Era in- spre dimineatza
Era in- spre dimineatza
cind noaptea se imbina cu ziua,
cind umbrele noptii inca
nu s-au risipit
cind nu stim sigur
daca mai suntem in bratzele
reginei visurilor
sau am fost aruncati fara mila
uneori cu sila
pe pragul mai luminos
al zilei care incepe
cu-n rasarit frumos .
Aveam senzatzia nebuloasa
ca trec dintr-o lume care
nu era a mea
in alta care ma astepta,
stiam ca e a mea ,
dar in care
rezistam a ma arunca...
si in mod voit , luptam
sa ma intorc
in cea care nu ma mai primea..
caci in sinea mea
aveam o sperantza care
ma impingea sa continui
a visa...
Si asa se facea ca m-am vazut
in orasul in care m-am nascut
mergind- in gind -cu mult avint
printre case si locuri cunoscute
intilnind oameni indragiti
pin-am-ajuns la margine drum
in-un loc verde, luminos
in care m-am avintat voios
inconjurat de cintece divine
si de-o lumina stranie, viorie...
Cind am ajuns mai pe aproape
de mijloc de pajiste intinsa
mi-am dat seama mai abitir
ca de fapt eram intr-un ...cimitir!
Si tot uitindu-ma in jur
o lespede se da in laturi
si se ridica in sus spre cer
o umbra alba ,transparenta
cu-o fatza roza, zimbitoare
ce stralucea voios in soare ...
si tot uitindu-ma la ea
nu mi-a fost greu sa recunosc
ca doamna care ma privea
era chiar.....copilaria mea !!
DD
|
Dinu Dimitriu 6/15/2012 |
Contact: |
|
|
