Festivalul de dans american - 2012
„Dansul este un poem în care fiecare miscare este un cuvânt.”
– Mata Hari
Îmi place dansul! Cine nu simte muzica îl crede nebun pe cel ce dansează!, spunea, pe drept, cineva.
Dansul este miscarea gratioasă a omului, a lumii care îl înconjoară, a cosmosului. Totul din jurul nostru dansează si noi toti ne miscam dansând, constient sau inconstient, unii mai frumos, altii mai urât, unii mai gratios, altii mai dizgratios. Miscarea este cea care se revoltă contra stării de repaus. Corpurile care dansează pierd pentru câteva clipe echilibrul, în căutarea lui fiind. Corpul dansatorului consumă combustibilul interior – al sufletului - si pe cel exterior - al trupului -, invocând permanent dezechilibrul prin sărituri, aruncări si coliziuni si tinzând spre atingerea clipei de echilibru prin gratie. O mică – mare nebunie frumoasă, as spune eu! La fel ca în orice artă, la fel ca în arta iubirii, fluidul din suflete curge continuu căutându-si zăgazul…
A început Festivalul de dans modern – ADF 2012.
În data de 16 iunie a.c. am vizionat la Centrul Artelor Performante din Durham, spectacolul Companiei Stephen Petronio, constituită dintr-o trupă de dansatori superbi, cu o muzică uluitor de frumoasă a compozitorului Nick Cave (Edward Nicholas "Nick" Pestera născut în 1957, muzician Australian, scriitor actor, compozitor) - si beneficiind de arta vizuală, spectacolul intitulat UNDERLAND.
Coregraful Stephen Petronio a creat initial spectacolul în 2003 pentru Sydney Dance Company la cererea acesteia, pe textele muzicale ale australianului Nick Cave, având de pe atunci credinta că va fi „un proiect de vis” pentru el. Mai târziu, datorită talentului afirmat si vointei sale, spectacolul a trecut sub patronajul propriu al Companiei Stephen Petronio.
Stephen Petronio – directorul artistic al acestei companii - s-a născut în New Jersey, a început dansul în 1974, a devenit prim dansator si astăzi se poate mândri cu o frumoasă carieră de peste 25 de ani. Purtătorul numeroaselor premii este lăudat în lumea întreagă pentru coregrafia sa provocatoare, miscarea - atletismul si coliziunea dansatorilor -, muzica superbă pe care o foloseste si artele vizuale.
În cele 60 de minute de suspans, pe un fundal pe care se derulează un film plin de simboluri, pe o muzică cu ritmuri diferite, plăcută auzului, cu dansatori talentati, costumati sugestiv, s-a derulat spectacolul fascinant. Acest „Underland” poate fi asemuit subconstientului nostru, partea ascunsă a creierului şi, în acelaşi timp, partea care ne influenţează în mod decisiv pe tot parcursul vieţii. În el se duce lupta între bine si rău, el captează în permanenţă informaţiile din jurul nostru, emoţiile, senzaţiile, imaginile, sunetele şi gusturile, pentru ca apoi, să ele să fie clasate şi organizate. Programarea lui pozitivă poate să facă adevărate minuni, deoarece el pune la munca conştientul, voinţa noastră, rationamentul nostru.
Dansatorii încep primul dans în momentul în care pe fundal, becul care luminează întunericul explodează în mii de fragmente, care în final se vor recompune; apoi alt dans în care paharul se sparge în mii de bucăti, precum miliardele de celule din creierul omului. Următorul dans se desfăsoară pe fundalul unui cer la început cu un nor alb, strălucitor, bine definit si care se împrăstie, devine întunecat, ia forma unei tornade, ca în final să revină la forma lui initială, recăpătând-si echilibrul pierdut.
Într-o viziune filozofică s-ar putea gândi la acea zonă de ordine fractală existentă între haosul necontrolabil si ordinea excesivă a lui Euclid, fractalul fiind o figură geometrică sau un obiect ale cărui părti au forma sau structura întregului, la o scară diferită si putând fi usor deformate. Cred ca aceasta a fost ideea coregrafului si a realizatorului artei vizuale – Ken Tabachnick, precum si a directorului tehnic Joe Doran.
Luna –stăpâna noptii - apare si ea sub diferitele ei forme: luna nouă, în crestere - favorabilă în plan sentimental si care îi aduce aminte Luminii că are nevoie de întuneric pentru a exista si a străluci, moment în care fluxul ajunge la maxim si sensibilitatea tuturor organismele vii este amplificată; ea va amplifica stările negative, acesta fiind şi motivul pentru care este interzis a se face dragoste în perioada de influenţă nefastă a Lunii Pline. Întrucât cuplurile par a nu respecta această interdicţie, se confruntă cu probleme şi tensiuni, exprimate sugestiv prin dans, si în sfârsit - faza de descrestere, revenire la luna nouă. Focul este cel care mistuie sufletele, el se extinde, se manifestă prin dorinte perverse, dar inconstientul se orientează spre obtinerea din nou a echilibrului, omul scapă de tentatiile negative ale dragostei perverse, a banului pervers, atotcuceritor. Si din nou fragmentele împrăstiate ale luminii se recompun, acel bec va lumina întunericul UNDERLAND-ului, totul recăpătându-si echilibrul pierdut si dorit.
În spatiul coregrafic dansatorii au executat minunate sărituri si piruete, împrăstiind, printre lumini, forta umană - fizică si spirituală. Am simtit că au fost clipe în care dansatorii pierdeau granita fiintei lor, când se contopeau pentru o clipă cu Cosmosul.
Dansatorii, muzica expresivă, arta vizuală si costumatia inspirată, toate au creat un ansamblu modern plin de sensibilitate si profund înteles.
Felicitări Companiei Stephen Petronio! Felicitări organizatorilor acestui Festival - Directorului ADF – Jodee Nimerichter!
Raleigh, Carolina de Nord
|
Vavila Popovici 6/24/2012 |
Contact: |
|
|
