Istoria scrisă prin procură
Într-una din verile trecute am avut plăcerea să-l cunosc pe domnul Willy Opstein, cetătean belgian din zona flamandă. Deoarece cunoaste foarte bine mai multe limbi străine, printre care franceza si engleza, ne-am înteles de minune pe durata sederii lui Sighetul Marmatiei. Firesc, am efectuat câteva iesiri în zonele adiacente: Ocna-Sugatag, Valea-Izei, Săpânta etc. Toate excursiile noastre s-au bucurat de sincera si entuziasta lui apreciere : “Aveti un relief cuceritor. Nici în Elvetia n-am întâlnit peisaje mai fermecătoare…” Si iar ne opream pentru a-i oferi răgazul să admire si să filmeze. Ce să mai vorbim de impresia covârsitoare pe care i-au făcut-o locuitorii acestor meleaguri ! Nu mai contenea să se minuneze în fata dovezilor adorabile de ospitalitate, nu mai prididea cu laude la adresa demnitătii si căldurii sufletesti a maramuresenilor. “Si când te gândesti că sunt pentru prima dată în România ! Asta si datorită faptului că în Occident a fost editată o carte în care România este înfătisată ca un teritoriu periferic si fragmentat, iar românii drept un popor înapoiat si invadator.”
Cum e lesne de înteles, această dezvăluire a generat vii si îndelungi dispute… L-am rugat pe Willy să-mi trimită respectiva carte după înapoierea sa în Belgia. Întrucât cartea nu mai sosea, mi-am zis că noul amic o fi uitat de promisiunea făcută. Dar iată că după mai multe luni soseste un colet cochet cu cartea în cauză. Se numeste “Istoria tărilor din Estul Europei de la origini până în zilele noastre” si este scrisă în limba franceză de Henry Bogdan, specialist în maghiară, finlandeză, estonă, letonă etc. Scurta prezentare biografică de pe coperta a 4-a, ne destăinuie secretul specializării în maghiară : autorul e născut din mamă frantuzoaică si tată maghiar!
Departe de mine gândul de-a opera cu aluzii si insinuări! Însă maniera de prezentare a faptelor istorice prea seamănă cu a altor istorici maghiari trecuti si prezenti ca să nu te poarte gândul la o istorie contrafăcută, izvorâtă din neadormite interese politice si revizioniste, nicidecum din indubitabile documente istorice. Astfel “istoricul” H. Bogdan (surprinzător acest nume neaos românesc!) sustine cu fermitate că retragerea lui Aurelian în anul 271 a antrenat cu sine retragerea întregii populatii daco-romane la sudul Dunării ! Dincolo de falsul istoric operat cu premeditare (există nenumărate dovezi care atestă continuarea vietii la nordul Dunării), mă întreb ce om cu scaun la cap poate să înghită asemenea gogosi. Mai întâi că scopul împăratului si al armatei era de-a apăra imperiul de atacurile migratorilor pe aliniamentul ce ofera maximum de rezistentă cu minimum de efort . În cazul acesta cursul Dunării, o redută naturală ale cărei avantaje nu puteau fi neglijate de generalii romani. A fost sacrificată Dacia Felix? Dar Hadrian, urmasul lui Traian, n-a sacrificat întinse teritorii în Orient pentru a vea liniste la granita cu partii ?!
În al doilea rând, cum crede domnul Henry Bogdan că populatia de pe un întins teritoriu (etnogeneza românilor a avut loc pe cea mai întinsă arie din această parte a Europei), deci cum putea fi încolonată si mânată la sud de Dunăre această enormă populatie ?!?… Poate fi decimată sau strămutată populatia unui sat, oras sau a unei provincii, dar a unui teritoriu mai întins ca o tară a zilelor noastre, în nici un caz nu ! Dacă nici în secolul 20, cu mijloacele moderne de care dispuneau, “marii strategi ai omeniri” (ex. Stalin) n-au reusit substantiale dislocări de populatii, cum ar fi fost cu putintă la începutul mileniului întâi !…
În al treilea rând, e un non-sens să admiti că armata si-ar fi împovărat retragerea si instalarea la sudul Dunării cu o populatie pestrită si extrem de eterogenă ca vârstă, care – departe de-a oferi un avantaj pentru imperiu – reprezenta o permanentă sursă de cheltuieli, nemultumiri, epidemii etc. De-abia rămânând pe loc, în tinuturile unde aveau locuinte, animale si unelte de muncă, unde se desfăsurau activităti productive si se întăreau obstile, de-abia în asemenea conditii ei erau utili Imperiului Roman. Căci încotro se îndreptau poparele migratoare ? Nu în căutarea de populatii sedentare cu care ajungeau să convietuiască – si pe care le apărau de alti năvălitori ! – gratie rolului vital pe care îl aveau în producerea hranei ? Faptul că pe teritoriul României de azi s-au perindat multe trâmbe de migratori : gotii, gepizii, avarii, pecenegii, cumanii, slavii etc., din care o bună parte au fost asimilati în vastul si complexul proces de formare a poporului si limbii române (la noi slavii reprezintă adstratul, după cum la celelalte popoare neolatine din vestul Europei superstratul este datorat elementului germanic), acest fapt demonstrează indubitabil că pe întinsul teritoriu din fosta Dacia Traiană exista o populatie activă, sursă de hrană si bogătii pentru năvălitori.
Dar nu, d-l H. Bogdan, în consens cu linia trasată de “marii istorici” maghiari, îsi permite să scrie o istorie a românilor arondată intereselor pseudostiintifice de tip revizionist. Vrea să facă din spatiul carpato-danubiano-pontic un vid social si cultural? O face cu nosalantă, neargumentat (cum putea să argumenteze?) si nedocumentat (de unde documentele dorite de el si de roeslerieni?). Prin urmare, asa cum deja am arătat, goleste tot acest vast spatiu de populatia autohtonă (sic!), o strămută la sudul Dunării, iar de-aici o dispersează prin muntii Macedoniei si Albaniei, unde – decide dumnealui – s-a format poporul român si limba română, datorită similitudinilor cu limba albaneză. (Descoperire personală ori reluarea aberatiilor roesleriene?!…) Ei na, c-am aflat-o si pe asta! Ne pare bine că d-l H. Bogdan este specialist în limbi periferice, ne face plăcere să constatăm că domnia-sa se specializează în istorii hazoase, dar întrucât limba sa maternă este franceza, cum de n-a remarcat marea asemănare dintre română si franceză?! Poate din cauza câtorva cuvinte asemănătoare din română si albaneză… Păi n-avea nici un interes să sublinieze originea latină a limbii române ! Interesul dumnealui este să-i prezinte pe strămosii românilor în stadiul de triburi nomade de păstori care, venind din muntii Albaniei, i-au izgonit pe “pasnicii” urmasi ai lui Attila, ce s-au asezat în aceste locuri virgine, fără picior de locuitor. Iată o mostră de istorie ce stârneste râsul atunci când treci peste indignarea provocată de falsuri !
Cu bună-stiintă “istoricul” Henry Bogdan omite să precizeze cum că migratorii unguri s-au asezat în Câmpia Panonică la sfârsitul secolului al 9-lea, alungati fiind din stepa Niprului de pecenegi ; au ocolit Transilvania pe la nord, deoarece spatiul de peste pădure (trans-silva) era locuit de mari comunităti românesti, structurate în voievodate precum cel al lui Gelu, Glad si Menumorut. După înfrângerea suferită la Lench în fata germanilor si după crestinarea în anul 1000 sub Stefan, supranumit cel Sfânt (la acea dată românii cunosteau aproape un mileniu de crestinism), ungurii si-au îndreptat campania expansionistă spre Transilvania.
Cronicile timpului – în primul rând cele ungare – fac dese referiri la prezenta ungurilor în Transilvania. Dar tot ele, inclusiv cronicarul anonim al regelui Bela III, mentionează prezenta masivă a românilor (vlahilor, olahilor).
Prevalându-se de anumite pasaje rupte din contextul documentelor pe care le distorsionează până la falsitate, ignorând si respingând toate dovezile (arheologice, numismatice, lingvistice, toponimice, hidronimice etc.) care, indiscutabil, converg spre aceeasi concluzie :Transilvania a fost si va rămâne pământ românesc!, procedând într-un asemenea mod arbitrar si nestiintific, revizionismul maghiar nu precupeteste nici un efort pentru a-si atinge telul anti-istoric si retrograd: refacerea Ungariei mari, adică Ungaria diformă si pestrită ce încorpora provinciile înrobite ale unor state vecine! Faptul acesta este cu atât mai lamentabil cu cât ambele state fac parte din viitoarea casă a Europei, Uniunea Europeană, unde granitele vor fi pur formale si unde provinciile vor fi apreciate după productivitate, eventual după eroica insistentă cu care si-au conservat traditiile si obiceiurile.
Si nu-ti vine să crezi pe ce arii întinse actionează revizionismul maghiar, risipind fără să obosească energie, bani si calomnii. Bine că măcar acesti luptători pătimasi pentru o cauză anacronică si rizibilă au binecuvântarea înaltilor lor prelati… Să te mai mire uluitoarea istorie a d-lui Henry Bogdan? Bietul de el, a scris ce-a putut după procura primită din partea unor pseudoistorici budapestani !
|
George Petrovai 5/16/2012 |
Contact: |
|
|
