Lumea se rostogoleste!
Cu ea si poporul tău. În el noi, toti, buni si răi! În această miscare, evident, schimbarea! Vin unii, pleacă altii! Dualitate nu dispare niciodată. Stă, orice am face, în structura noastră, curgere din primordii! Starea omului însă, a poporului, din care, repet, faci parte, tine însă de ?% e bun si ? % e răul?! În tine si în lume! Pârghie în toate, se pare a fi memoria, tinerea de minte, cum spune românul, sufletul, si de firea-ti-de-a-fi-în-lume. Apoi lăcomia! M-am tot întrebat în ce constă confortul mental si sufletesc al celor ce au, au, au si încă vor să aibă? Nu are importantă de unde ia! Răspunsul? Unul de factură patologică! Din păcate, pentru astfel de tipologii, oameni sau popoare, încă nu există un diacnostic, si cu atât mai mult, spitale. Trebuie stiut că atunci când uiti definitiv că faci parte din rândul celor multi, al lumii în genere, si mai ales când nu vrei să vezi că ei rabdă îngenunchiati în adâncul inimii, însăsi miscarea (fota centrifugă există în sine), te aruncă dincolo de lumea în vesnica schimbare. Iar de aici, papuci! (o expresie nu tocmai academică!) Însă una e să pleci, pentru că în firesc e si plecarea, si alta este aruncarea din vremuri, din istorie. S-a întâmplat vesnic omului care, contextual, a uitat că este om. S-a întâmplat mereu partidelor si oricui, de aici si de oriunde din lume, ce nu au trecut dincolo de gândirea egoistă si de instinctul găstilor de cartier. Când limitele bunului simt au dispărut definitiv din istorie, dezatrul! Interesul financiar fără limite, au ajuns, în ultimă instantă, la finantarea propiei disparitii! Arderea pe rug, cuptoarele ani la rând fumegând etc... Se stie! Văd în cei care vin un fel de ultimă sperantă. Sper însă să se schimbe la timp si gândirea celor ce conduc lumea. Omul cotidian, contingent, poate fi contextual, mielul lui Dumezeu sau bestie, dracu gol, în functie de cum este manipulat.
Ce bine ar fi dacă, în orice am face, oricând, ne-am aduce aminte de faptul că suntem oameni între oameni!
|
