Sub steaua câinelui
Într-o zi toridă de iunie, împătimiti de poezie, din curiozitate ( o nouă carte a Victoriei Milescu?), din prietenie, ne-am adunat Sub steaua câinelui la Muzeul National al Literaturii Române. Ora 13.00 fix. Si înainte ca emotia să ne cuprindă, ascultând interventiile invitatilor, ne-am trezit în mijlocul unei alte competitii: un scaun în plus? Norocosii au obtinut unul prin „suplimentare”, dar ce te faci când nu mai este loc nici pentru acesta. Te rezemi frumusel de un perete sau de spătarul unui scaun ocupat si împrumutând un aer „multumit”, asculti.
Gata cu forfota si gluma. Cei care au intrat în „vizorul” nostru, personalităti marcante ale literaturii române, asteptau să-si expună impresiile „răsărind” dintre florile care invadaseră „masa prezidiului”. Între acestea, patru vajnici specialisti într-ale condeiului, o carte, Sub steaua câinelui (Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2012) si autoarea ei, Victoria Milescu. „La al patruspezecelea volum”, asa cum afirma dl Stefan Cazimir, cunoscutul scriitor, primul dintre vorbitori, după deschiderea oficiată de dl Lucian Chisu, directorul MNLR, cel care a făcut o mică introducere în opera poetei. Dar se pare că numărătoarea domnului profesor Cazimir nu e tocmai exactă. După alte calcule, era al saptesprezecelea! Polemica s-a stins repede si a început o alta: triliard, un cuvânt care nu se regăseste în paginile stufoase ale DEX-ului. Si completează: „Dacă admitem forma triliard, înainte ar fi biliard”. Rumoarea din sală a demonstrat că umorul domnului Stefan Cazimir a fost gustat. „Poeta este un alergător de cursă lungă care are darul de a crea atmosferă prin acumulare de detalii, prin convergenta acestora”. Iar poezia ei „este o poezie pe care dacă ai parcurs-o, simti că ceva ti-a rămas, inclusiv dorinta de a o reciti”, a încheiat distinsul specialist în Caragiale.
Scriitorul Emil Lungeanu, referindu-se la titlul cărtii, a precizat că steaua principală Sirius – Câinele mare – era o stea venerată de antici. „Demersul literar al Victoriei Milescu se caracterizează prin ironie si umor. Suntem acomodati cu economiile de expresie care definesc lirica Victoriei Milescu, de o simplitate elegantă si o eficientă extraordinară”. Si completează: „Pariati cu încredere pe acest jocheu călare pe un Pegas urias pentru că veti câstiga nume de istorie”.
În interventia domniei sale, scriitorul Horia Gârbea, presedintele filialei Bucuresti a Uniunii Scriitorilor, remarcă: ,,ironică si autoironică în fata acestei lumi, Victoria Milescu si-a construit cariera ascendent ajungând acum la momentul în care poate să apese pe un buton care să o ducă la etajele cele de mai sus”: ,,Când esti mic / nu te ia liftul /cei mari trec grăbiti peste tine / degeaba tipi: azi am ajuns primul” (Când esti mic). ,,Victoria Milescu si-a păstrat identitatea si a perfectionat-o pe principiul bulgărelui de zăpadă”, si exemplifică cu poemul Tablou ,,un poem care ne înfioară. Un text extrem de profund care probează calitatea poeziei Victoriei Milescu”. În final, dă citire poemului Aerul plin de aer, ,,un poem pe care as fi preferat să-l scriu eu”, si încheie ,,totusi, ceva se poate face si de unul singur….poezia”.
Din sală au avut scurte interventii: poetul Gheorghe Istrate: ,,o asemenea carte ar trebui reeditată într-o editie de lux”, si scriitorul Ion C. Stefan, directorul editurii Arefeana, dar alte interventii au fost scurtate de dl Lucian Chisu fiind ,,căldură mare’’, că tot suntem în ,,Anul Caragiale’’. Aceste interventii dar mai ales recitările actritelor Lidia Lazu si Anda Saltelechi au făcut ca prin fata ochilor si urechilor asistentei să se perinde: Doctorul, Vânzătorul de ziare, Fata cu serpi în păr, Omul cu ochelari negri, Cesetorul din colt, Piticul din intersectie, aproape toti mergând ,,pe linia albă punctată / dintre viată si moarte”, având uneori sansa să se întâlnească „fată în fată cu însusi Dumnezeu”, o lume simplă, comună, dar ,,plină de sensuri, de gravitate, de dramatism’’, după cum scrie criticul Gabriel Dimisianu pe coperta a patra a cărtii. În consonată cu acesta, Horia Gârbea remarca în prefata cărtii cum că textele cărtii ,,fac apel la autoironie, la acea formă de asumare a nimicniciei care nu este pentru artist o capitulare, ci o privire lucidă...’’
În sala devenită neîncăpătoare s-au aflat poeti, prozatori, critici, editori. Între acestia: Gabriel Dimisianu, Radu Cârneci,Toma George Maiorescu, Nicolae Grigore Mărăsanu, Lucian Gruia, Ion Monafu, Ion Lazu, George Călin, George Corbu, Mariana Ionescu, Paula Romanescu, Gelcu Maksutovici, Zaira Samharadze, Niculina Oprea, Crina Bocsan Decusară, Tatiana Rădulescu, Maria Cristiana Purdescu, Elena Armenescu, Monica Muresan, Elis Râpeanu, Ioana Stuparu, Ioana Sandu, Ana Calina Garas, Nicolae Cacovean, Elena Diatcu, Marina Roman, Sorin Stratilat, Dorel Vidrascu etc. Din partea mass-mediei, publicatia ,,Cronica Fundatiilor”, editată de Fundatia Internatională ,,Mihai Eminescu”, a fost reprezentată la cel mai înalt nivel, fiind prezenti dl director Marian Dumitru si dna Virginia Mehes, redactor-sef, consemnând, ca martori ai timpului, cu reportofonul sau cu aparatul de fotografiat, cronica unei manifestări culturale pline de căldura si strălucirea verii, a poeziei, a prieteniei.
|
Virginia Mehes 7/19/2012 |
Contact: |
|
|
