Note de călătorie : Baltimore USA
„ A călători este, pentru cei tineri, o parte a educatiei;
pentru cei mai vârstnici – o parte a experientei.”
- Francis Bacon
Viata ne deschide doar câteva porti spre a-i vedea frumusetile. Este zgârcită viata, dar măcar acel putin văzut trebuie să fie clar si bine înrădăcinat în minte. Si mărturisit! Pentru aceasta folosim de multe ori povestirea orală, ori scrierea, ca un dialog între cel ce povesteste si cel ce ascultă, sau între cel ce scrie si cel care citeste. Cu aceste gânduri am încercat să astern pe hârtie o… povestioară.
În luna mai a acestui an am avut prilejul de a vizita frumosul si interesantul oras Baltimore, unul dintre cele patru aglomerări urbane ale megalopolisului american. Au fost zile fierbinti, un mai extrem de călduros si care, poate si din acest motiv, a adus multi vizitatori în acest oras. Soarele strălucea puternic si ziua părea îmbrăcată într-o rochie ţesută cu fire de aur. Priveam în jurul meu si observam viata în plina ei desfăsurare, observam cât de fascinantă si perfectă - pare vizitatorilor - în propria ei diversitate. Încetul cu încetul, fiinta străină care eram, la început bulversată de privelistea atât de complexă a ceea ce mi se dezvăluia, am simtit cum începeam să mă integrez în spatiul respectiv, urnindu-mă din locul în care mă fixasem si accelerând pasii, încercând să cuprind cu privirea toată trăirea, viata din jurul meu. Adevărat spunea un filozof chinez: „ orice călătorie, fie ea si de mii de mile, începe cu un pas! ”
Baltimore, destinaţie turistică inedită, impresionantă, este un oras fondat în anul 1729, numit după Lordul irlandez Baltimore, titularul fondator al Colony of Maryland, are un climat subtropical umed, iar Inner Harbor (portul interior) a fost odată al doilea port de intrare pentru imigranţi în Statele Unite şi un important centru de producţie. Astăzi portul vechi este un loc de promenadă, cumpărături, divertisment. Este un oras independent din statul Maryland - Statele Unite, situat în partea centrală a statului, pe malurile râului Patapsco, râu care se varsă în golful Chesapeake, la o distantă de aproximativ 40 de mile (64 km) la nord-est de Washington, D.C. Populaţia oraşului este de 636.919 locuitori, iar zona metropolitană are aproximativ 2,7 milioane de locuitori, ocupând locul 20 în ţară. În zona asociată, Baltimore County, locuiesc alte câteva milioane de rezidenţi. Este si astăzi unul din principalele porturi ale Statelor Unite, fiind situat mai aproape de marile piete de mărfuri din partea centrală a tării decât orice alt port de pe coasta de est.
Am pornit spre strada numită Pratt, ne-am urcat în autobuzul gratuit care circulă pentru turisti făcând un tur al orasului, în care se mai urcă si săracii orasului pentru a nu plăti deplasarea, si ne-am dat jos după câteva statii, ajungând în chiar centrul orasului împânzit de construcţii moderne din oţel şi sticlă cu 30 – 50 de etaje, magazine de lux şi hoteluri cu nume sonore (Marriot, Hilton, Sheraton). Printre ele se văd clădiri roşii cu forme stranii ce amintesc de fostele întreprinderi din secolul al XIX-lea, transformate ingenios în cluburi, muzee, birouri şi magazine. Zgârie-norii nu sunt la fel de înalţi ca şi cei din New York, dar sunt foarte frumos amplasaţi şi dau o notă aparte oraşului. Am trecut pe lângă celebra universitate Johns Hopkins şi Johns Hopkins Hospital, importante institute de cercetare din domeniul tratării şi eradicării cancerului. În Baltimore este un mănunchi de Universităti, printre care si importanta universitate - University of Maryland Baltimore - situată în inima orasului, ale cărei corpuri de clădire ocupă mai multe străzi, afiliată fiind spitalului University of Maryland Medical Center - de unde sunt adusi pacientii pentru cercetări ale diferitelor probleme medicale. Această mare si importantă Universitate (the best University!) are mai multe scoli: scoala de medicină, scoala de stomatologie, avocatură, asistentă medicală, farmacie, business si asistentă socială.
Am iesit din această zonă cu mari centre culturale si ne-am apropiat de port. Aglomeratie, oamenii circulă pe jos, cu vaporaşe taxi, cu şarete şi autobuze colorate, pline de anunţuri despre „turul oraşului Baltimore”. Pe deasupra apei trec spectaculoase poduri suspendate, poduri care se ridică atunci când trec vapoare de mare tonaj, dar şi poduri mici, de promenadă, de pe care poţi să admiri nenumărate iahturi şi bărci cu motor.
Fiind un oras bogat în traditii nautice, de peste 35 de ani taxiul de apă din Baltimore, colorat în culori traditionale alb si albastru, face parte din integrala culturii si istoriei orasului si te transportă în diferitele puncte ale portului. Portul turistic îşi întinde limbile de apă printre clădirile din centru, iar pontoanele, cheiurile şi trotuarele emană toată ziua un aer de statiune de odihnă, cu toate că orasul este foarte aglomerat. Am ajuns la Inner Harbor - portul turistic interior -, am luat bilete pentru croazieră si am privit pentru câteva momente înalta structură din piatră, cunoscută ca Nevasta lui Lot, aflată la intrarea în port, construită la ordinele guvernului britanic, după revolta din 1798, ca parte dintr-o retea de faruri si semnalizatoare.
Portul turistic Inner Harbor găzduieşte Muzeul Marinei, un muzeu impresionant, în care navele sunt ancorate printre clădirile din centru, iar pietonii, trecătorii, turişti veniţi din toate colţurile lumii, trec pe lângă ele sau se opresc pe chei să le admire, să facă poze şi citesc explicaţiile înscrise pe panouri. La Muzeul Marinei din Baltimore se află singura navă americană care a supravieţuit bombardamentului de la Pearl Harbor în al Doilea Război Mondial.
Taxiurile de apă opresc în staţii special amenajate. Poţi să urci pentru câteva staţii sau poţi să faci turul oraşului pe apă, să vezi totul dintr-o altă perspectivă. Taxiul de apă este mult mai mult decât o călătorie de plăcere; este o institutie în Baltimore; este si un mod plăcut de a privi si simti viata, plutind pe apă si trecând cu privirea centrele importante ale orasului din această zonă, pe care Inner Harbor le conectează si unde taxiul de apă acostează, precum: Aquarium care adăposteşte construcţia impresionantă a Acvariului National, cel mai mare acvariu din SUA şi unul dintre cele mai mari acvarii din lume. Are forma unui inel cilindric cu cinci etaje. Găzduieşte 16.500 de animale marine din 560 de specii diferite, printre care şi o colecţie impresionantă de rechini si magazine cu de toate, pentru toate vârstele. La intrare te întâmpină un munte artificial, o gură imensă de rechin şi o cascadă care începe de la un etaj superior şi se termină la parterul clădirii. Jos, la primul nivel, se află un restaurant specializat în fructe de mare, un spaţiu amenajat pentru depozitarea hainelor şi a bagajelor pe durata vizitei, un ma¬gazin de suveniruri, un altul pentru echipamente şi costume de scafandru, o cofetărie şi o cafenea. Prin întreaga clădire circulă lifturi şi scări rulante. Un adevărat oras! Sus, la ultimul etaj, se află o mini junglă amazoniană în care trăiesc o mulţime de păsări exotice. Jungla este punctul de trecere din exteriorul spre interiorul acvariului central. Pe margini sunt birouri şi laboratoare de cercetări. În bazinul deschis de la parter trăiesc pisici de mare, broaşte ţestoase uriaşe, peşti, tigri, rechini şi delfini. În acvariile mici de la fiecare nivel şi în acva¬riul central se pot vedea peşti şi alte vieţuitoare marine care provin din toate mările şi oceanele lumii. Poti admira flora şi fauna marină urcând până la jungla amazoniană, după care cobori în adâncuri si vezi tot ce trăieste pe fundul mărilor şi oceanelor. Este un spectacol fascinant, o lecţie despre planeta noastră şi lumea minunată a apelor. În acvariul central pot fi văzuti scafandri curăţând pietrele şi coralii, hrănind peştii şi verificând starea lor de sănătate. Delfinii încântă privirile si stârnesc admiratia vizitatorilor, prin inteligenta lor. Vizita în acest minunat Acvariu se încheie cu o cină exotică; Harborplace – găzduieste un muzeu continând istoricul navelor, plimbări pe jos printre corpuri de case delimitate prin străzi laterale si parcuri; Science Centre (Centrul stiintific) al Maryland-ului unde se poate urca Federal Hill si unde poti fi absorbit de sutele de mii de metri pătrati de stiintă; Rusty Scupper - oferă ochiului, dar nu numai ochiului! vinuri si mâncăruri vechi. Se poate vizita un muzeu excentric, amuzant, pentru toate vârstele; Pier 5 – unde se poate mânca si bea si asculta concertele formatiei Pier Six Pavillion în lunile primăverii si ale verii; Little Italy – cu magazine, restaurante, cinematografe etc. si unde se poate gusta „La dolce vita”; Maritime Park – cu restaurante si magazine plutitoare; Harborview – o mică Havana; Tide Point – o milă si jumătate de plimbare; Fell’s Point – vechiul port cu apa adâncă, unde se găsesc nenumărate distractii spirituale, mâncare, cârciumi, muzică live, antichităti, felurite magazine si spectacole; Captain James Landing – este granita dintre Fell’s Point si Canton si de asemenea poarta de intrare la alte magazine; Canton Waterfront Park – locul unde se poate oferi respectul veteranilor războiului din Coreea si îti poti manifesta bucuria având perspectiva apei oceanului. Nu lipsesc magazinele, barurile si restaurantele; Fort McHenry – locul de amintire a războiului din 1812, când americanii au întors atacul marelui si puternicului „Leu” englez. Războiul a fost un conflict militar între fortele Statelor Unite ale Americii si cele ale Imperiului Britanic. Atunci americanii au declarat război pentru o serie de motive, incluzând dorinta de expansiune în Teritoriile din Nord - Vest, acolo unde Marea Britanie acorda sprijin triburilor de Amerindieni si umilea astfel onoarea americană. Victoriile din septembrie 1814 si ianuarie 1815 au respins invaziile britanice din orasele New York, Baltimore si New Orleans.
În fiecare zi mii de rezidenti si turisti vizitează orasul si folosesc taxiul de apă pentru a lua cunostintă de „perlele” orasului. Oamenii care deservesc toate punctele vizitate sunt deosebit de politicosi cu vizitatorii. Ei declară cu mândrie că iubesc orasul lor si îi imprimă zilnic o energie care îi oferă miscare continuă si prosperitate; ei ajută, de fapt, să prospere business-ul.
În Baltimore auzi vorbindu-se toate limbile pământului. Peste tot sunt grupuri de turişti cu camere video şi blitz-uri pornite. Valeţii aşteaptă clienţii şi parchează maşini rare, de colecţie, lângă restaurante şi hoteluri de lux. Oamenii circulă pe jos, cu vaporaşe taxi, cu şarete şi autobuze colorate, pline de anunţuri despre „turul oraşului Baltimore”. Pe deasupra apei trec spectaculoase poduri suspendate, poduri care se ridică atunci când trec vapoare de mare tonaj, dar şi poduri mici, de promenadă, de pe care poţi să admiri nenumărate iahturi şi bărci cu motor.
Baltimore nu este doar centrul de afaceri şi învăţământul superior, este de asemenea detinătorul principalelor instituţii culturale, cum ar fi Center Stage, Teatrul Lyric şi Hipodromul. Majoritatea muzeelor din Maryland sunt de asemenea situate aici: Muzeul National de Medicină Dentară, Muzeul Evreiesc, Muzeul National de Electronică si alte zeci de muzee (în total 50). De exemplu Muzeul de Artă din Baltimore care a fost fondat în 1914, construit în stilul Templului Roman, are o colecţie de artă de renume internaţional, continând 90.000 opere de artă, inclusiv cea mai mare expozitie de lucrări de Henri Matisse din lume. Mai contine lucrări de Picasso, Cezanne, Manet, Degas, Gauguin, Van Gogh si Renoir.
Într-o duminică plimbându-ne prin oras, am căutat Biserica Ortodoxă Greacă - Sf. Nicolae si am găsit-o chiar în inima orasului. Este una dintre cele 55 de biserici din Baltimore si una din cele 59 de parohii care apartin de Mitropolia din New Jersey, functionând de peste 58 de ani. Am ascultat Sfânta liturghie în limbile greacă si engleză, după care am asistat la pomenirea celor doi sfinti Constantin si maica sa Elena, a doua zi fiind chiar 21 mai – ziua în care, pentru meritele deosebite pe care le-a avut în legalizarea, sprijinirea si organizarea Bisericii crestine, sunt venerati ca sfinti, în Bisericile Ortodoxă si Romano – Catolică. Înainte de începerea slujbei de pomenire au fost aduse icoanele celor doi sfinti în fata altarului; Constantin cel Mare – întâiul împărat al crestinilor - cel născut în anul 274 în Serbia - devenit împărat peste întregul Imperiu Roman în anul 312, în urma bătăliei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din acel an, împotriva ostilor lui Maxentiu. Potrivit istoricilor, în ajunul luptei, Constantin a văzut pe cer, în timpul zilei, deasupra soarelui, o cruce strălucitoare pe care scria „In hoc signo vinces” (Prin acest semn vei birui). În noaptea dinaintea luptei, împăratului i s-a arătat în vis Iisus Hristos, care i-a cerut să pună pe steagurile ostasilor săi, pe scuturi si pe arme, semnul crucii. Constantin a ascultat si a obtinut o victorie zdrobitoare, în ciuda uriasei diferente numerice dintre cele două armate. Pe celebrul său arc de triumf ridicat la Roma se păstrează si astăzi cuvintele cerute de Constantin a fi scrise: „Instinctu divinitatis” (Prin inspiratie divină), ca semn de recunoastere a rolului decisiv al divinitătii în obtinerea victoriei.
Obosită dar îmbogătită, alături de fetele mele, am poposit la un restaurant din centru orasului, unde ne-a servit o ospătărită româncă, pe numele ei frumos - Cristina. Auzindu-ne vorbind româneste, gingasa Cristina s-a bucurat că mai poate vorbi si limba ei de acasă, pe care nu o mai folosise de la sărbătoarea Crăciunului, când se dusese s-o vadă pe mama ei, rămasă în tară.
Am privit toate acestea si cu acel ochi nevăzut, prin tremurul gândurilor care se revărsau asupra acestei părti de lume… M-am gândit că aici se află mormântul lui Edgar Alan Poe! La numai 40 de ani, Poe cel găsit căzut pe un trotuar în acest oras, în stare de confuzie mintală si mort câteva zile mai târziu într-un spital de aici, din Baltimore (1849); decesul său nu a fost făcut public, poetul a avut parte de o înmormântare la care au fost prezente numai zece persoane. În 2009, după 160 de ani de la deces, celebrul poet a avut, în sfârşit parte, de o ceremonie funerară fastuoasă, bine meritată. Si mi-am amintit poezia CORBUL: „Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de soapte/ Din oracole cetoase, cărti cu tâlc tulburător,/ Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,/ Cineva părea că bate – bate-n usa mea usor./ «E vreun trecător – gândit-am – si-a bătut întâmplător. Doar atât, un trecător.»[…] Şi de-atunci, pe totdeauna, Corbul stă, şi stă întruna,/ Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pânditor,/ Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,/ Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;/ Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor./ Niciodată – Nevermore! ”
Am privit, da, si mi-am spus că voi încerca să povestesc si altora, frumusetile văzute, grandoarea acestui loc în care m-am simtit atât de mică, drept spus: ca o furnică!, când de emotie la sfârsitul celor vizitate, am strâns pleoapele ochilor de prea mult soare, dar si fiindcă lacrimile îsi anuntaseră exodul.
Da, bucuria are lacrimile ei!
Multumesc nepoatei mele dragi care ne-a plimbat prin aceste locuri frumoase!
Raleigh, NC
|
Vavila Popovici 7/10/2012 |
Contact: |
|
|
