,,Ziua a a sasea'' - Piesă de teatru în patru acte.
Personaje:
- Firică – Fost inspector la cultură, responsabil, pe vremea comunistilor, cu culturalizarea satelor, filaterist, acum pensionar ce locuieste la ultimul etaj dintr-o vilă a nomenclaturii.
- Madam Chirpici– fostă activistă, vecina cu apartamentul din dreapta lui Firică.
- Madam Păsărea – fost secretar de partid responsabil cu agricultura, vecina din stânga, femeie cu influientă la oricare partid din vremurile de acum.
- Domn` Drincu – vecinul de sub Firică, bragagiu pe vremea comunistilor;
- Madam Dricu – o angajată la serviciul cimitirelor din cadrul primăriei, ocazional, damă la paranghelii, vecina din stânga lui Drincu.
- Scârtă – Sef de scară, delator, vecinul din dreapata lui Dricu.
- Madam Scârtă – sef la cantina partidului pe vremea comunistilor, respecializată în pomeni si înmormântări.
- Tase – un tomnatic, necăsătorit, băiatul deoamnei Stârtă, din prima căsătorie, proprietar de drogherie si pompe funebre. Locuieste, ca să facă avere, printre cosciuge.
- Domnisoara Ruxy – intelectuală, vesnic înscrisă la o nouă facultate. Ocazional face diverse servicii bătrânilor din cartier.
- Domn` doctor` Belis – medic specialist în pensionări si certificate de deces.
- Berilă – om de afaceri, proprietar de mausoleu.
- Popa Tufis – preot la capela si biserica de lângă cimitir.
- Pesches – felcer la clinica de cartier.
- Domnisoara Pinti – centralistă de serviciu la aceeasi clinică.
- Ghiulea – bodyguardul lui Berilă
- Fanfara - pentru înmormântări
- Lăutari - pentru serbat anumite evenimente din viată
Actul I
Actiunea se desfăsoară la ultimele două etaje ale unu bloc, clădire plasată în partea centrală a scenei. Clădirea poate fi sugerată prin niste cutii puse una peste alta. În ele locuiesc majoritatea personajelor. La parterul clădirii, functionează o drogherie si un serviciu de pompe funebre. În cadrul serviciului, două cămărute, una în care se vând cosciuge si diverse obiecte pentru înmormântare, si o alta, lipită de prima, un mic restaurant pentru organizat pomeni. Proprietari, domnul Tase si madam Scârtă, specialisti în ritualuri de înmormântare. În stânga sau în dreapta, lipit de clădire, un cabinet medical, clinică de cartier. Personajele pot dialoga prin pereti, la telefon sau se pot întâlni. Au, de asemenea, discutii imaginare.
Scena I
Firică se trezeste după miezul noptii, îmbrăcat asa cum atipise. Se uită după ceasul de mână pe care nu stie unde l-a pus. Nu constientizează momentul. Îsi ia ochelarii si răsfoieste un ziar lăsat seara pe scaunul de lângă pat.
Firică (iritat) – Domnule, ca să vezi drăcia dracului! Când să-l dea ăstia afară, s-a pus pe văietat. Că te miri cum o babă, intelectuală, ieri de dimineată, l-a scuipat la piată. Ptiu, bătu-te-ar să te bată! Păi, bă neică, ce altceva putea să-ti facă? ...Tu, ditamai director de pupat?! Recunoaste! Nu prea, când ani la rând, functionar la stat, pe noi, românii, lumii întregi, ne-ai prezentat ciobani, scripcari, manelisti si falusuri de prin Carpati. S-au închinat până si ăia de pe Marte. Nemtii au tras obloanele, iar chinezii si-au pus dopuri în urechi si mă mir că au mai putut deschide ochii.
-Firică: (Bate din picior apoi ciocăneste în zidul din dreapta si strigă) - Madam Chirpici!... Fă, s-a întors pământul cu curu`în sus si doar tu nu ai văzut! Auzi, madam... Bă fată, pe vremea noastră, un milion de dolari productia din Balta Brăilei si ceva din Bărăgan! Ăsta cică i-a luat pentru o sută de pumni în cap!
- Firică (pentru el) Rahat! ...Păi de-aia n-are lumea ce mânca! Tara arde în foc, ăla ia la pumni, dolari cu sacul, iar asta cu iglita! Toată ziua a tot crosetat, iar acum, cu asternutul în cap!
- Firică ( ca si cum ar avea-o în fată pe madam Chirpici): Aoleu, fatăăă! Draga mea, nu te mai pricopsesti! Azi, cu un franc, mâine, cu altul! Dă si tu un tun, una, alta... Sau fă ca asta din revistă! Jos testila! E!... Ce-ai mai vrea?! Numai dacă s-ar întoarce iar vremea... Taci! Nu răspunzi, ai? Du-te dracu, o să mori si săracă, si chioară, si ca proasta!
-Firică: (Se roteste cu scaunul spre stânga si bate în celălalt perete). Alo! Păsărică, păsărea! O viată ai si pe-aia o sforăi?... Vai de mama ta! Într-o noaptea ca asta, pe vremuri, se cutremura tarlaua... Domnule, ce mai dădeai cu ea de-a dura!... Productii la hectar!
-Firică: (către sală, ca pentru el, nedumerit) Bă fratilor, cât să fie, mă, ceasul?
-Firică: (bate cu bastonul în tavanul lui Drincu) S-a culcat si ăsta! Dorm de parcă mâine ar fi ultima zi de somn din istoria lumii...
-Firică: (vede că nu îi răspunde nimeni, ridică receptorul si sună la clinica din cartier). Alo!
- Pinti: Da, vă rog! Clinica! Cu ce vă putem ajuta?
- Firică (dezamăgit, ca pentru el): Nimic nu mai e ca pe vremea mea... Mergea Firică în control la... Doar covorul rosu mai lipsea că în rest... Curca la protap, damigeana si la asternut cu ...
- Pinti: Eu, Pinti, centralista, cu ce vă pot ajuta?
- Firică: Păi, draga mea, cu ziua a sasea. În viata asta, după cum vezi, am cam pierdut timpul degeaba.
-Pinti: Domn` Firică?!...
-Firică: Mânca-o-ar taica! Ce zici, mai facem ceva?
- Pinti: E trecut de miezul noptii, ia-ti pastila si... Lasă viata! Pastile de întors în ea, deocamdată, ba!
- Firică (de parcă nu ar sti, mirat): Da?!... Atunci, măcar mai stăm de vorbă, mai alintăm o bucă, mai una, alta... Ce te grăbesti asa?
- Pinti: Domn` Firică, hai, mai vrei ceva că...
- Firică: Eu as mai vrea, dar...
- Pinti: Nu te tine de prostii tocmai acum după miezul notii... Zii! Nu de alta, dar e în treacăt pe aci, dragostea dintâi.
- Firică: A mea m-a lăsat cu un borac si s-a dus dracului! Un nărod, un ratat! S-a încurcat cu una, secretar de stat de pe vremurile ălea... Alta ar fi fost situatia dacă se încurca si el la vremurile astea.
- Pinti: Gata, domn` Firică! Sănătate! Somn usor!
- Firică (parcă intrat în panică) : Ho, că nu dau tătarii! Pastila... Unde zici că-mi e pastila?
- Pinti: E, si dumneata! Depinde ce vrei, si atunci cauti ori în punga cu doctorii, ori în dreapta, ori în stânga... Că doar o viată întreagă, când cu una, când cu alta!
-Firică: Mda! Pinti, draga mea...
-Firică: (Centralista îi închide, vorbeste cu sine) Na, că a tras obloanele si asta. Madam! Madam pe dracu! Madam belea! Ăstia sforăie, ăl de sub mine bese, ăla se plânge că de prea multă cultură, îl scuipă babele... Schimbă două vorbe, dacă ai cu cine, despre culturalizare! Păi pe vremea mea, poetul tăran... Ba invers! Poeta! Îi dădeai cu ,,tovarăsul si tovarăsa’’, erai genial! Promovam si sub asternut cu debutanta... Acum, domnule, mă simt de parcă s-a sfoiegit si Moise în Biblie! Iar mâine... Cum o fi dat Dumnezeu puhoiul ăla de lăcuste? Dacă nu o fi poveste, numai El stie!
-Firică: (nu renuntă la a vorbi cu cineva) A, da... Tase, la cosciuge, are program si de noapte.
-Firică: (deschide o agendă, caută un număr si sună) Alo!
-Tase (somnoros): Da!
-Firică (pus pe glumă): Morga?
-Tase: Bă, nea Firică, dă-o dracului de treabă! La ora asta?!
- Firică: Domnule, să stii dumneata că faraonul ăla nu prea avea cine stie ce în cap...
- Tase: Mi-ai mai spus si alalteri...
-Firică: Păi da, dar astăzi e astăzi! Mâine, altceva... Să dea dracii, iar am gresit cărarea... Domnule, dacă tot am sunat, ce-ai zice dacă-mi tocmesc acum îmbălsămarea?...
Tase (iritat, usor bâlbâit): Trebuie aranjat întâi cu popa... Plătesti lumânările, tămâia... Apoi cu domn` Belis... El te-a pensionat, el îti dă hârtia pentru plecat! Pe de altă parte, vezi că si coana Dricu, de la cimitire, vrea. Si nu te pune de piezis că-ti vinde aia groapa. Asa că... Greu să trăiesti, greu să si mori! Oricum, când le-ai pus la cap pe toate, adică ti-ai pus bine de o moarte, vii la mine. Însă, nu acum, mâine, că doar n-ai să crăpi la noapte!
Firică: Si eu zic că ba, mai ales că mai alalteri, mi-a cântat si cucu si pupăza...
Tase: Băi, domn` Firică, eu ti-am spus cum e cu pilula... Aranjează si dumneata cu pensionarii de o grevă, de ceva... Să pună în pensie viagra! Că toti ati mai vrea... Pe de altă parte, vezi că madam Chirpici o să-ti ia nicovala! Într-o zi, si madam Păsărea!
- Firică: S-au dat dracu, s-au sfoiegit! Le curg pieile si scârtâie din toate ălea...
-Tase: Ei, scârtâie pe dracu! Nu stii dumneata! Adică... Ieri, alalteri, Chirpici, bot în bot aci, la mine, cu domn` Drincu... Nici gând de ducă... Ascultă-mă, o juma de zi: că o fi, că o păti... Ca doi porumbei, la o cafea. Ai cam încurcat-o! Concurenta! Cică ar avea ăla bani la saltea. Iar ea?! Nu poti s-o condamni, ca femeia...
-Firică (cu un soi de gelozie): Iauzi, a focului! Nu se lasă hârca! Si ăsta... Fir-ar el al dracu, am să-l reclam! La ilicit! O viată a vândut bragă, un fel de nimic.... Neam, întelegi? Adică apă si tărâte, pe un ochi de geam...
Tase: Ai mai pune vreo jalbă pe ici, pe colea, dar, ăia, ai dumitale, gata! Hârâie, mârie, pârtăie... Mai nou, tocmesc cosciuge. Dumneata? Mă rog, ăstia, of, dacă ai vorbi cu lemnele si tot te-ar mai auzi careva. ...Doar taxe si iar taxe! Să vezi când i-o pune si lui popa Tufis opriri pe cântat, fumul de tămâie si datul din cap!
-Firică (dezamăgit, încearcă să iasă din încurcătură): Vremuri! Aci e aci! Ce să mai zici, domnule, de tineretul ăsta, dacă babele au luat-o razna?!
- Tase: Vecine, închid! Astăzi, până si moartea ar mai fi vrut tot pastile de putut. La drogherie, am mai avut ceva câstig! La cosciuge, nimic! Si dacă o tine-o moartea asa, pe linie de pomeni, falimentul, gata! Ia-ti pastila si vezi în stânga... O fi ca soba madam Păsărea! Iar dacă nu, o lingurită de cucută si te trezesti pe lumea ailaltă. Mori ca un genial, nu ca proasta!
-Firică: Mi-ai dat genialitatea... E la lângă pat, o am!
- Tase: Bagă la cap! Înainte de a o bea, să semnezi hârtia aia pe care am scris: ,, Pomană, las lui Tase averea. Precizăm: si casa cu tot ce este în ea!’’ ...Si-atunci, cumva, mă rup de undeva, si-am să te duc la graoapă.
-Firică (se face că nu aude, evită discutia) : O fi un drac băltat! Moroi, cum era, de-aici, de pe lumea asta, parcă aud: ,,Partidul, poporul, Ceausescu, România!’’ ...Si pe lumea ailaltă!
-Firică: (Cu aceeasi dezamăgire):S-au dus în pastele mă-si si partidul, si gasca, si...!
Scena II
Firică răsfoieste iarăsi Biblia nedumerit. O pune deschisă pe masă, apoi se duce la un gramofon. Dă la manivelă, pune dezinvolt o placă de pe care ar fi putut asculta muzică veche, cumpăneste ceva în amintiri... Se răzgândeste. Se îndreaptă spre aparatul de radio fredonând.
-Firică: ,,Foaie verde lemn de prun, /Spune, spune, mos bătrân,/Spune-mi, mos cu barbă sură/Spune caii când se fură!/ Of, of, oooo!/Când e negură si ceată,/Atuncea caii se-nhată, măi, măi/ Atuncea caii se-nhată, măi, măi/Of, of, ooo, noaptea pe fulgerătură/Atuncea caii se fură/ Atuncea caii se fură/’’
- Firică (lăcrimând): Fir-ar mama ei de viată! Păi Tase stie? Ne strânge nouă pensiile si... Patru blane si un cui! Face avere, păcătosul! Si avere, uite-o, nu-i!
-Firică: (dezamăgit, bate iar în peretele din stânga) Fă, Marito, hai, scoal`! Scoal`, fă, n-auzi! C-au mărit ăstia productia la hectar!
-Firică: (privind spre Biblie) Domnule, să vezi cu ochii tăi că Dumnezeu e de partea evreilor, iar tu, ca mai marele Egiptului, să te pui, asa, de-a-ndoaselea! Păi, ăsta a fost faraon? De-aia si Ăl de sus... Până si eu, dacă eram, numai de-al dracu si tot dădeam cu ciuma, cu criza, cu aia, cu ailaltă, cu ce apucam... Bă, cu molimă si foamete pe metru pătrat! Ca acum, orbetii ăstia... Na! Ca să vedeti si voi cum e când dai cu nuca în gard!
-Firică: (ascultă cum latră niste câini în tăcerea noptii) Domnule, madam Chirpici, cam pe la ora asta, pe vremuri, desteptarea.
-Firică: (bate în peretele din dreapta) Scoal`, fă, măcar tu! Cât mai e timp, să mai punem de o plenară!
-Firică (nostalgic): Ce vorbesti, mă frate?! Când îsi aranja asta cocul, pe unde călca, plesnea asfaltul. Seara, venea cu draci de unde venea. Pe semne, o încingeau ăia! Acolo, la partid, chestii, socoteli!... Coinace de Segarcea! Apoi, tovarăsea... Azi, asa, mâine, asa, Scârtă, ăsta de sub mine, pac cu jalba! La cece, la ăia cu cenzura... Cerea negru pe alb să se cenzureze scrârtâirea. Vă dati seama!... Într-o seară, însă nu stiu cum a pus mâna asta pe nenorocitul de Scârtă mâna si... Vai de mama lui! L-a călărit pe podea. Ca să vezi, a dracului scândură, domnule, si atunci scârtâia. Nu de alta dar ai fi jurat că e mută! Mde! Madam Scârtă, ce să mai vorbim, turbarea! M-am cam ofticat... Gata, gata si eu cu jalba în protap. Tot la cece. S-a tot rugat... ,,Te iert, fă, te iert!’’ Dă-te dracului de puslama!
-Firică (bate tot în peretele din dreapta spre madam Chirpici): Marito, hai, scoal` că acum te pomenesti cu ăia de la Comitetul Central! Si dacă o să le spun că nu mi-ai dat pastila... Fă, ai cam belit-o! Că si tu ai jurat pe carnet, la congres. În primul rând , grija partidului fată de om! Fir-ar al dracului să fie! Ati bătut voi apa în piuă vreo 50 de ani, iar cei noi, acum.
-Firică (nelinistit, către sală, ca spre un personaj imaginar.): Ce zici, mă, nea Tipsie, de una ca asta? Să se crăpe, tam-nesam, apa? Bă, marea, întelegi dumneata? Să treacă ovreii, ca pe ses prin ea... Nu tu nămol, nu tu mătasea broastei, vreo orătanie, ceva?!... Apoi, tot tam-nesam, faraonul să-si găsească, vrând-nevrând, beleaua?! Auzi, că tot esti om cu vechime: Cum dracului, Doamne, iartă-mă, să fii mers Noe, ăla, cu barca, tocmai pe vârful muntelui? Iar cu el în ea si tot ce misca?!
-Firică (căzut în amintiri): Mă nene, când umblam eu cu culturalizarea pe la tară... Că se culturaliza! Spuneam omului drept în fată: bă, Darvin, ăla, cică la bază ar fi fost molecula... Molecula! Întelegea omul! Mă rog, chestia cu scula! Acum, pricepea, nu pricepea, Dumnezeu stie... Ba dracu! Că ăsta e cu toate! Uite că nu mi-am dat seama! Ce-i drept, se mai găsea ici, colea, câte o babă: ,,fugi, bă, cu bazaconia asta! Păi Dumnezeu si Sfântul Petru... Ehe! Mumă, vai de capul tău!’’ Mde, vorba strâmbei: am ars gazul degeaba! De-aia îi mai zic ăstia de la centrală: ,,fă, fata tatii, mi-ar mai trebui ziua a sasea...’’ Acum, spre sfârsit! Să o iau de la început. Poporul, Ceausescu, România! Si tovarăsa Chirpici să vină acasă deja băgată-n draci... Nu de alta, dar asta, din stânga, madam Păsărică Turturea, cu agricultura, stătea plecată când cu săptămâna, când cu luna. Ziua a sasea! Pinti! Dar, a focului, vrea?
-Firică (atotstiutor): Bă, neică, femeia, de când a fost ea, Eva, ehe, tot de-a contra! Fă si tu ca om, dacă mai poti, ceva!
- Drincu (Se trezeste. Somnoros, trage cu urechea spre tavan, apoi, ca să audă mai bine, se urcă pe un scaun si ascultă. Bate în tavan): Bă, fir-ai al dracu de nărod, ce tot lozesti, acolo, în pod?
-Firică (i se pare că aude ceva, însă vorbeste în continuare de unul singur): M-am gândit odată să-mi taie felcerul cu domn Belis o coastă. ...Si să-mi fac eu din ea femeia după pofta si după vrerea mea. Asa, ia-o pe asta, ia-o pe-aia! Vrei, nu vrei, ia! Ca la bâlci: ,,ia Marita!’’ Belis, doctor si el, de! M-a pensionat pe motiv de moleculă si că n-as mai prea fi cine stie ce zdravăn la cap! Ce să fac?! În definitiv, dacă una la dreapta, alta la stânga, iar eu, la mijloc, un fel de Dumnezeu al lor... Să mă pun tocmai acum, de-a contra?
- Drincu (ironic, dar si îngândurat): Te-ai dat dracu! Popa Tufisi ce-ti mai stie leacul, dar si ăsta...
- Drincu (privind parcă dincolo de gardul unui cimitir): N-ai peschesul: ,,hai, altul!’’
- Drincu (revine cu privirea spre tavan, iritat): Băăă! Fir-ai al dracu de nărod, cu molecula ta cu tot! Colectivizarea! Ăstia au schimbat schimbarea... Acum, na, vezi că ai făcut umbră pământului degeaba? Cum s-ar zice, româneste: ai trăit ca musca pe căcat... Culmea culmilor e că încă nu te-ai săturat! Am să te reclam până dincolo de Adam! Păi, bă, sulică, tu cu două, iar eu, neam?... Mori, du-te dracu si mai lasă-l si pe altul! Păi să nu vină ea, madam Chirpici, să-mi facă si mie o ciorbă, o lipie? I-auzi, pe motiv că i-ar fi rusine.
-Madam Chirpici (în timp ce îsi aude numele ca prin vis): Trăiti! Aici! Servesc schimbarea!
-Scârtă (care a tras cu urehea la toti, făcând pe adormitul): E, da?! Păi se schimbă situatia. Complotează iar puterea puterilor si eu să dorm?! Nu, domnule, datoria! Consemnat si dat la securitatea de stat. Păi ăstia...
-Firică (trage cu urechea în dreapta, în stânga, bate cu piciorul în tavanul lui Drincu, semn că-l stia treaz, apoi fredonează romantic): ,,Femei sunt în lumea asta mare/Frumoase ca seninul înstelat/Gasesti plăceri nebune în fiecare/Si-s dulci ca o clipită de păcat/De-mi place o brună cu ochii de jăratec/În focul căror inima-mi topesc/Apare o blondă cu surâs sălbatec/Si nu mai stiu pe care s-o iubesc.’’
-Drincu: Ăsta a făcut iar limbrici! Ehe, las` că vedem noi, care pe care, la judecata de apoi!
Scena III
Se trezeste si madam Turturea. Ascultă, somnoroasă, lângă perete. Bea apă dintr-o sticlă, se uită la ceas.
- Madam Păsărea (ca pentru ea): Acum se crapă de ziuă si Firică al meu tot cu poezia.
- Madam Păsărea (ca si cum i-ar fi vorbit fată în fată): Bă, măcar să-mi faci si mie una! ...Si să sune cam asa: ,,dacă nu ar fi fost madam Turturea/ cu productia la ha/Ceausescu nu mai plătea/În Occident datoria/Si orbetii nu-l mai împusca!’’ Mă rog, la rime, nu e ca la pus de porumb, dar cam asta ar fi ideea.
- Madam Turturea (bate în peretele ce o desparte de Firică): Alo!
- Firică: Cine-i?
- Madam păsărea: I-auzi cine?! Moartea!
- Firică: Termină, fă, cu prostiile că nu sunt gata!
- Madam Păsărea: Păi dacă tot cânti, zii-mi si mie una cu mii de tone la hectar! Că atunci m-au decorat! Băi frate, locul întâi pe neam! Si ăstia, niste porci, mi-au tăiat pensia. În loc să pună si ei, drept recunostintă, în ea...
- Firică: (pus pe glume): ...Viagra!
- Madam Păsărea (râde): Aoleo, Firică! Esti gata! Ti-ai făcut stagiu! Mâine, să-ti comanzi un copârseu! Viagra! Păi, ce să fac eu cu ea?
- Firică: Nu ai ce? Adică da! Atunci mi-o dai mie. O să iau si pastila mea, si pe a ta, si abia atunci să stau asa, pe spate si să astept moartea. Fă, să-i trag si ăstia o tăvăleală mai ceva ca tie, pe vremuri, în vâlceaua aia...
- Madam Păsărea: Taci, mă, răului că te aude careva ...Sau aia, din dreapta, si te pomenesti cu ea peste tine. Doar stii că a fost rea de muscă! Odată, cioc, cioc, la usă, că ar mai vrea si ea! Ce te faci?
- Firică: Mde?! O să las deoparte moartea, că moarte o să tot fie cât va fi lumea, si-mi pun iar, drept, pe linia vietii, vecina. Oho, si de nu ti-o plăcea!...
- Madam Păsărea: Bă Firică, taci, că îmi faci draci si abia m-am spovedit.
- Firică: Sub patrafir la popa Tufis, a?
- Madam Păsărea: Da! Păi, nu se face asa?!
- Firică: Fă, uite ce, înainte de a-mi mai trece pragul casei, să-ti dai pe tine cu flit. Nu de alta, dar ăsta, la cât e de zgârcit, e plin de pureci!
- Madam Păsărea (pusă pe gânduri): Mai stii?! Lumea de astăzi e pusă pe averi. Numai tu spui la nărozii si, una, două, culturnicul neamului!
- Firică: (usor îngâmfat): Păi află, să stii! Până una, alta, punem de un septic?
- Madam Păsărea (mirată): Doar noi, în doi? Nu prea... Ne plictisim si adormim, Doamne, iartă-mă, din picioare, ca doi popândăi.
- Firică: E, si cu tine, nu avem alături patul?
- Madam Păsărea: Stii ce, decât să mă întărâti degeaba... Stai, poate bagă ăstia în pensie viagra si dacă vrei să treacă altfel noaptea, bate să vină Chirpici si bragagiul. Poate are careva, la rece, vinul!
- Firică: Fă, că bine te-ai gândit! Tot am pus gând rău mortii. ...Si eu m-as griji tot cu un clondir.
- Madam Păsărea (îsi linge buzele): Aaa? Da!
- Firică (bate în tavan la Drincu): Hai sus! Hai sus! Hai sus!
- Drincu (îl sună la telefon): Băi, tovule! Băi, ăsta cu cântarea, te crezi pe vremea ăluia cu aleluia! Acum lumea doarme!
- Firică (prefăcut): O dormi, nu stiu! De vină însă e madam Chirpici care a dat din mână, ca la partid, si a zis: ,,fără tov. Drincu, succesurile noastre toate, nu se poate!’’
- Drincu (îsi freacă mâinile): Bă, vezi că eu te stiu! Minti sau nu?!
- Firică: Ba să fii al dracu!...
- Drincu (bucuros): Atunci, adunarea! Dau de băut la toată lumea!
- Firică: (ca pentru el): dă-i că ai, dar-ai să dai! Că n-o să pleci cu banii în rai! Acolo, acum e închis. Am văzut si la televizor cum se ceartă alesii între ei care cum să pună mâna pe averi. Cică numai si numai spre bine poporului! Pe de altă parte, s-a zvonit că raiul l-ar fi închis popa Tufisi. Doar până strânge el cam tot ce mai e de strâns...
- Firică: (nedumerit, aparent frământat de gânduri, iarăsi către spectatori ca spre un personaj imaginar): Lasă-i în mă-sa! Cât sunt eu de citit, mă pune la zid... Că de scolit, ne-au scolit, cu diplome de la partid... Dar tot nu înteleg! Cum să se urce apa în cer potop si să nu cadă în partea ailaltă, ca aruncată în foc? Apoi, o fi, ce-i drept, apă, aci, pe pământ, dar nici măcar strop pentru universul tot! Iar balenele, rechinii, pestii, broastele? Parcă nu ar fi în firea firii! Bă Firică, află de la mine că ceva e putred si în tine, si în lume! Asta e! Am găsit! Jos cu molecula, jos cu Darvin! Poate scap de ziua al sasea! Nu de alta, dar cum să mai faci, domnule, din omul decăzut Om, aci, pe pământ, când nu tu reper, nu tu sablon!
|
