Poeme
Poezia Florinei Bădică are prospetime si profunzime, feminitate si meditatie, parcurgând temele majore ale existentei: Nasterea, Ispita, Iubirea, Umanitatea, Vesnicia.
În vers clasic sau modern, lirica sa reuseste să ajungă la sufletul cititorului, să trezească melancolii si regrete.
În timp, evoluând pe aceste coordonate, Florina Bădică poate cuceri un loc bine-meritat în peisajul liric craiovean.
Emilian Mirea
dor de vesnicie
m-am născut purtând în suflet
dorul de vesnicie,
am crescut cu el si nu-l cunosteam;
când l-am descoperit
eram deja bătrână
si mă năsteam din nou
nepoata mea înoată
nepoata mea înoată
în pântecul rotund
ca luna,
ca pâinea,
ca un cuib de vrabie:
"Bat din picior, deci exist!" –
îsi spune siesi
ignorându-mă cu
bună stiintă
ispitire
PC-ul meu
(demon cu coada în priză)
mi-a făcut cu ochiul
verde si fosforescent
afisând un zâmbet
profesional si parsiv
prin fereastra deschisă
spre nicăieri
mă privea Ispita
oscilând acul indicator
între Rai si Iad
umanitate
înotăm în aceeasi supă căldută:
eu cred, tu crezi, el crede
devorăm aceeasi supă căldută:
noi vrem, voi vreti, ele vor
devenim aceeasi supă căldută:
ei mor, ele mor, vă omor
entropie
nu am păstrat
iubirea-nflăcărată
si nu am ars
de dragoste si dor
m-am multumit c-un
ochi căldut de baltă
departe de
torentul arzător
liniste
e-atâta liniste-n natură, Doamne,
că poti percepe soapta unui gând
se-aude seva vietii subterane
în vegetale vase fremătând
orasul a intrat în carantină
orasul a intrat în carantină
sub stratul antiseptic de ninsoare
încorsetat în gheată opalină
si-n timpul transformat în închisoare
scanat cu raze reci si nemiloase
badijonat cu fulgi, tratat cu ger,
bolnav până în măduvă de oase,
golit de pasiune si mister,
c-un diagnostic fără de sperantă,
abandonat în zilnica rutină,
cu zâmbetul criogenat pe fată
orasul a intrat în carantină
|
Florina Bădică 7/19/2012 |
Contact: |
|
|
