Armele culturale !?
Viitorul copiilor nostrii, VIITORUL CIVILIZATIILOR este dictat de povestile pe care le aud si de eroii lângă care cresc. Spartacus eroul trac, gladiatorul imperiului roman în filmul cu acelasi nume din versiunea lui Stanley Kubric, în interpretarea lui Kirk Douglas a fost eroul copilăriei mele. Fiecare copil voia să fie SPARTACUS.
Sigur, el este un pic demodat astăzi pentru că nu mai reprezintă valorile si directivele cerute de societatea în care trăim. Douglas spunea într-un interviu că pentru a fi usor de asimilat filmul si acceptat eroul, a fost necesar ca povestea să fie cioplită si structurată în jurul infrastructurii societătii de azi, azi însemnând timpul realizării filmului, anii ’60. Eroul trebuia construit să apere valorile trasate de societatea si vremurile războiului rece – patriotism, nationalism, dragostea de familie, de casă, de pământ, libertatea cuvântului, a dreptului de a alege etc. Trebuiau sădite aceste valori în constiinta tineretului pentru asigurarea unei Americi eterne.
Anul acesta, după saizeci de ani de atunci, societatea si ideologia americană este altfel. Am văzut trei versiuni ale “Albei ca Zăpada“ realizate de Hollywood în ciuda faptului că sunt deja pe piată, mii de versiuni a povestii Fratilor Grim. Analizându-le, poti să-ti dai seama de scopul viclean care se ascunde în spatele lor. Dacă sistemul în care trăiesti vrea să te manipuleze si să te pregătească în scopul serviciului ideologic urmărit de ei, atunci povestea sau filmul este cea mai bună formă de educare în masă. Ca să poată fi înteleasă si atractivă, noua versiune este construită pe calapodul noii orânduiri. Dacă orânduirea vrea să-si asigure longevitatea, atunci ea foloseste povestea în scopul spălării creierului redirectionând-o. Ca să-i schimbe perceptia psihologică si s-o redirectioneze, atunci ei o împănează cu lovituri în directia tintei.
Dacă până acum, în poveste, Hollywood-ul a folosit elementele de bunătate, dragoste pentru cel slab, generozitate, dăruire, promovarea păcii si a respectului reciproc, grija de familie si tară, apărarea adevărului si a justitiei, azi observăm cum Hollywood-ul prin ultima realizare “Alba ca Zăpada si Războinicul Vânător”, ne invită la o nouă atitudine si schimbare psihologică, în special îi educă pe cei mici să privească viata prin alti ochelari, să o vadă într-o nouă haină si să abordeze o nouă formă de manifestare si de rezolvare a problemelor din societate: rupere de aproapele, agresivitate, militarism si eliminare ca fiind singurile solutii spre success si fericire. Renuntarea la bunătate si angajare a unei violente mai mari si mai destepte în învingerea violentei, deci ochi pentru ochi sau mai bine zis întregul cap pentru un ochi si chiar întreaga familie. Ce declară America după septembrie, unsprezece? Că pentru unul de-al lor trebuie să moară doisprezece si sigur această cifră fiind mare nu se mai tine cont de numărătoare si nu-i mai poti opri nici la milioane, tot asa cum nu l-a mai putut opri nimeni pe Gingis Han când a năvălit asupra Asiei si Europei pârjolindu-le. În Hollywood nici măcar frumusetea naturală nu a rămas neatinsă. Că frumosul nu mai e dat de Dumnezeu ci e dat de directivele ideologiei, de sistem, de “marele manipulator”. Am ajuns complet debusolati si deprivati de propriile noastre simtăminte, de propria noastră putere de a observa si aprecia valorile logic naturale si crestine. Actrita, mama malefic-regină (CharlizeTheron) este mai frumoasă ca Alba ca Zăpada, (Christen Stewart) în realitate. Frumusetea îti este conditionată, dictată. Frumos este ce spune organizatia nu ce alegi tu prin simtire, prin recunoastere ci prin ochire ca pe o respectare a unui regulament (Azi e la modă nasul mare?).
Joe Roth si Sam Mercer sunt producătorii acestei realizări spectaculare, acestei viziuni. Dar este oare viziunea lor numai? Sau este si contributia celor care au finantat filmul. În această industrie, azi nu e mare diferentă, dacă privim înăuntrul ei prin ochii jurnalistului si scriitorului David L. Robb, între ea si PCR-ul lui Ceausescu. Pentagonul ca si Ceausescu dictează continutul filmelor de azi în America. David L. Robb nominalizat de trei ori pentru Premiul Pulitzer scrie în cartea sa intitulată “Operatiunea Hollywood” (Cum Pentagonul conturează si cenzurează scenariile de film), că toate filmele sunt filtrate de Pentagon si acestia le sprijină cu finantare si idei pe cele care le urmează politica, le dă acces realizatorilor la tehnica militară din dotare a fortelor militare americane, cam tot asa cum îi dădea Ceausescu armata românului Sergiu Nicolaescu. Toate aceste înlesniri în ciuda faptului că ei încalcă primul amendament din Constitutia americană privind libertatea în vorbire. Toti au dreptul să se exprime în mod egal si asta înseamnă că dacă dai unora accesul la armata americană si altora nu, asta înseamnă ca pe unii îi opresti în a se exprima pe ecran cu aceleasi facilităti – nu ai dreptul la informatie, nu ai dreptul să informezi. Imaginea de pe ecran e informatie. Sigur că nimeni nu-si poate permite să închirieze fortele militare americane pentru filmări si atunci toti ar avea dreptul în mod egal să le folosească, însă nu e asa. Deci se face discriminare încălcându-se astfel constitutia, scrie David. Tinta Pentagonului sunt cei tineri, soldatii de mâine care trebuie stimulati să iubească armata si serviciul militar, industria de război si lupta pentru a învinge, premierea necrutătorilor si slăvirea eroilor. Nu sunt acceptate si sprijinite filme care oglindesc ororile războiului, distrugeri si crima de război, morti, viol si actul indisciplinar, militarul depravat, alcolic sau sub influienta drogurilor, inuman, dezordonat etc. Filmele trebuie să-i arate mai eroi decât sunt ei, făcând doar fapte bune si în serviciul natiunii, transformând populatia lumii prin filmele lor, într-o masă de războinici, iar seara în jurul focului, cam ca pe timpurile invaziei hoardelor lui Gingis Han spunând povesti cu eroi care extermină si jefuiesc familii si tări tăind fără milă copii, mame si bunici. Asta-i directia în care mergem? ACESTA-I VIITORUL?
Noroc că mai suntem din acei care mai credem în inocentă, sinceritate, în pace, compasiune si în frumosul cuminte, în cărti cu Feti Frumosi si Cosânzene care fac bine si se bucură de frumusetea muntilor si a florilor, de cântecul mamelor si doina bunicilor, de zâmbetul copiilor si al celor care cred în poezie si în cântecul de leagăn. Toate acestea stau ascunse în cenusa secolului nostru gata să mocnească, să sară să ne apere. O vorbă românească spune: Vorba dulce mult aduce. Si ce poate fi mai dulce decât o poezie pentru copii:
ANCUTA
Ti-am spus eu oare
Că sunt o fetită mare?
Fiindcă merg la grădinită,
Topa, topa pe strădută.
Cătelul meu Neghinită
Vrea si el la grădinită,
Tantos tine coada sus
Doar tt are de spus.
Miturică miturică
O lătoasă de pisică
Mieuna tâsnind drăgută
“Eu mă tin de voi, Ancută”.
ZÂNA
Într-o zi de raze plină,
Am zărit în grădină,
Zăbovind pe o zambilă
O zână cât o albină.
Ea zburase prin văzduh,
Obosită de zăduh.
Părul cu zulufi de soare
Scânteia din zare-n zare.
Gura roz, o zmeurea
Ochii verzi de peruzea.
Bluza ca o fină pânză
Era doar o verde frunză,
Aripile de zorele
Cu zefir zimtat pe ele,
Zvelte, ca un zepelin
Zumzăiau usor si lin.
-Zână dragă, hai în zbor
Să zorim către izvor,
Să zburdăm, prin stropii mii
Zvăpăiati si zglobii.
Zâmbind, zâna pe furis
Se-azvântă în zmeuris
Si de-acolo în zig-zag,
Zbrr, zvâcni în vârf de fag.
AL CUI ESTE SOARELE?
Doi copii la mare
Se certau în gura mare.
-Soarele e-al meu!
-Ba nu, e al meu!
Dar când cearta era-n toi,
Zbură pe lângă cei doi
Un fluture cu-aripi poleite,
Pudrate de raze-nsorite.
Din senin apăru si-o albină,
Rochia de polen era plină
Bâzâitul oprindu-si pe dată
Să tragă cu urechea la ceartă.
-Ei, dragi copii, încetati,
Că degeaba vă certati.
Soarele de viată dătător
Este-al nostru, al tuturor.
PLOAIA
Într-o zi de primăvară,
Strop cu strop cerne afară.
Ploaia-i binefăcătoare
De belsug aducătoare.
De la grădinită am plecat
Cu dorintă de plimbat.
Am sărit cu chef de joacă
Din băltoacă înbăltoacă.
Cu bunica pe-ndelete
Ne-am distrat ca două fete.
Însă când ne-am udat
Iute-n casă-am intrat.
E frumos, nu am cezice,
Însă ploaia este rece,
Nu e bine mult a sta,
Că începi a strănuta.
FURNICA
Întâlnii lâng-o urzică
O furnică-asa de mică,
Transpirată si zorită,
Cu cămasa prăfuită.
Mai încolo, pe cărare,
În a vântului suflare,
Zeci si sute de furnici
Ca adevărati voinici
Cărau sacii câte doi,
Hrană pentru musuroi,
Iarna dac-o fi geroasă
Să aibă de toate-n casă.
CA NATURA PRIMĂVARA
Fragezi obrăjorii,
Roziori precum bujorii.
Ochii strălucesc,
Zâmbet îngeresc.
Guresă ca vrăbiuta
Ce se scaldă, e gurita.
Râsul vesel, cristalin,
Nasul, bobocel de crin.
Urechile par petale
De gingasă floare.
Cum arată oare Sara ?
Ca natura primăvara.
Poezii din volumul RAZE DE SUFLET PENTRU SARA de Vasilica Grigoras.
Scriam odată că, dacă o să fim vreodată învadati de “Alieni”, eu o să-i întâmpin cu o doină, iarăsi zic că: dacă vom fi invadati de Hollywoodieni eu am să-i întâmpin cu o poezie pentru copii.
Melbourne
|
Ben Todică 6/12/2012 |
Contact: |
|
|
