Lacrima din punct
Pasărea suie-n spirală
•
Fluture piramidal
Trece steaua prin cristal
Si aripa unghi diedru
A muscat din lemn, integru
Într-un cuib de stea polară
Pasărea suie-n spirală
S-a sucit cu-n grad pământul
În fântână am să umblu
Stau pe cruci ademenite
De gropar ce moartea minte
Într-un parc statui de mamă
Nu-s decât o hologramă
În sfârsit un mugure
Prin cilindru-si face loc
Si un verde tulbure
A plesnit în foi de foc.
Echinoctiu, semn egal
S-a pornit un stol de cuci
Prin văzduh de mâini si furci
Vântul împleteste umbre
În călcâiul frunzei surde
Echinoctiu, semn egal
Timp scornit sacerdotal
A-ncărcat noaptea-n comete
Soarele zvârlind cu pietre
Si-au făcut casă cu sila
Pe pământ omul si-acvila
Si s-a vindecat de negi
Iedera suind deregi
În ograda cu năluci
Un salcâm îsi face cruci
Umblă troita de lemn
În răscruci de drum si semn.
Ne alungă vântul din îmbrătisare
Felinarul plânge galben ochi de fată
Si mă latră-un câine despletit în punct
Un salcâm îsi face nodul la cravată
Pe un fir de iască până la pământ
Cu zâpezi în sânge si argintul viu
Ne alungă vântul din îmbrătisare
Să rostesc cuvântul de la mamă stiu
Si să cred în tine fără încetare
A-nceput să plângă un copil în fasă
Fuge depărtarea, au secat fântâni
Mi-a căzut copacul vested peste mâini
Colo sub luceafăr ninge peste casă.
pliscul.
Ipoteză falsă
Uite-asa se-mbătrâneste
Ramu-n floare osteneste
Si pasărea în aripe
Uite-asa se-mbătrâneste
În fântâna dintre clipe
Cu mireasmă de aghiazmă
Reazem cruci si sap morminte
Uite-asa păsesc-nainte
Când suflare, când fantasmă
Dintr-un punct pe îndelete
Mă răstoarnă cercu-n roată
Fuge din inel o fată
Si se-opreste în placente.
Bătaia de clopot
Pe ulita scornită de lătrat de câine
Se-nsiruie lumina si se cerseste pâine
Un copil cu privirea inodată de un pom
Lăcrimează-n floare si se face om
Cuvântul deodată s-asterne în ceas
Bătaia de clopot sfârseste-un lung popas
Pasărea îsi frânge-aripa asumându-si clipa, riscul
Tencuind balta crăpată cu un cântec si cu
A muscat din lacrimi un suspin si moare
Pasărea presară cântecul în floare
Cu segmente zvârle-un cucustiuc zevzecul
Orbul pe retină s-a spălat cu cercul
Se sfădesc pe ramuri pumnii cenusii
Te sărut pe frunte cu-n sărut dintâi
În perete ceasul sare-n roti dintate
Pe solfegii calcă pasul si se zbate
Clauza întâi, clauza întâi
Intona albina-n floarea de gutui
Ipoteză falsă, ipoteză falsă
Îngâna un vierme dintr-o floare-n fasă.
Cu cercuri frânte pe-ndelete
Priveste-un matelot prin spatii
În punct plesnelte pescărusul
Si-aruncă-n val un zeu arcusul
Si-n maluri plumbul din libatii
În firul ierbii ard făclia
Cu cercuri frânte pe-ndelete
Cu seu de umbre imperfecte
Si-mpăturesc în semn hârtia
Se zbate-n unghi o stea, sexstantul
S-a frânt iscând în latitudini
Un dor adânc de-a fi un altul
Să isprăvesc incertitudini.
Păsări semne de mirare
Se sfădesc pe-un bob de soare
Aruncat de-un zeu în geam
Păsări semne de mirare
Si tăcere cât un gram.
Do-re-mi, vestind preludiu
Simfoniei siderale
Trec prin crâng, prin gând la vale
Si-am scăpat în dreaptă unghiul.
Două frunze trag pe ată
Un păianjen fără fată
Si-a-nvătat să stea-n picioare
Un copil pe-nfătisare.
A învesmântat cuvântul
Pleoapele pe dinăuntru
Cu tăcere inelată
Pâinea creste în covată.
Clipa-nmiresmată
•
Trec prin lumi diagonale
Stol de clipe-nmiresmate
Păsări, stele-nvesmântate
Cu taceri piramidale.
Prin diedre cu peceti
Si prin arcul smuls din cerc
Stau salcâmii-n dreaptă drepti
Si-a căzut clepsidra-n melc
A murit din nou în cub
Soarele de rouă ud
Tu în suflet stai pe brânci
Si îl cauti si-l arunci
A-nceput să-si scuture
Aripa un fluture
Ostenind în punct simetric
Eu nebun si el eretic.
Ferestre cu monoclu
•
Cu monoclu prins în snur
Fac din linie contur
Si privighetori cursiv
Suie nota-n portativ
Exersează la vioară
Greierele o sonată
Si aud cum se-nfioară
Pâinea albă în covată
În oglindă, două babe
Îsi fac cruci cu mâna stângă
Zvârl arginti în promenadă
În curând are să ningă
În ferestre cu monoclu
Despletesc tăcerea-n punct
Într-o carte-si mută locul
Un copil în vorbe stând.
Simtiri extreme
Pasărea vâsleste-n apele luminii
S-au desprins magnetii-n capete de linii
Lacrima învată cum să cadă-n punct
Plânge fiecare în privire stând
Amintirea e o ipoteză falsă
Si accept sărutul redus la absurd
Inima în inimi face cale-ntoarsă
Gândul rătăceste de la nord la sud
Perihelii ample si simtiri extreme
Păsări de cenusă au dospit în pumn
Un copil azvârle pagina cu semne
Ditr-o carte ruptă si-a păsit pe drum.
Clipa înceată
•
Mă vindec de sunetu-n pâlnie pus
Si de cuvântul ce nu mi s-a spus
De osii ne leagă nebunul fudul
Suind în sprânceană, muscând din pendul
Adulmecă vântul, arcasul din plopi
Si frunza îsi smulge săgeata din ochi
S-a prins rădăcina de foc în cotlon
Scânteia învată să joace sotron
Si urlă un câine în clipa înceată
O pasăre–n cântec tăcerea încearcă
Suflarea pe urme cu capul în jos
Asează o lume în noi cum a fost.
Catrene calde
În grădina cu smaralde
A-nflorit o stea si arde
Si azvârl un punct în spatii
O sământă cu gestatii
În grădina cu petunii
Melcul suie cornul lunii
Si-ampletit tăcerea funii
Si-au furat o stea alunii
În grădina cu ferestre
A-nflorit o floare-n teste
Doamne cum fără de veste
Treci întâi prin cel ce este
În grădina cu libatii
Cad în frunză culminatii
Si arunc un punct în spatii
O sământă cu gestatii
Ursite
•
Tata plânge-n plug îngândurat
A sfârsit devreme steaua de arat
Coborând din clipa lungă cât un vis
A uitat pe cruce floarea de cais
Mama mă învată pâinea din covată
Pe un ciot de masă presărând cu peste
Si se-nvredniceste inima să bată
Si o rugăciune gândul nesfârseste
Un ulcior cu apă fuge din oglindă
Si-a bătut din aripi busuiocu-n grindă
Tu mă tii la piept cu frunze de pelin
Am să te sărut si-am să mor putin.
Dimineată cu trandafiri
E din flori de măr văzduhul
Înmuiat în tus si vin
Pe picioare-abia mă tin
Si-n suflare îmi dau duhul
M-am spălat pe mâini si fată
Cu sineală si venin
Am să trec din nou prin viată
Când mai mult, când mai putin
S-a rotit în ciur făina
Si a nins cu trandafir
Orbul dă pe soare vina
Stând în lacrimi infantil
Despletind mărgăritare
S-a sfârsit un felinar
Si mă ung pe mâini cu jar
Si mă mângâi în pumnale.
Timp prenuptial
Picătură de neant
Si tăcere-nmiresmată
Soarele s-a stins înalt
Într-un ochi atent de fată
Treci prin val în necuprins
Cu trup cald si trup atins
Cere pe deget inelarul
A scornit în flori nectarul
În clepsidra cu abis
Timpu-a plâns prenuptial
Si mă spăl pe mâini cu jar
Si visez apocalips.
Trecere prin moarte
•
Pădurea conversează cu un salcâm mirat
Sub aripa stelei si s-a scuturat
Frunza înfăsoară aerul lichid
Cu priviri de peste si celuloid
Într-o lumânare cu obrazul rumen
Recitind o carte am pierdut un lumen
Litera scânceste si din mână-o scap
Scriu cu pana prinsă-n ochi si metacarp
Între mamă si tată se asează firesc
Un copil cu pasul concav si convex.
În cuvânt o clipă cred pe jumătate
Si gândind la tine am trecut prin moarte.
Punctul cu mistere
•
Ce vestitor de carnaval
E-aripa păsării din fruct
S-a frânt in două sfera-n punct
Sonor, concav, sacerdatal
Cobor prin semnul de-ntrebare
În punct latent, un fir cu plumb
Privirea ta încet mă doare
Si-n ochii tăi m-afund fecund
Cu flori în mâini mă amenintă
Copilul nedesprins de mamă
Calc pe cuvânt necuviintă
Si zvârl în punct cu o icoană.
Înserare
Clarinetul cu tristete
Dintr-un punct ne dă binete
S-a rotit salcâmul lunii
În privirea cu petunii
Alambicul cu octave
Strigătul de om mă arde
A scornit tăcerea-n pruni
Trâmbita cu plecăciuni
Litera mănunchi cu semne
S-a oprit în punct si geme
Trandafirul negru arde
În grădina cu smaralde
Într-o carte pe-ndelete
În cuvânt azvârl cu pietre.
Amurg în crini
Sângerează verde un amurg în crini
Ia lumina-n cârcă soarele din spini
Ne străbate gândul ochi pe dinăuntru
Si privind afară lăcrimează punctul
Cumpăna-n fântână alungeste ciuturi
Se divide steaua până la fărâme
Si salcâmul arde oblic pe tărâne
Si-a zvârlit albina-n hexagon cu fluturi
Scâncete de liră scormonind în tâmplă
Între două frunze gata să ne-ngroape
Pasărea în linii frânte se avântă
Si se frânge-n două peste neumblate.
Nastere în rădăcini
Caii visează la marginea biciului
Si-a făcut cămasă dintr-un ciur ariciul
Pasărea-n măciesi se prostituează
Si izvorul umblă în pământ cu-n cleste
Dau răgaz secundei să-si ademenească
Ceasul în perete, slobozit din câmp
Cât privesc la tine, în celulă stând
Si-n spirala ierbii gata să plesnească
Fata tine-n mână rădăcini să nască
Făt Frumos din lacrimi sare în fântâni
Cumpăna se-naltă buzdugan pe casă
Si a doua oară trece-un ins prin lumi.
Am să mor din nou la toamnă
•
•
Am să mor din nou la toamnă
Îmi ghiceste luna-n palmă
Sare greieru-n descântec
Într-un nor cu glas în pântec
Un salcâm a frânt în mâini
Steaua plină de tăciuni
Zvârle-n punct un om o piatră
Apa plânge inelată
Doar albina face miere din tăcere
Tai cuvântul în silabe să-mi ajungă de-nviere.
Vom fi iar la toamnă
•
Am tinut în palmă
Frunza de trifoi
Vom fi iar la toamnă
Mai multi decât doi
A mai scris o lege
Ceasul din perete
Si tăcerea drege
Un copil pe trepte
Mai multi decât unu
Vom fi iar la toamnă
Pasărea cu pumnu
Dă într-o icoană
Miercurea din clipă
Vinerea din oră
Au pornit o horă
În noi ostenită.
Eu din lume am să fug
Uniform accelerată
Luna trece-nspăimântată
Un argint rotund si calp
Dau străjerului si scap
Bat un cui în punct si cruce
Mai departe de răscruce
Stelele soptesc pe creste
Cu priviri de ochi de peste
Axa lumii stă desprinsă
Într-o floare de narcisă
Vânzătorii de ghioc
Pun o zodie pe foc
Tărmul calc, ce sarpe lung
Eu din lume am să fug.
Unu, unu, unu doi
Ati plecat demult si voi.
Dimineată-autumnală
S-a aprins deodată-naltul
Din doi unu-i prins de altul
Soarele-a trecut prin zodii
Ursa mare poartă robii
Fir de iarbă mare plopul
A oftat si-si mută locul
Colbul luminii mângâie
Omul prins pe cruce-n cuie
Dimineată-autumnală
Pasărea din fruct se scoală
Prunii sângerează-furci
Tu din inimă m-alungi.
Noapte cu sărut
•
•
Va muri la întâmplare
Într-un câmp, un ochi de mac
Vântul numărând petale
A scornit tăceri de leac
Tata scapără amnarul
Si îsi varsă-n pipă-amarul
Fiara scânteiază înjumătătită
Îngerul alungă clipa nesfintită
S-a suit pe scara cu vită de vie
Viermele de-aseară ce va fi să fie
Noaptea e sărutul cu suspin de om
Peste fruntea stelei tresărind în somn.
Am să trec prin nemurire
Sus pe deal într-un tăciune
Zarea numără mătănii
Gândul lunecă pe sănii
De cuvânt si rugăciune
Am săpat fântână-n piatră
C-o cazma si o lopată
Scos din os si scos din fire
Am să trec prin nemurire.
Răsărit latent
•
•
Scârtâie grinda cu oase
A luminii peste case
O scânteie lacrimi stinge
Si se-ncinge si se-ncinge
A căzut în trestie
Punctul din ascensie
Pasărea recită-o parte
De cuvântul nescris în carte
Asezat pe cumpănă
Într-o zi de sâmbătă
Fluturele umblă-n stea
C-o aripă frântă-n ea
Sferă, sferă de tăciune
Melcul trece iar prin lume
Si nu-i pasă si nu-i pasă
Că privirea îmi apasă.
Umbra cărtilor deschise
••
Ostenesc în umbra cărtilor deschise
Murmurând secunda, mitul vesniciei
Unde, unde-i câmpul sferei cu narcise
Si aroma dulce-a slovei din hârtie
Pe un raft stă cartea care-mi este dragă
Prinsă în mănunchi de pleoape unghiulare
Si mângâi cuvântul – pasăre de pradă
Ce se află.n semne si mă tine-n gheare
Jură fals lumina cu mâna pe cruce
Prinsă-n fiecare, că va fi sfârsit
Început păcatul. Pomul desfrunzit
A visat un sarpe si spre el se duce
În felia palmei cu sinusoide
Viata si norocu-s întâmplări disjuncte
A-nceput să cadă meteori în fructe
Si s-aprind pe boltă stol de novoide.
Toamnă echivocă
••
Un vânt magnetic echivoc
Ghiceste frunzelor în palme
E toamnă, trec prin iarmaroc
De suflete si vechi icoane
Livezi de nuci desculti pe deal
Soptesc în sferele cu lapte
Descântec mut sacerdotal
Punând un semn pe-naripate
Un bob de rouă lăcrimând
A strâns încheietura mâinii
S-a rupt din floare coltul pâinii
Si-a răsturnat clepsidra-n gând
Cocorii smulg din noi mai sus
Fărâme lungi de paralaxă
Un cerb pădurea a străpuns
Un punct răstoarnă-o nebuloasă.
Curcubeul cu arnici
• •
În fântâna dintre stânci
Râul lunecă pe brânci
Prin lumină galben caier
Cade-n picături de aer
Valea lată cât o palmă
Face din cuvânt sudalmă
Curcubeul cu arnici
Mângâie un licurici
Melcu-si toarnă casă-n coapsă
Pe un fir de paralaxă
Pe pământ citeste-n carte
Uriasul stând în coate
Perste două latitudini
Încoltesc incertitudini.
Amintirea-i doar un spin
•
•
Cu nectar pe noi a nins
Flori cu irisul atins
Păsări pline de năduf
Sar în pâlnii de văzduh
Două sfere violente
Tin pământu-n frâu atente
Cu sământă de tăcere
Cad în punct fără putere
Efemeră-alternativă
Fur nisipul din clepsidră
Si mă sui la cer cu gândul
Si-n cuvânt învăt să umblu
Amintirea-i doar un spin
Ce în carne-l cresc si-l tin.
Pasărea din azimut
•
Pasărea în azimut
S-a făcut din dreaptă punct
Iată, iată cum mă trec
Tot trei sferturi din întreg
Stau la cap cu-n barometru
Sufletu-i mai greu cu-n metru
Si mă răsucesc în os
Prin mercur cu-n gram mai jos
Cu destin egal si-ambiguu
Stau pe clipă-n echilibru
Te-ntâlnesc pe-ascensie
Fir înalt de trestie
Apa, focul si pământul
Plămădesc în noi cuvântul
Scribul scrie testamente
Stând în fund pe elemente
Din scânteie fură sceptru
Uriasul imperfectul.
Un triunghi cu liniste
Cristalinul soarelui
Toarnă vinul în gutii
Intonează o sonată
Două păsări deodată
Cu fărâme de sărut
Rupt pe buze m-am născut
Soarele pe ochi cu plete
S-a ascuns în violete
Se căzneste-un fluture
Peste noi să-l scuture
Clipa e un tert exclus
Într-un ceas din noi dedus
Pârghie de gradu-ntâi
Pe lumină mă tot sui
Trece, trece prin dreptunghi
Pasărea în plisc cu-n unghi
S-a umplut cu liniste
Un triunghi în miriste.
Verde crud
Verde crud, un bob de grâu
Ia cu lingura din râu
Sub vitralii sade-n glastră
Linistea iconoclastă
Cristalin plesneste biciul
Luminii îndepărtate
S-a suit în flori-ariciul
Si-n retină sade-n coate
La fereastră stau salcâmi
Piramide-n două funii
Cu privire verticală
Cad în punct si-apoi se scoală.
Răsărit
Lumina înpleteste fluturi de mătasă
Pasărea în aripi despletită geme
Ciutura încearcă din fântâni să iasă
Si-n calicii sade viermele cu semne
Cum se osteneste pasul pe cărare
Să consimt incestul firului cu plumb
Într-un fir de iarbă care-mi sade-n cale
Sterg icoana umbrei cu-n stergar de fum
Pleoapele cu lacrimi udă rădăcina fructului oprit
Diminetă, mic dejun cu patimi, trecere prin mit
Ne ghiceste-n palma plină cu imagini
Orbul din cenusa ultimei cartagini.
Stau pe astru si nu stiu
Ochi albastri cenusii
Stai pe astru si nu stii
Cer de nori dospind ca pâinea
S-a sfârsit în noi minunea
Sunt doar unul pe pământ
Ori atât cât unul sunt
Cer, fântână de aghiazmă
Cu biserica în preajmă
Crucea, semn pe fruntea lui
Strigătul clopotului
Musc din aer si lumine
Fac un pas si număr rar
Fructu-i fructul ancestral
Si atât cât se cuvine
Nor albastru cenusiu
Stau pe astru si nu stiu.
Mugurii din punct
•
Privirea în linie dreaptă rupe mugurii din punct
Frunza ochi suprem asteaptă copacul invers
Ciopleste cu două silabe tata ultimul cuvânt
O felie de pasăre cântătoare s-a ascuns în vers
Dati-mi clipa înapoi, un copil striga în fasă
Lasă, lasă, mama-i cântă mânioasă
Ei si, ei si, se bagă în vorbă un lătrat de câine
Plus doi, plus doi, o roată dintată îi spune pe nume
Încearcă, încearcă se zvoneste marea dilemă
Câmpia aruncă bobul de grâu într-o extremă.
Copacul cu verticale
Verticalele cu muguri
Tin în mână steaua
Căzută pe gânduri
Si-a scâncit laleaua
Tot cu ciumele si crinii
Iar adulmec urma pâinii
Garofita cerc fictiv
Tine-n sâni un pandativ
Frunza sare-n ochiul lumii
Din suflarea cu petunii
Se zvoneste prin crăiasă
Linistea iconoclastă
Clopotul piramidal
Stă de veghe sus pe deal
Bolta cerului cu maci
Desenează zvârcolaci
Eu apuc de limbă ceasul
Si-opresc timpul – uriasul.
Asfintit pe dor
Pasărea din pumn a-nvătat să zboare
Si-a căzut în pruni la dreapta de soare
Se sfădesc acum sus la cataracte
Apele de fum lunecând pe spate
Pe covor de frunze în piatră fierbinte
Calcă uriasul si ne tine minte
În mâini cu floarea ruptă, soptesc o rugăciune
Privirea ta ascultă si s-a făcut fărâme
Un pendul din roată muscă iar cu dintii
S-au schimbat la fată în icoană sfintii
Asfintit pe cruce si pe dor de fată
Prinsă de tăcere si nemângâiată.
Amurg cu pronume
Ne-a prins de mâini, un cerc năuc
Eu corn de cerb, tu ram de nuc
Îl tin la sân si îl mângâi
Cu un surâs si dor dintâi
Ne-am rătăcit în două cruci
În cimitirul din răscruci
Noi semn terestru circumsfer
El drum de lapte si de cer.
Florile miresei
Mă mângâie tăcerea din inima cu spini
Si ostenesc în seva fântânilor din crini
Ascult vibrând suflarea-n vitralii si console
Trecând prin lumânarea nestinsei gladiole
Se tânguie un flaut oftat peste oftat
Cu cheia sol azvârle un fluier sugrumat
S-a rătăcit flamingul în nord zburând absurd
Si cruce-si fac zefirii pe-un fir de iarbă crud
Privind în ceas, uimită, a înflorit garoafa
La margine de clipă se cuminteste roata
A lăcrimat narcisa în ochi de melc uitare
Mireasa uită floarea în prima sărutare.
Neliniste
Păcat primar, un început
De jurământ adânc si mut
Un fosnet dulce de mătase
Si tremur sfânt trecut prin oase
Cum lunecăm pe ape moi
O frunză de aramă, noi.
Oprim suflarea-n pumn de teamă
Sărutu-n două ne destramă
Spectral îmbrătisări pe culme
Sfârsesc nelinistea din lume
Atins de biciul de lumină
Un fir de iarbă se închină
Tot cugetând la timpul curs
Un plop ridică steaua-n sus
Si face primul pas în floare
Un om născut la întâmplare.
Tăcerea-i vesnic un păcat
Livezi de pruni nimicitoare
Cu ramu-n pumni si frunze rare
Livezi de furci rădăcinate
De galbeni nuci cu frunza-n lapte
Trec prin năluci cât mai departe
De-ntâiul fruct cu gust de sarpe
C-un măr în mână mă închin
Stând în genunchi pe ochi de spin
Tăcerea-i vesnic un păcat
Si cad în punct si am oftat.
Iarnă
Alung tristetea învesmântând magnolii
Cu pasu-n trunchi si-n sfere lăcrimând
Într-un cotlon de umbre se-ntorc aleatorii
Corăbii despletite pe guri de vânt flămând
Se scutură salcâmul îngrijorat prin zodii
Si salcia azvârle în râu cu plumb topit
Alunecă si frunza în verticale-odăjdii
Si crucea se înaltă în trupul răstignit
Încrucisând în carne înmănusate săbii
Plesnaste-n două prisma luminii de smarald
Îsi vindecă privirea muscând din ciuturi orbii
Si au văzut că ninge cu fulg de sânge alb
Rostogolind prin miristi elipsa cu neant
Un urias măsoară cu palma înserarea
Si i-a căzut din deget o stea de diamant
Si se căzneste omul să-si ia din lemn suflarea.
Antecedent apocalips
•
Pe vorba-n mugur nerostită
Un om a întrecut măsura
Stigmat de linisti tace gura
Si piatra-n punct rostogolită
Un vânt hipnotic vertical
Salcâmii-nsiruie pe deal
Si pasărea mutând dreptunghiul
În ochi de melc scorneste junghiul
Asa concepe galaxia
Rotattia-n nadir proscris
Extrem latent nevesnicia
Antecedent apocalips.
Clepsidra cu puncte
Trec prin pâlnii de nisip
Ierbi înalte fără chip
Si cu soarele mă frig
Si pe nume mă tot strig
Dreapta, cumpăna cu puncte
Se apleacă pe grăunte
Si atârnă pe cântar
Un cuvânt mărgăritar
Am atins floarea cu-n umăr
Presărând cenusă-n număr
Si-nvăt funia de in
Să alunece în spin.
Plâng pe strigătul de ceas
•
A-nflorit copacu-n vie
Ascutindu-si sabia
Si-a-năltat în sihăstrie
Un catarg corabia
Fluturele plumb topit
Se-asează si mă îmbie
Pe o coală de hârtie
Cu o floare ce-a-nflorit
Plâng pe strigătul de ceas
Alăptat de-o cersetoare
Si în urmă-i stau în cale
Nemuririi muritoare
Din cămasa de mătasă
A luminii ce-a dospit
Îsi fac rochii de mireasă
Si-ti trec glezna-n os rotit.
Pe urma mamei
Un ceas sfârseste clipa ostenind în număr
S-a frânt în două dreapta si reazemă un punct
O pasăre scorneste o aripă în umăr
Pe urma mamei fuge copilul înoptând
În pânza de paianjen, un bulgăre de piatră,
Îmi face semn tăcerea, în ochi de melc
mă-nchin
A adormit si frunza pe vânt nemângâiată
Si stă în loc suflarea la ultimul suspin
Cum umbra îsi desprinde belciugul din călcâi
Azvârle cu fărâme de clopot roata morii
Icoana ne ghiceste în palmă, stând în cui
Si mă străbat cu pasul simtiri aleatorii.
Sâmbăta secundei
•
Azi în sâmbăta secundei
Mă privesc cosasii umbrei
S-a suit într-un cuvânt
Colbul stelei din noi bând
Zvârl cu păsări fumegânde
Cerbul mugetu-si pătrunde
Sare-n cruci si-n sânge fuge,
Nesfârsit cosasu-n tumbe
Mama zămisleste pruncul
Tine, tine-n mână punctul
Tata umblă, umblă-n coate
Prin livadă si socoate.
Pasărea învaltă cântecul
S-a umplut de lacrimi cumpăna suspin
Pasărea învată cântecul în spin
Cu segmente zvârle-un cucustiuc zevzecul
Orbul pe retină s-a spălat cu cercul
S-au desprins din ramuri pumnii cenusii
Te sărut pe frunte cu sărut dintâi
În perete ceasul sare-n roti dintate
Pe solfegii calcă pasul si se zbate.
Înserare
•
•
Doamne cum mă bate dorul
Mărul s-a rotit pe-o parte
Si îndeamnă trecătorul
În livezile pe moarte
Dojenindu-l trandafirul
Îi explică inutilul
Stării lui sentimentale
Si i-a pus în mâini o floare
S-au aprins în două puncte
Două stele revolute
Si se plânge înserarea
Că un pom îi ia suflarea
Eu sunt om si-o fac să uite
Cu descântec uns în tâmple.
Pe lac
Smulge firul de lumină
O scânteie dintr-o floare
Fluturii trecând prin liră
Zvârl monede sunătoare
Dinspre fata nevăzută
A privirii unei stele
Trec prin noi colioptere
Lumi de foc si ne ascultă
Haide, urcă, haide, urcă
Pasărea-mi strigă năucă
Vai de tine, vai de tine
Strigă mama stând în mine
Rătăcind în nopti pe ape
Luntrea m-a suit în spate.
Gherghef
•
Au suit în dreaptă sirul de furnici
Pe un ochi de fată, plânge-un licurici
Însetată gura ierbii rupe mura
Si tot socoteste acu-n punct măsura
Cu stergar de nuntă si cămăsi de in
Degetul apasă soarele în crin
O pisică neagră zugrăveste soba
Si-mpăratul verde s-a luat cu vorba
Un oval de linisti pentru fiecare
S-a prelins în frunte si tăcerea doare.
Asteptare
Stii,
Pe un păducel
Sade primul cer
Si te-astept să vii
Prin pelin de iunie
Tata, tata suduie
Mama prinsă în pământ
A smuls crucea dintr-un gând
Vântul spulberă în stea
Cu cenusă pasărea
Într-un corn suflat prin vii
S-a suit un verb, a fi
Stii,
Pe un păducel
Sade primul cer
Si tot sper să vii.
A dospit cenusa
pasărea din plasmă
•
Lăcrimează floarea boabele de rouă
Ceasul în perete s-a desprins în două
Tine-n brate câmpul un salcâm fantasmă
A dospit cenusa pasărea din plasmă
Lăcrima din floare, floarea din fântână
Îti deschide usa un cuvânt în mit
Câinii-n pâlnii latră lupii de la stână
Si se lasă mielul iar aademenit
S-a rotit în sălcii azimutul pâinii
Îti ating privirea cu privirea mâinii.
Fântâna mea de linisti
Venim de mai departe decât solia umbrei
Săgeată-naripată-a luminilor de sânge
Copacul deznădejdea de-a sta pe loc îsi frânge
Si un copil se-opreste mirat în pragul tumbei
A năpădit buruiana iluziei în os
Scânteia-mi creste-n palmă si o privesc nătâng
Voi ispăsi păcatul pe fată si pe dos
Făcând un pas pe sferă si-apoi în sferă stând
Fântâna mea de linisti muiate-n punct si fiere
Va fi ucis cu pietre un sfânt în faptul serii
În piramide plâng si trec prin apoteme
Si-n om azvârl sământa de aur a tăcerii.
Castanul cu fantasme
Respiră mut platanul cenusa-n dimineată
Lumina lăcrimează pe-obrazul zeului
Si ne ating icoane schimbându-ne la fată
Si depărtarea face din strigăte un cui.
Din fluvii slobozite fantasmele de apă
Apasă pe cuvinte pe frunte si sub pleoapă
Fereastra închipuită într-un dreptunghi de lemn
S-a răsucit să vadă în floare primul semn
De dincolo de umbre m-a năpădit suflarea
Frământă semnul crucii mirosul cald al pâinii
Si mângâie castanul cu mâna coapsa lunii
Si-si face loc în piatră nestinsă lumânarea.
Că sunt privirea mi-i dovadă
•
Mai sus de pasăre c-o schioapă
O stea zâmbeste-n punct mioapă
O port cu mine până când
M-oi sătura în lume stând
Aud cum potcoveste calul
Un zeu nebun peste tărâm
Cum s-a desprins din flori nectarul
Si-mi cade-n pumn si îl sfărâm
Mă tin cu dintii de scânteie
Si sufletul îti dau ofrandă
Că sunt privirea mi-i dovadă
Si scâncetul de orhidee.
Flacăra de lumânare
Flacăra de lumânare
Dăltuind o sferă moare
Prin lumina siderală
Zboară pasărea ovală
Cum s-a stins fărădelege
Ochiul ei ce nu-ntelege
Din făclia prinsă-n sfoară
Fac tămâie, unt si ceară
Prelungind firul cu plumb
În femur mereu m-ascund
Am uitat cuvântu-afară
Pe distanta zenitală
Orb atins de ce nu vede
Rătăcesc în frunză verde
Mai adânc cât mai departe
De tăcerea mea cu lapte.
Timp de ceară
Timpul de ceară
Îmi dăltuieste palma
Ia seama
Mă strigă din înconjur mama
Într-un amurg
Prin ochiul soarelui de fiară
Dorul de tine
Mă străbate ca o lance
Caut prin cuvinte mângâieri meschine
Si adulmec urma celui ce mă place
Dincolo de prag
Ne ascultă o icoană
În genunchi pe lespezi rugăciunea-mi fac
Si-mi azvârl în lume omul de pomană
Si privind la tine în privire tac
La prima silabă
Sfârsesc cuvântul omidă
Ostenind în sfere sonore oprite pe limbă
Si-n oglinda spartă cu fiinta-ntreagă.
Galileo-Galilei
Eu de mână prin solstitiu
Te-am luat si-ti trec prin vis
Tu făceai un exercitiu
De cădere în punct fix
Între noi de la-nceput
Floarea-n lacrimi a căzut
Si-are-n păr fluturi caisul
Si deprinde mâna scrisul
Uniform accelerată
Mi-a căzut în palmă-o piatră
Era luna cât un cas
Radical din doi ge has.
La pescuit
S-au luat la trântă salcia si plopul
În pădurea care nesfârseste-un lac
Un pârâu de teamă îsi tot mută locul
Si-un păianjen tese simetrii în sac
Cenusiu copilul a furat un peste
Din vintira prinsă între două stele
Si pe ape umblă luna cu un cleste
Hotul fuge-n soapte stinse adultere
S-a pornit pe uliti sarpele în clopot
Din icoană sare îngerul si sfintii
În genunchi pe număr clipa dă în clocot
Si-un cutit atinge sângele cu dintii.
Amintirea înserării
Arcasul silueste în corn un fir de iarbă
Si-si zvârle trupu-n miristi săgeata-nfometând
Se sfărâma cristalul în cale stându-i blând
Si s-a urnit pădurea în pasărea concavă
Trezit din vis cosasul se reazemă de piatră
Si scutură sudoarea otelului din mâini
Din sânge verde luna curând are să pască
În noaptea de cenuse zvârlite peste lumi
Cum sade pe jăratec tăcerea prinsă-n cleste
Cum arde mâna-ntinsă pe ochii lui adânci
Se tânguie arama prelinsă-n funii lungi
Si în genunchi icoana să cad m-ademeneste
Doar mama zăboveste într-un război de nuc
Muind suveica-n pleoape de trandafir atins
Stergar de nuntă tese mânjită cu amurg
Pe mâini si pe suflare pe firu-n spată prins.
Nenasterea din rădăcini
La capăt de bici mânzul se-nchină
Azvârlind copita-n vizitiu pe capră
Pasărea învată zboru-ntâi prin apă
Si-n măcesi cu pliscul netezeste-o liră
Dau răgaz secundei să-si ademenască
Ceasul în perete, cercul slobozit
Si spirala ierbii are să plesneacă
Si-n fereastră suie melcul travestit
Fata tine-n pântec rădăcini de iască
Făt-Frumos din Lacrimi sare în fântâni
Stresini lungi de pleoape reazemă o casă
Pe sub lacrimi trece-un ins din alte lumi.
Tertul exclus
Clipa ostenind rotundă
Într-un ceas are să plângă
Cu desaga plină de tăceri bizare
A pornit prin lume semnul de-ntrebare
Vă citesc cum se cuvine din carte
După cum o vorbă are-n voi o parte
Mă îndeamnă gândul sinucigas
Să îti fiu în viată un prieten fals
Mai la nord de cuvânt cuvântat
Te iubesc în taină cât îmi este dat
Adevărul absolut e crud
Tert exclus, si silogism absurd.
Steaua cu cenusă
Pasărea recită un sonet nocturn
Si lumina strânge-n degete si pumn
Cu fărâme de cuvânt continuu
Se manânca peste si se gustă vinul
Steaua cu cenusă-a presărat pe crestet
Un cais în floare si salcâmul vested
Un copil învată să sadă-n privire
Si-a-nceput să umble-mpovărat de fire.
Amurg cu durere
A dospit covata mâinii
Galaxia stă-n petunii
Sare-n trunchi un cerb bezmetic
Si se face întuneric
Verticală linistea
Netezeste miristea
Vânători de inimi rare
Ne pândesc în mâini c-o floare
Din greseală pe sământă
A călcat luna descultă
Si o poartă melcu-n sus
Cu durere de om uns.
Noaptea-n ursa mare
Azi am să mor putin din cât mi-i dat odată
Noaptea-n ursa mare cu stergar la poartă
Să vă fac în ciudă ori numai s-atind
Mătasa luminii si prin ea să strig
Pasărea necântătoare-si face cuib în ochi atentă
Plin de lapte ia din pietre un morar cu o pipetă
Toarse-n fuse s-au întors pe dos rotatii
În roti unse râul lunecă-n translatii
Si s-a răsucit dodată floarea-n grad centesimal
Si corabia imită latitudinea pe val
A smuls o stea catargul, sonoră si concavă
Se-nfinge-n axa lumii întâiul fir de iarbă.
Suflare cu-mprumut
Fântâni în cobilita lunii
Si pasărea zburând în unghi
Ne săgetează ca un junghi
Si s-au schimbat la fată prunii
S-a vestejit inelu-n pumn
Pe buze un sărut postum
Îmi dă suflarea cu-mprumut
Un cleste scormonind în gât
Clepsidra alambic cu semne
A curs pe cartea care geme
Lascivă Sofia prin spatii
Se-mperechea cu ea si altii
Ating tăcerea cu-n cutit
Si trec prin sânge si prin mit
Un câine s-a trezit din somn
Si s-a făcut din fiară om.
Judecăti intempestive
Rătăcesc prin spectru regii
Amintirii fărădelegii.
Judecăti intempestive
Vindecă tăceri nocive
Împletesc firul privirii
Măturând în sud zefirii
Spăl cu palma genele
Cu argint însemnele
Am să fug în păducel
Să mă-nchin si să mai sper
Timpul taie clipa-n gater
Telus-mater, telus-mater.
Sărut incompatibil
Se-nsiruie înmiresmată
Lumina-n pântece de fată
În mâini cu plumb, copil teribil
Un zeu a plâns neverosimil
Îmi reazem mâna de suflare
Si fug din cerc la întâmplare
Si s-a desprins din floare punctul
Si face-un pas pe soare pruncul
Te-astept în sâmbăta secundei
Suind în clopotele undei
Pe drum de stea inaccesibil
Cu un sărut incompatibil.
Violete turmentatii
Prin bulgări prismatici de aer albastru
Îmi tai o felie de pasăre caldă
Si îmi suflec lancea rătăcind prin castru
Si mângâi privirea care mă mai rabdă
A făcut un salt caisul pe văzduh inaccesibil
Linistea s-a frânt în două pe un bob uscat de rouă
Si asez în elongatii verdele copil teribil
Un cuvânt împart cu altii si-a-nceput în verb să plouă
Predicatul, predicatul siluieste o monadă
A muscat plăcinta lunii dintii firului de iarbă
Prin amurg pe îndelete violete turmentatii
Piruietă cu gestatii s-a desprind fântâna-n spatii.
Scânteia cu nelinisti
•
Îngerul, copil în fasă,
Ia din cerc o sărutare
O icoană mă apasă
În privire si mă doare
În biserica fântânii
Cumpăna s-a smuls din funii
Si clopotnita din cuie
A sărit vestind ce nu e
Din scânteia cu nelinisti
A muscat o libelulă
Sade-un bob de grâu în miristi
Într-un ochi de arătură.
Negresit
Pe câmpia de arsice
Trece timpu-n catalige
Negresit pe noi va ninge
Păsări, păsări călătoare
Rătăcesc invers sub soare
Negresit mă-torc în floare
Doar atins de-un meteorit
Pomul, pomul a-nverzit
Pe sub pleoape negresit
Frunze, frunze cenusii
Smulse, smulse din călcâi
Negresit tu ai să vii.
Veghe în suflet
•
•
Din ceaun de mămăligă si făină si visare
Cu o lingură de vânt pun sământa într-o floare
Rătăcind în număr mugurii de lemn
Eu veghez în suflet la întâiul semn
În copacul sferic ostenind de frunze
Pasărea adoarme ramul cu ventuze
A cioplit în carne vârful de cutit
Litere ovale, strigăt împietrit.
Se opreste ceasul cu o plecăciune
În fiinta celui rătăcind prin lume
În pendul se află punctul inocent
Învătând să cadă pe suflare, atent.
Serbări intempestive
•
Se-nsiruie sub clopot serbări intempestive
Si bea pe nemâncate un diavol duh din tigve
Pădurea e pronaos de cruci împerecheate
Si un altar de linisti si rugăciuni curate
Cu deznădejde suie-n ogiva unei stele
Stejaru-nalt din miristi în mine rătăcit
Si luna toarnă plumb topit în ochi si sfere
Si iarba-nrourată ne scapă de cutit
Cum ne vesteste verde un clopot ceruit
Trecând prin noi cu sunet de necuvânt soptit
Privirea diamantul de om nicicând atins
Îsi face loc în altul vestind un cataclism.
Carnaval
Prin ceata împletind suflările mănunchi
S-a scuturat lumina ghirlandelor pudrate
Si ne cuprinde-n brate nemăsuratul unghi
Si trec prin candelabre în mine suspendate
E carnaval în urbea zidită cu sarcasm
De-un arhitect dreptunghiul făcându-si bumerang
Tuseste lumânarea în mâini si mor de astm
Privirile-n ferestre au chip de om si rang
S-a rezemat de fluvii un val sonor de soapte
Corabia asteaptă flămândă-n azimut
Un ins s-a rătăcit orizontal pe ape
Si strigătul de mamă e un copil pierdut
Coloane infinite de deznădejdi terestre
Se-mpleticesc pe urma întâiului arcas
Îsi smulge fiecare din carne cu un cleste
Săgeata otrăvită si-o-aruncă-n altul las.
Amiază
Mai cuvântă gri pe ram
Pasărea ce-si odihneste
Aripa strângând-o-n cleste
Pe vâzduhul cât un gram
Sade-ngândurat pe plute
Soarele un om de treabă
Într-o vale pe cireadă
Si în flori cu dintii rupte
Pe cal alb a-ncălecat
Fata dorul ne-mplinit
Clopotul s-a răsucit
Pe biserica din sat.
Tristete
Miros galben de pâine serpuind pe vatră
A trecut prin fluturi în linie dreaptă
Corabia înfinge catargul într-un val
Rătăcind prin maluri fix, transcedental
Pasărea descultă cântă-n cuib ambiguu
Si-adormind în aripi stă în echilibru
A furat cuvântul un copil din carte
O silabă-l frânge-n două si-l străbate
Plânge într-o floare mama în lumină
Frunza se-nspăimântă si-n genunchi
se-nchină
S-a schimbat deodată linistea la fată
Un sărut pe buze mă azvârle-n viată.
Metoda repetitiei
Între două prisme periodic
Firul cu plumb gesticulează
Pasărea se repetă metodic
Lumina dă-n arici si sângerează
Luna si-a-nodat pe deget un arnici
Să ne tină minte colo si aici
Cu secunde prinse mărgele pe snur
Ceasul numără mătănii împrejur
Ierbile cu noi de-o seamă
S-au desprins din rădăcini
Am să râd si-n astă toamnă
Într-un sâmbure cu spini
Gata, gata de adulter
Din cenusă bea un fulger
Ploaia vine dinspre vii
Plină, plină cu stihii.
Ascult vântu-n cânepă
Mamă, m-a strigat flamingul
De căldură mă ia frigul
S-a desprins la drumul mare
Din salcâm o lumânare
Ascult vântu-n cânepă
Si sământa fumegă
Un copac s-a stins în altul
Prin inel trecând de-a latul
Mânzu, mânzu-a nechezat
Si pădurea a oftat
Un izvor îmi tine calea
Si m-a năpădit uitarea
Sângerează-n rug de mură
Cuibul si-are pruncul gură
Pe pământ cât ni se cade
E lumină si-n noi arde
Neumblatu-nsinguratul
Stă la pândă-n calălaltul.
Între două ramuri
C-o lunetă biconvexă
Am prins steaua strâns în lesă
Si culeg mărgăritarul
Ochilor cu felinarul
Dumnezeu pe dinăuntru
Pune în spirală punctul
M-a plesnit în două râsul
Floarea umblă iar cu plânsul
Între două ramuri împletite-n unghi
Tine ceru-n aripi pasărea genunchi.
Pasărea
Pasărea din pom în pom
Umblă, umblă monoton
Din pâlnia ei cu umbre
S-au pierdut două secunde
A dospit suflarea pâinii
Calul a trecut prin funii
Si-a-nodat pe fir de fum
Vântul linistea din prun
Cu un cântec pasărea
Siluieste facerea.
În genunchi sezând
pe număr
Cucu-stiuc, cucu-stiuc
A dat linistea în fruct
Floarea s-a suit în cub
Si lumina sare-n trup
O felie de văzduh
Ung pe pâine si mă culc
Cucu-stiuc, cucu-stiuc
În silabe mă arunc
Îmi strămută-n ochi caisul
Clipa adaptează visul
S-a rotit aripa-n umăr
În genunchi sezând pe număr
Vântul element adjunct
Mătură cenusa-n punct.
Nelinistea din altul
Si ciobul lunii parcă desprins e din vitralii
Câmpia se asterne sub păsări fumegânde
Inelu-a strâns fecioare într-un mănunchi de talii
Si se roteste steaua mai sus si ne pătrunde
Cum povesteste umbra lui mos Vasile toată
Aceeasi întâmplare de la-nceput cu tâlc
Si focul pe jăratec se scutură deodată
Si mânzu-n sa se culcă muscându-si din oblânc
Caisul uriasul cu stea polară-n plete
Veghea un sfert de noapte în capătul de vie
Nelinistea din altul ce vrea să nu mai fie
Si ne-mplinita stare a celui care este.
Azi sărbătoresc explozia primară
Azi sărbătoresc explozia primară
Si mă-nfrupt din pârgul stelei care-a fost
Si învăt să umblu ca întâia oară
Sfredelind călcâiul în nadir si-n os
Intergalaxia extradilatată
S-a rotit în sfertul sfertului de grad
Si sământa-n coapsă germinând adastă
Si sădind copacul păsările ard
Însumând căderea pe o frunză moartă
Am atins suflarea zeului divin
Si mă spăl cu sânge pe mâini si pe fată
Si în brate pruncul omului îl tin
Cum se înspăimântă nerostită vorba
Si se-nmiresmează ochii-n ochii lui
O clepsidră-n spatii îsi tot umple tolba
Vesnicia-i clipa ce-a trecut si nu-i.
Cu putere uns în taină
Hexagonul poartă vina
Centrifugă-n spatii stupul
M-a privit în ochi regina
Si-i sfărâm luminii trupul
Sug din fir de rostopască
Sânge verde, sânge cosmic
Cu andreaua de sulfină
Împletesc ciorapi în ornic
Cu putere uns si taine
Clopotul s-a smuls în sus
Îmi fac cruce în timpane
Si desprind o stea din fus
Doamne ce evenimente
Imposibile, disjuncte
Doar cu două elemente
Plouă peste noi si munte.
La fântâna
În covată pun nectarul
I-a plesnit florii paharul
A dat firul ierbii-n lapte
Si s-a copt în ochi un sarpe
Zero, zero absolut
Melcu-n apex a căzut
La fântână printr-un os
Lacrima din stea am scos
Se frământă-un vierme-n piatră
Câinele la câine latră
Prins în joc, copil teribil
Timpu-a curs infailibil.
Prin grădină s-aud zorii
•
Noaptea vine pe cărare
A căzut grindina lumii
Jumătate în petunii
Jumătate-n carul mare
S-a făcut floarea de aur
Vântul bate din centaur
Proxim litera un sarpe
Din cuvânt are să scape
Prin dereg o stea polară
Suie, suie de aseară
Se opreste roata morii
Prin grădină s-aud zorii.
Un corn îsi dă
suflarea-n punct
•
Era duminica secundei
Mă privegheau cosasii umbrei
Si clopotul soptea cuvânt
În păsări, păsări fumegând
Pe fruntea florii muribunde
Cosasi-ngenunchiază-n tumbe
Pe pleoape stând lumina plânge
Un fir de iarbă cerbul suge
Privirea râde-n noi pe rând
Un corn îsi dă suflarea-n punct
Pe-o lumânare semăn vânt
Si sui pe cruci un hot adjunct.
În ochi de melc
A dat în floare murmurând caisul
În ochi de melc mă lăcrimează tata
Si numără petale în genunchi cu sapa
La rădăcina stelei răsădindu-si visul
Un semn stergar de nuntă, însângerat arnici
Se-nsiruie lumina cu sfere sunătoare
Îsi muscă din potcoavă întâiul licurici
Si azvârle în scânteie cu bulgări de suflare
Aud suind în ramuri nelinistea mănunchi
A încotit lumina în undă si în cuantă
În azimut magnetic tinând în mâini un unghi
Îsi face loc clepsidra, si se răstoarnă toată.
Soarele s-a stins în castru
•
Soarele-a fugit în nori
Din privirea unei flori
Sângele de-argint, pe ape,
A hrănit un prunc cu lapte
Între două buturugi
Poartă umbra fuste lungi
Prin tărâmul de furnici
Trece-un ins ce nu-i de-aici
Face calea mult mai lungă
Nesfârsitul din secundă
Rosu, violet si-albastru
Soarele s-a stins în castru
În opait a suflat
Un bătrân si s-a culcat.
Dimineată cu străjeri
Străjerii zilei beau din pumn
Lumina galbenă din pietre
Se-nsiruie tăceri pe drum
Si balerini cu piruiete
Din punct se scoală un flaming
Cu aripi moi si violete
Dreptunghiul lumânării sting
Si-ating priviri incoerente
Fântâni cu sulite în mâini
Rotesc elipsa-n paralaxă
Copilul a plecat prin lumi
Cenusa-i semn de cale-ntoarsă
Străjerii zilei beau din pumn
Lumina galbenă din prun
Aud cum zvârle-un om cu pietre
Într-o oglindă ce nu vede.
Prins în semn
Cum se-naltă hieroglific
Cerbul în păduri carnale
Prin tăceri piramidale
Prins în semn si smuls oniric
Ochi de fiară răsăritul
Înfioară-n trup argintul
Si mai fac un pas pe sferă
Constiintă efemeră
Cum se face ghem si strigă
Un cuvânt ce mă intrigă
Închid cartea pe un număr
Stau în pumn cu fruntea-n umăr.
Pe sub stresini
Pe sub stresini norul plânge
Fulgerul se face sânge
Am să fug într-un cuvânt
Am să mor în punct doar stând
Sare-n om nelinistită
Dintr-un ceas oprit, o clipă
Si măsoară-un bob de grâu
Câmpul de la cap la brâu
Strâng în pumn lumina hâtru
Din afară înăuntru
Cu priviri transcedentale
Steaua mi-a căzut în sale.
Amintiri cu frunze
Castanii mei au înflorit de toamnă
Si a plouat pe tata cu florile de-o seamă
Îsi face cale-n pântec bezmetică lumina
Un somnambul poetul a măturat grădina
Se umple cana cu vânt oprit în loc
S-o beti la breakfast si la five-o-clock
Felii de pâine uscată se face cuvântul si unt
Si floarea cade-n pâlnii si-n ochi de
melc, mărunt
Salcâmii mei plouă cu frunze pe tata
Streasina sapă la rădăcina casei luna
Si mama ne-mpleteste sufletul
cu-andreaua
Să n-o lăsăm pe moarte de-o fi să-i moară
steaua.
Constante pământene
Constante pământene si ecuatii sacre
Tot rătăcim identici în spatiu plin cu lapte
Ne vindecă de vulturi si trecere prin spin
Tăcerea nemiloasă clepsidră cu suspin
Tristetea se măsoară cu palma pe septade
Inelu-n deget crapă si-n floare steaua cade
În cheia sol doar păsări de pradă stau în punct
Se cântă simfonia cu pasi de mort, defunct
Poetul dăltuieste-n cuvânt icoane extreme
Se-naltă din fântâni un fluture cu semne.
Nopti sacerdotale
Din pânza de păianjen în nopti sacerdotale
Ne-a năpădit buruiana iluziei în os
Si trec prin legănarea semintei din timpane
Mai vertical în firul de plumb prelins în jos
Pe cumpăna fântânii îsi face cuib flamingul
E noapte dorm salcâmii si s-andoit cârligul
Lumina stoarsă-n pâlnii răstoarnă-n noi clondirul
Să-mi facă iar cămasă îi prinde mama firul
Cărări de ratiune pură în câmpul neatins
M-au învătat să umblu descult pe necuprins
În pasărea vestind o nesfârsită ură s-a
ofilit corola,
Copacului sihastru si-i smulg încet din
astru săgeata si gondola.
S-au pierdut în tărtăcuta
•
Într-un teasc la capăt de vie
Măcesul zdrobea lumina mărunt
Apăsa si nucul într-o frunză vie
Aerul cu miros de iod si de prunc
A trecut deodată
Prin două petunii
Pasărea săgeată
Scăpată din pâlnii
Îi dădea târcoale
Un cal alb lui tata
Si-a vărsat găleata
Cu struguri în oale
A-nvătat pe sat să umble
Soarele pe catalige
Umbra lui încet mă frige
Si sub clopot mă ascunde
S-au pierdut în tărtăcuta
Calu mânzu si căruta.
|
Ioan Toderita 7/11/2012 |
Contact: |
|
|
