Dumitru Marius Paraschivescu : Un poet total, cu operă de Altar
În ultimul timp criticii literari ai planetei sustin că se scrie mult si prost, mai ales în domeniul liricii, gen literar maltratat fără jenă, milă si regrete. Totusi, în noua familie a poetilor de toate felurile, apar si exceptii, valori sau vârfuri, care contrazic regula operei de sertar. Este vorba de Dumitru Marius Paraschivescu, un cunoscut poet al Olteniei, care, în urmă cu doi ani a apărut cu o nouă realizare, ce poartă titlul, Cartea Mea. O lucrare impresionantă, care cuprinde cele cinci volume, publicate anterior. Mai trebuie precizat că, autorul nu poate intra într-o competitie a orgoliilor obosite, deoarece este deasupra tuturor. El este, în primul rând, un poet al credintei. Mesajul poeziilor sale o dovedeste.
Dumitru Paraschivescu s-a născut la 2 septembrie 1937, în localitatea Horezu-Poenari, amplasată la sud de municipiul Craiova, în judetul Dolj. După ce a absolvit Liceul Teoretic numărul 3, din Craiova, azi Colegiul Elena Cuza, a urmat, apoi cursurile Conservatorului Cornetti, din acceasi localitate, sectia actorie, clasa profesorului Ovidiu Rocos, artist emerit. Prin mâna maestrului au trecut talente autentice, care vor face carieră la diferite teatre din tară, precum Ion Marinescu, Constantin Sassu si altii.
Pe scena prestigioasă a Tetrului National din Craiova, Dumitru Paraschivescu a fost coleg cu celebrităti de necontestat ca, Amza Pellea, Silvia Popovici, Gheorghe Cozorici, lista fiind lungă. La vârsta debutului, tânărul actor a fost apreciat pentru interpretările remarcabile ale unor personaje de mare complexitate, ca, Silvestru Trandafir, din piesa Dezertorul. Pentru calitătile sale artistice a fost distribuit în mai multe piese, precum Goana după fluturi, Omul care a văzut moartea si în alte succese din dramaturgia lui I.L.Caragiale.
Atras de o serie de facilităti, acceptă oferta de a coordona activitatea artistică din cadrul Casei de Cultură a Armatei din Craiova, templu spiritual al curajosilor aviatori militari, unde si-a demonstrat calitătile actoricesti si de regizor. Pe parcurs a înfiintat Cenaclul Literar Luceafărul, unde si-a argumentat trăirile sale interioare, de poet traditionalist, care a respectat cu sfintenie rima, cadenta si mesajul în poezie. O perioadă a colaborat la Studioul de Radio din Craiova si a obtinut diferite premii la importante festivaluri artistice. După ce s-a pensionat în anul 1997, s-a dedicat total scrisului si rosturilor bisericesti, fiind consilier parohial al Bisericii Sfântul Gheorghe Vechi din Craiova. Apropierea de Dumnezeu se va regăsi în poeziile sale.
În anul 2003 a devenit membru al Societătii Scriitorilor Olteni si, din anul 2008, membru al Cenaclului Epigramistilor Olteni. Viata si productiile sale literare figurează încrustate pentru eternitate în paginile unor antologii de exceptie apărute la Craiova, în anii 2003 si 2006, autor fiind cunoscutul om de litere si critic literar, profesor doctor Marian Barbu. Este vorba de Dictionarul Biografic al Membrilor Societătii Scriitorilor Olteni, tipărit la editura societătii cu acelasi nume si Medalionul Literar, care a fost editat la prestigioasa revistă Ramuri. Ca activitate publicistică, operele sale au apărut în diferite reviste din Craiova si din tară. Zestrea sa editorială însumează sase aparitii, la diferite perioade.
Primul volum, care vede lumina tiparului poartă titlul Noptile, Editura Vlad & Vlad, în anul 1996. După spusele unui mare publicist craiovean, Andrei Potcoavă, lirismul poetului Dumitru Paraschivescu este gratios, evocând stări sufletesti esentiale, surprinzând în versuri supletea ca har transcendent. Din poezia Patria mea, am extras prima strofă: Gresit-am ieri, dar nu într-una!/ Si poate, am să mai gresesc./ Dar, mi-am iubit, întotdeauna,/ Cu dor, pământul strămosesc!
În anul 1999, poetul are satisfactia tipăririi celui de-al doilea volum, Lacul iubirii, apărut la Editura Sitech, din Craiova. Acele pagini cuprind poemul de mare dimensiune cu acelasi titlu, care totalizează 147 de stofe. În prefata lucrării, criticul Alexandru Firescu precizează: Ne aflăm în fata unui poem lirico-dramatic, scris într-un registru special, cu o curgere firească a versului, într-o tendintă accentuată de plasticizare a metaforei comună liricilor ce stau sub semnul imagismului baroc.
Poemul de mare succes se încheie cu stofa: Dar povestea lor trăi-va / Ca un nimb al nemuririi / Cât îi lumea dăinui-va / Lacul Rosu, al Iubirii.
În anul 2002, a apărut la Editura Sitech din Craiova, volumul de versuri Ridică-te, iubire peste moarte, cu poezii de factură religioasă, lucrarea fiind cea de-a treia concretizare a poetului. Prefata acestui volum este semnată de acelasi critic, Alexandru Firescu: Dumitru Paraschivescu urmează o traditie a celei mai adevărate literaturi religioase, care s-a scris la noi în perioada intrerbelică. (...) Poetul se închină vibrant si adevărat la iconostasul unei doctrine religioase.
Poezia, Ridică-te, iubire, este relevantă în acest sens, din care extrag ultima strofă: Ridică-te, iubire, peste moarte! / Pentru trecut, prezent si viitor! / Să îngropăm tristetile desarte / Ce-au urgisit mereu acest popor.
Patru ani mai târziu, tot la editura respectivă, vede lumina tiparului volumul, Chemarea mea. Cea de-a patra aparitie editorială demonstrează o fată nouă a poetului, prezentând cititorului avizat versuri de tandră confesiune, cu o disciplină bine conturată, cu un suflet ardent, care face trimitere la viata inegalabilă a teatrului, la anturajul zeilor scenei românesti si la mentorii care i-au îndreptat pasii spre luminile rampei. Pe toti vrea să-i canonizeze în calendarul unui imens altar al poeziei.
Am selectat trei strofe din poeziile, Să bată, clopotele, toate si Chemarea mea: Să bată clopotele, toate! / Acum, aicea, la Floresti! / Spre marea lui eternitate! / A Bardului din Ipotesti! / Să bată clopotele vietii! / Pe munti, în văi si pe câmpii / În primăvara frumusetii / Prin glasul Marei Românii. (...) Veniti la Mine, în cetate / Unde-i dreptate, adevăr, / Unde sunt mii de diamante / Ce strălucesc în flori de măr!
Un alt succes literar al poetului Dumitru Paraschivescu se numeste Carte pentru eternitate, apărută în anul 2009, la Editura Contrafort din Craiova, care constituie a V-a sa carte. În cuprinsul ei sunt adâncite abilitătile poetului, dovedite în lucrările sale anterioare, rezultând un autentic regal liric. Publicistul de mare rafinament, Andrei Potcoavă, descrie această realizare în felul următor: Creând o poezie în ideea trainică, pătrunzătoare, ortodoxă, avem posibilitatea să identificăm la D. Paraschivescu o simtire profundă care se manifestă năvalnic, expresia harului său dar si a inteligentei, dotatia sa de la Creator.
Am selectat două strofe din poezia Spovedanie: Am îmbătrânit, părinte! / Nu mai stiu ce mă asteaptă.../ Stiu ce a fost mai înainte, / Dar nu stiu ce-i scris de soartă. (...) Am îmbătrânit, părinte / Si nu vor să-nvie iară / Mii si mii de jurăminte, / Dragostea scumpă si rară.
Asa cum spuneam în introducere, ultimul volum, numărul 6, ce poartă titlul, Cartea mea, cuprinde cele cinci lucrări, publicate anterior. Această aparitie editorială a văzut lumina tiparului la Editura Contrafort, din Craiova, în anul 2010. Îi dorim multă sănătate, poetului cu operă de Altar, aflat pe patul suferintei, din care, sperăm că va coborî victorios, cu acceasi rimă curată, frumos colorată, de chihlimbar, asa cum ne-a răsfătat.
|
Ion Anton Datcu 5/27/2012 |
Contact: |
|
|
