a doi îndrăgostiti. La sfârsitul dansului, dansatorii cu costumele divers colorate au reapărut dansând într-un ritm alert, pe fundalul ecranului care se perinda cu viteză accelerată, însotind coloritul corespunzător al costumatiei dansatorilor veseli, fericiti.
Sweet purgatory a fost un superb poem pe muzica inconfundabilă a lui Dmitri Sostakovici, compozitor si pianist rus al secolului XX-lea, Simfonia de cameră Opus 110a. Adevărat balet modernizat, desfăsurat pe un ecran cu păsări migratoare în zbor! A fost partea care mi-a plăcut cel mai mult. „De gustibus non est disputandum!”
The Transformation a constituit partea amuzantă a acestui spectacol, sugerând modul în care poate fi manipulat un om, transformarea lui făcându-se din om în animal.
Automation a fost un dans al oglinzilor, desfăsurat ca o călătorie spre o lume viitoare, necunoscută. Fiecare dansator cu oglinda sa. În timpul dansului mi-am amintit poezia pe care am scris-o cândva:
Oglinda mea e mica parte/ Din oglinda lumii./ Chipul meu privit în ea/ E-o mică parte/ Din chipul lumii./
Timpul dăruit oglinzii mele,/ Poate fi numărat în clipe;/ Timpul dăruit oglinzii lumii -/ Tot restul vieţii./ Alunecăm încet-încet/ În spatele oglinzilor,/ În spatele oglinzii lumii-ntregi,/ Spre altă oglindă/ Mult mai luminoasă/ În care nu se mai regăsesc/ Nici durerile,/ Nici chinurile noastre.
Spectacolul a fost un amestec fericit de creativitate, umor si dramă. Felicitări Companiei!
PILOBOLUS
ALTĂ PAGINĂ A FESTIVALULUI DE DANS AMERICAN - 2012
„Orice gratie este un avânt, o bucurie a înăltării.”
Emil Cioran
Despre Pilobolus am mai scris anii trecuti, cu ocazia desfăsurării Festivalului de Dans American - ADF 2010 si 2011, ca despre o Companie remarcabilă prin programele sale strălucitoare şi provocatoare, pline de imaginaţie, spirit, de explorare atletică si colaborare creativă. Dansatorii se aruncă în aer, cad, execută fascinante piruete, totul făcut cu precizie, dovadă a exercitiului intens si al talentului. De fapt, toti dansatorii îsi dăruiesc întreaga tinerete acestei obositoare dar fascinante arte.
Spuneam mai demult că dansul este o artă veche. Pentru omul primitiv dansul exprima un mod de gândire, precum şi un stil de viaţă. Prin dans omul transmitea celor din jur ceea ce simtea cu ajutorul „limbii universale a corpului”. Toate evenimentele din viaţa omului primitiv: naşterea, moartea, războiul, alegerea conducătorilor, însănătoşirea bolnavilor etc., erau sărbătorite prin dans. De la figuri simple si gândire simplă, dansul a ajuns în zilele noastre să exprime o gândire complexă prin figuri variate si pline de expresie ale trupului, prin starea exuberantă a dansatorilor. Emil Cioran spunea: „A simti că poti totul, că absolutul e în mâna ta, că exuberanta ta este exuberanta acestei lumi, că ritmul universal palpită în tine frenetic si intens, că tu esti lumea, că existenta nu e conceptibilă decât în măsura în care trece prin tine… este desigur a realiza o formă de bucurie greu de bănuit si care este un monopol al celor dotati cu sensibilitate magică.”
Să ne amintim că denumirea Companiei vine de la un fung căruia îi place soarele, având o remarcabilă abilitate de a se orienta spre sursa de lumină si care creste prin păsuni, dar nu numai. Acest fapt ni se aminteste în prezentarea spectacolului, prin imagini sugestive, fungii fiind prezenti peste tot, înmultindu-se si răspândindu-se prin si peste tot ce alcătuieste viata omului.
Compania Pilobolus are sediul în Washington Depot, Connecticut. Si-a început activitatea în 1971 ca o companie de dans de grup si a dobândit curând un renume, pentru calitătile extraordinare, obtinute evolutiv în acest secol al 21-lea, având trei nuclee de activitate: Teatrul de dans Pilobolus, Serviciul de Creatie Pilobolus si pretiosul Institut de dans Pilobolus.
În data de 7 iulie a.c., în sala Centrului Artelor performante din Durham (Durham Performing Arts Center), Carolina de Nord, am putut viziona spectacolul acestei companii. Compania s-a prezentat într-un mod nou în această stagiune a Festivalului de Dans Modern.
În prima parte au fost dansurile intitulate: AZIMUTH, SKYSCRAPERS si SWEET PURGATORY. În a doua parte, după pauză: THE TRANSFORMATION si AUTOMATON.
Azimuth ne-a fascinat privirile. Dar si gândurile. Pe fundalul scenei a apărut un cerc având în mijloc un astru, iar pe scenă fiecare dansator cu câte un segment de cerc, simbolizând părti ale pământului (azimut - curbură, arc de orizont), executând superbe miscări de dans, cu miscări de jonglerie, într-un univers geometric si artistic frumos alcătuit, dansatorii fiind mereu în căutarea unui echilibru cu bolta cerească, desprinzându-se de sol prin minunate sărituri si torsionări ale trupului, în dorinta de a sfida gravitatea si de a găsi cât mai curând armonia dintre cer si pământ. Aici, jongleria practicată în aria circului, a fost ridicată cu măiestrie la rangul de artă.
Dansul este cel care uzează întotdeauna legile fizicii. În teoria einsteiniană, gravitatia nu mai este efectul interactiunii unor corpuri materiale, ci al curburii continue spatiu-timp; corpurile nu se atrag unele pe altele, ci pur si simplu urmează liniile geodezice ale spatiu-timpului; miscările nu mai sunt cauzate de forte, ci de constrângeri de ordin geometric. Gravitatia, sustinea Einstein, este o „undă” care se propagă local, din aproape în aproape. Coregrafia se pare că a urmărit această idee în realizarea dansului.
În Skyscrapers perechile de dansatori au avut o frumoasă costumatie în ton cu coloritul fundalului cu imagini urbane, în asa fel încât privirile ne-au fost fascinate de aparitia fiecărei perechi care exprima un altfel de moment al întâlnirii a doi îndrăgostiti. La sfârsitul dansului, dansatorii cu costumele divers colorate au reapărut dansând într-un ritm alert, pe fundalul ecranului care se perinda cu viteză accelerată, însotind coloritul corespunzător al costumatiei dansatorilor veseli, fericiti.
Sweet purgatory a fost un superb poem pe muzica inconfundabilă a lui Dmitri Sostakovici, compozitor si pianist rus al secolului XX-lea, Simfonia de cameră Opus 110a. Adevărat balet modernizat, desfăsurat pe un ecran cu păsări migratoare în zbor! A fost partea care mi-a plăcut cel mai mult. „De gustibus non est disputandum!”
The Transformation a constituit partea amuzantă a acestui spectacol, sugerând modul în care poate fi manipulat un om, transformarea lui făcându-se din om în animal.
Automation a fost un dans al oglinzilor, desfăsurat ca o călătorie spre o lume viitoare, necunoscută. Fiecare dansator cu oglinda sa. În timpul dansului mi-am amintit poezia pe care am scris-o cândva:
Oglinda mea e mica parte/ Din oglinda lumii./ Chipul meu privit în ea/ E-o mică parte/ Din chipul lumii./
Timpul dăruit oglinzii mele,/ Poate fi numărat în clipe;/ Timpul dăruit oglinzii lumii -/ Tot restul vieţii./ Alunecăm încet-încet/ În spatele oglinzilor,/ În spatele oglinzii lumii-ntregi,/ Spre altă oglindă/ Mult mai luminoasă/ În care nu se mai regăsesc/ Nici durerile,/ Nici chinurile noastre.
Spectacolul a fost un amestec fericit de creativitate, umor si dramă. Felicitări Companiei!
|
Vavila Popovici 7/23/2012 |
Contact: |
|
|
