Locuri spirituale si orase din România ( 105 ) : Mânastirea Sinaia si orasul Măgurele
Mănăstirea Sinaia
Sfânta mănăstire Sinaia, situată in orasul Sinaia, la poalele muntelui Furnica din Muntii Bucegi, nu departe de castelul Peles, adăposteste 30 de călugări care duc o viată de obste sub stăretia arhimandritului Macarie Bogus. Această mănăstire a fost intemeiată la sfârsitul secolului 17 de către spătarul Mihai Cantacuzino impreună cu mama (Elena) si cu sora lui (Stanca). Initial, sfântul lăcas de rugăciune a adăpostit 12 călugări (după modelul celor 12 Apostoli pe care i-a avut Domnul nostru Iisus Hristos) care vietuiau in câteva chilii si se rugau in biserica “Adormirea Maicii Domnului” construită prin strădania si pe cheltuiala lui Mihai Cantacuzino in anii 1690-1695 (sfintită la 15 august 1695). Această biserică, de dimensiuni modeste (15 m lungime si 6 m lătime), a fost zidită după modelul bisericii mănăstirii “Sfânta Elena” de pe Muntele Sinai pe care o vizitase cu putin timp mai inainte, dar la care se vede influenta stilului brâncovenesc, care se evidentiază prin coloane din piatră sculptate si ornate cu motive florale (flori de crin) si vegetale (Frunze de stejar). Picturile murale interioare din naos si pridvor sunt originare si au fost realizate de renumitul zugrav de biserici – Pârvu Mutu. {n pronaos există tabloul votiv care-l infătisează pe Mihai Cantacuzino (fiul postelnicului Constantin Cantacuzino si fratele domnului }erban Cantacuzino) inconjurat de cei 18 copii ai săi de la prima si de la cea de-a doua sotie (multi dintre copii erau, totusi, adoptati). {n anul 1784, mănăstirea Sinaia a fost jefuită de răufăcători si a rămas părăsită circa opt ani după care au fost executate reparatii (1792-1795) si s-au refacut unele picturi murale, astfel că la 16 septembrie 1795 s-a scris pisania si s-a resfintit biserica mănăstirii in timpul domniei lui Alexandru Moruzi. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost supusă unor lucrări de consolidare, de restaurare si de spălare a picturilor murale in anii 1993-1996 si de renovare in anii 2004-2006. Alături de chiliile construite la adăpostul unor ziduri inalte, se află biserica-paraclis construită in anii 1792-1795 pe locul celei vechi din 1690-1695 prin strădania monahului Damaschin. O dată cu trecerea anilor, numărul călugărilor a crescut permanent fapt ce a determinat construirea mai multor chilii si a unei noi biserici mai mari. Astfel, in 1843, staretul Ioasaf a inceput zidirea bisericii noi cu hramul “Sfânta Treime” si a mai multor chilii ale căror lucrări s-au terminat in 1846 prin osârdia staretului Paisie. Din cauza deteriorărilor survenite pe parcursul celor 50 de ani de existentă, biserica “Sfânta Treime” si chiliile au fost supuse, in anii 1893-1903, unor lucrări de restaurare sub ingrijirea arhitectului francez Emile Andre Lecomte du Nouy pe cheltuiala Eforiei spitalelor civile din Bucuresti, cu acea ocazie realizându-se o sinteza de elemente stilistice moldovenesti si muntenesti. {n acea periodă au fost realizate ornamentatiile exterioare cu ceramică smăltuită, policromă, si au fost executate, in ulei, picturile murale interioare, in stil bizantin, de către pictorul danez Aage Exner. La exterior, biserica a fost inconjurată median de un brâu de ceramică smăltuită de culoare verde. {n pronaos, alături de portretele unor sfinti se află tabloul votiv care-l infătisează pe regale Carol I in costum de ofiter si pe regina Elisabeta imreună cu unica lor fiică, Maria, moartă in copilărie. Clopotnita mănăstirii datează din 1892, iar muzeul de artă religioasă din cadrul mănăstirii a fost infiintat in 1895, fiind primul muzeu de acest fel din România care fiintează si in prezent. Acest muzeu păstrează, printre altele, un epitaf brodat in mătase si fir de aur, realizat in anii 1897-1900 de Ana Roth, două icoane rusesti cu chipurile Sfintilor Serghei si Nicolae oferite in 1903 staretului Nifon al acestei mănăstiri de către Nicolae al II-lea, tarul Rusiei. {n curtea mănăstirii se află cavoul omului politic Dumitru (Take) Ionescu, iar in cimitirul orasului Sinaia, la Izvorul Rece, isi doarme somnul de veci Gheorghe Cârtan, cunoscut sub numele de Badea Cârtan - tăran din satul Oprea Cârtisoara, judetul Sibiu (1849-1911), care a călătorit pe jos până la Roma (Italia) pentru a vedea Columna lui Traian.
Măgurele
Oras in partea de Sud a României, in judetul Ilfov, situat in Câmpia Română, pe stânga văii Ciorogârla, la intersectia paralelei de 44⁰21’ latitudine nordică cu meridianul de 26⁰01’ longitudine estică, la 12 km Sud de Bucuresti. Din punct de vedere demografic, Măgurele face parte din categoria oraselor mici, cu o populatie de 8 871 locuitori (la 1 ianuarie 2011), din care 4 349 locuitori de sex masculin si 4 522 de sex feminin. Dacă raportăm numărul total al populatiei (8 871 locuitori) la suprafata orasului in intravilan (39 kmp) rezultă o densitate de 2 278 locuitori pe kmp. {ntreprinderile mici si mijlocii din orasul Măgurele produc pompe si compresoare, incăltăminte, lacuri, vopsele si cerneluri tipografice, componente electronice, băuturi alcoolice s.a. Ferme lugumicole si zootehnice. La Măgurele există o Facultate de Fizică si Institutul National pentru Fizică si Inginerie nucleară “Horia Hulubei”, infiintat in 1976 pe baza Institutului de Fizică Atomică (I.F.A.) intemeiat in 1949 de Horia Hulubei. Reactorul nuclear pentru cercetare si producere de radioizotopi de la acest institut a fost dezafectat la 25 aprilie 2005. Pe locul unde fiintează astăzi Institutul National pentru Fizică si Inginerie nucleară “Horia Hulubei” a functionat un pension de fete infiintat in 1893 (si inaugurat in 1894) cu fondurile testamentare lăsate in 1876 de Ioan (Iancu) Otetelesanu (sau Otteteleseanu), devenit apoi }coală Normală de fete, iar intre 1944 si 1976 a fost Scoală de ofiteri.
Istoric.
In perimetrul orasului Măgurele au fost descoperite vestigii Paleolitice si Neolitice, precum si un cimitir de incineratie datând din secolul 3 d.Hr., iar in localitatea componentă Vârteju a fost scos la iveală un tezaur monetar dacic datând din secolul 1 i.Hr. {n secolele 5-7, in această zonă a existat o asezare de tip Ciurel, iar in secolele 10-11 o asezare românească. {n 1591, Mihai Viteazul a donat mosia sa de la Măgurele, mostenită de la soacra sa, Neacsa, mănăstirii “Sfânta Treime” din Bucuresti. {n 1595, inaintea bătăliei de la Călugăreni, Mihai Viteazul si-a instalat tabăra militară la Măgurele. {n perioada medievală, localitatea Măgurele era cunoscută cu denumirile Vrana si apoi Deleni. {n 1770, asezarea Măgurele apare consemnată pe o hartă austriacă. La sfârsitul secolului 18, pe mosia Filipesti din acest perimetru s-au stabilit mai multi bulgari, veniti din partea de sud a Dunării, care au intemeiat satul Broscărie, devenit ulterior satul Ciocârlia care la 17 februarie 1968 a fost desfiintat si unificat cu satul Alunisu (azi localitate componentă a orasului Măgurele). Prima mentiune documentară a localitătii Măgurele datează din 7 martie 1852 si apare consemnată intr-un hrisov domnesc. Numele Măgurele derivă de la nenumăratele movile sau măguri (măgurele) existente in această zonă, cunoscute cu denumirile de Măgura Gherman, Măgura Filipescu etc. Comuna Măgurele a fost trecută in categoria oraselor la 18 aprilie 1989, a redevenit comună la 22 iunie 1990 si din nou declarată oras la 30 decembrie 2005. Până la 17 februarie 1968, Măgurele a purtat numele Otetelesanu. {ntre 23 ianuarie 1981 si 10 aprilie 1997, Măgurele a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov. {n prezent, orasul Măgurele are in componenttă localitătile componente Alunisu, Dumitrana, Pruni si Vârteju.
Monumente:
biserica din orasul Măgurele, cu dublu hram – “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” si “Sfântul Ioan Botezătorul”, construită in anii 1851-1853 pe cheltuiala boierului Ioan (Iancu) Otetelesanu (sau Otteteleseanu) si a sotiei sale, Elena, cu picturi murale interioare originare, executate de Gheorghe Tattarescu, reparată in 1907, 1929-1930, 1945, 1964, consolidată si reparată in anii 1992-2000; tot la Măgurele, in incinta Institutului National pentru Fizică si Inginerie nucleară “Horia Hulubei” se află conacul “Otetelesanu”, cu trei niveluri si camere spatioase, construit in anii 1841-1850, cu unele modificări din 1945-1950, in prezent declarat monument istoric. Afectat de cutremurele din 4 martie 1977, 30 august 1986 si 30 mai 1990, conacul a rămas pradă degradării din lipsă de fonduri financiare, dar in prezent se fac studii de fezabilitate pentru reabilitarea acestuia. In parcul conacului există bustul poetului Mihai Eminescu, operă din 1952 a sculptorului Mihai Onofrei; in localitatea componentă Alunisu (fost Gherman) există biserica “Sfânta Treime”, ctitorie din 1797 a stolnicului Grigore Asan, iar in localitatea componentă Vârteju se află biserica “Sfintii Ioachim si Ana” (secolul 19).
Nota Observator;
Prezentarea locurilor spirituale si a oraselor din Romania, se face in ordine alfabetică.
|
rubrică de Dan Ghinea 5/18/2012 |
Contact: |
|
|
