Enigme si controverse : Bătrânete fără tinerete
Implementarea în fortă a comunismului a urmărit distrugerea obiceiurilor, deposedarea de pământuri, arestări în serie, confiscări de case, exterminări la scară largă, anularea celor mai frumosi ani ai tineretii. Sufletele opozantilor au fost zdrobite, destinele amputate. S-au făcut reeducări fortate. Întreaga tară era o temnită. Nimeni nu avea voie să fie de altă părere, altfel urma să fie arestat. Unul dintre acesti opozanti a fost profesorul Mihai Stere Derdena.
În ziua de 7 martie 1934, s-a născut în localitatea Stâna-Cadânei, din judetul
Caliacra, tânărul vlăstar al familiei Derdena. Părintii săi erau tărani aromâni, de o moralitate exemplară, căutând să le imprime copiilor o educatie sănătoasă. În septembrie 1940, ca urmare a cedării Cadrilaterului, care avea în componentă cele două judete, Durostor si Caliacra, întreaga familie a ajuns în satul Caugagia, din vecinătatea Deltei Dunării. După absolvirea Liceului Spiru Haret, din Tulcea, a încercat să urmeze cursurile Facultătii de Drept din Bucuresti. În vara anului 1952 a fost respins la depunerea dosarului, deoarece părintii refuzau să se înscrie în colectivismul socialist, care se impunea cu forta în mediul rural.
În aceste conditii, adolescentul marcat de suita recuzărilor nejustificate, a trebuit să-si câstige existenta, lucrând pe diferite santiere, perioadă în care a fost tinta unei tentative de omor, din cauza vederilor sale nationaliste, care se opuneau ideologiei comuniste falimentare. După ce, tatăl său s-a înscris în Gospodăria Agricolă Colectivă, o formă de organizare similară colhozurilor sovietice, generatoare de foamete cumplită, abia atunci i s-a permis tânărului Derdena să se înscrie la Facultatea de Ziaristică din Bucuresti. La 8 noiembrie 1956, chiar de ziua numelui său, fiind bolnav de tuberculoză pulmonară, a fost scos de sub perfuzie. Securitatea a promis că numai pentru câteva minute îi întrerupe tratamentul, în scopul de a-i pune câteva întrebări despre activitatea sa subversivă. Cele cinci minute de interogări au devenit cinci ani de temnită, executati în închisorile si lagărele de exterminare de la Jilava, Gherla si Periprava. Deoarece s-a considerat că acel chin nu a fost suficient, i s-a aplicat un supliment de doi ani si sase luni, ca domiciliu obligatoriu în peisajul arid al Bărăganului. Motivul pentru care a ajuns în satul Rubla s-a datorat faptului că a încercat, în închisoare, împreună cu alti studenti să înfiinteze organizatia anticomunistă România Tânără.
În vara anului 1961, fiind într-o formă de moarte aparentă, datorită unei epidemii de febră tifoidă, care izbucnise la Periprava, a fost pe punctul de a fi aruncat în groapa comună. Sansa l-a salvat, deoarece, înainte de înhumare, s-a constatat că i-a revenit pulsul si respiratia. Mortul înviase, spre disperarea groparilor. Eliberat la 23 aprilie 1964, cu ocazia amnistiei generale, îsi continuă facultatea cu profil filologic la fără frecventă, în final obtinând licentele în limba si literatura română, în vara anului 1969 si de limbă franceză, în 1980. Cu toate că avea în buzunar aceste diplome de prestigiu, nu a fost primit la catedră, deoarece avea în cazier acel stigmat de dusman al poporului, formulare specifică vremii. A trebuit să lucreze ca salahor, ca travailleur necalificat. Un paradox greu de explicat, de factorii decizionali ai timpului.
Solicitările sale de a pleca din tara sârmelor ghimpate, pentru a-si îngriji sănătatea, au fost respinse de fiecare dată. Abia în mai 1980 i se aprobă părăsirea definitivă a perimetrului natal, în care a fost umilit peste limita incredibilului. Era o mare ocazie care trebuia speculată. În iulie 1975, la Helsinki, Nicolae Ceausescu semnase actul final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare în Europa. Cu acea ocazie promitea marea si sarea tuturor marilor democratii, inclusiv emigratia celor amatori. În mai 1980, Mihai Stere Derdena obtine plecarea din spatiul carpatin, împreună cu familia. La sfârsitul lunii martie 1981 s-a stabilit în localitatea Bringeport, din SUA. După sapte luni de exil ostil si-a dat seama cu un gust amar că tara de adoptie este ospitalieră numai pentru comunisti. Nationalistii nu aveau ce căuta acolo. Scârbit de felul cum a fost primit în Tara Făgăduintei, în luna octombrie a revenit acolo de unde plecase. Evident, Securitatea suspicioasă si vigilentă a început să-l fileze si mai abitir, pe cel bănuit că este spion al imperialismului american, sistem afalt în stare de putrefactie, la marginea prăpastiei. În dulcea Românie i s-au oferit numai munci umilitoare, până în decembrie 1989, când, sperantele renăsteau, unele ducând la deceptii în lant. Prin votul iresponsabil al electoratului ignorant si vulnerabil, tara a pornit pe un drum total gresit. Nu era pentru prima dată.
Abia în anul 1990, la vârsta de 56 de ani, Mihai Derdena a fost acceptat în învătământ, timp de opt ani, până la pensionare. De multe ori, proverbul, mai bine mai târziu decât niciodată, nu ajută la nimic, dacă totul a fost pierdut. Începând din 1992, a devenit colaborator la peste 15 publicatii din România si din alte tări. Memoriile sale au avut succes în paginile revistelor Cuvântul românesc din Hamilton, Canada, Buciumul, Desteptarea, lista fiind lungă. Zestrea sa editorială cuprinde 10 volume, lucrări stiintifice de o înaltă tinută, apreciate de critica de specialitate. Mărturiserea unui neînvins are o introducere semnată de o mare personalitate, Eugen Simion. Parcurgerea paginilor volumului Suflete de crin si caractere pilduitoare, îl determină pe cititor să devină mai curat, mai luminat, mai tolerant. Referintele criticii au fost semnate de condeieri cu greutate, precum Alexandru Firescu, Luiza Rodescu, Cristian Levant, în total, mai mult de 16 eruditi.
Parcurgând documentele pe care le-a obtinut de la CNSAS, este interesantă concluzia unor colonei de Securitate, care dădeau verdicte dure, cu cea mai mare usurintă. Tineretea unor opozanti era amputată printr-o simplă semnătură, care se făcea cu stiloul încărcat cu cerneala veninului. Din formularea unor acuzatii se constată că, Mihai Stere Derdena, fiind student, a propus constituirea unei organizatii anticomuniste, a intrat în anturajul unor elemente dusmănoase. La încercarea de a fi racolat ca agent, de către organele de Securitate, a refuzat propunerea acestora, după care, s-a situat pe o pozitie antagonică. Pentru respigerea ofertei, i s-a prelungit cu 24 de luni termenul de domiciliu obligatoriu în Bărăgan, timp în care urma să fie supravegheat în continuare de informatorii colonelului Mihai Nedelcu. Exemplele sunt multe, spatiul editorial este redus. În prezent s-a retras în patriarhala asezare, Câmpina.
Paradoxurile letale s-au petrecut în spatiul carpatin, în care, călăii purtau în mână toporul plin cu sângele opozantilor, strigând cu multă isterie că, omul este cel mai pretios capital. România era condusă de dictatura proletară la volanul ipocriziei avutului obstesc, folosind speraclul, ce-i al tău e si al meu, ce-i al meu e tot al meu.
Tortionarii care i-au schilodit pe nefericiti si au scurtat multe vieti, primesc, în continuare, pensii fabuloase, au averile intacte, mor în liniste acasă. Familiile martirilor aruncati în gropi comune au rămas pe drumuri, averile le-au fost confiscate, copii nu au avut acces la scoli înalte.
Montreal/ iulie 2012
|
Ion Anton Datcu 7/20/2012 |
Contact: |
|
|
