Poeme cu miresme de florii de portocal
Lacrima florii de portocal
Mă-mbată miresme sub cer de opal
Si-un gând răstignit de tăcere
Când lacrima florii de portocal
Mă umple de-a Ta mângâiere.
Inundă-mă, Doamne, cu albul din flori
Cărări de Lumină-mi deschide
Si-n roua ce scaldă privirea în zori
Tristetea-mi cu zâmbet ucide.
De rupe din suflet destinul-sacal
Si-azvârle cu serpii de foc
Tu-n lacrima florii de portocal
Găseste-mi, sfielnic, un loc...
Mă poartă-n iubire pe-un tărm linistit
Si-mi lasă-ntr-un cânt de vioară
Un fir din norocul acum prohibit
Să-l tin-busuioc subtioară.
Fă, Doamne, să cânte bobocul de mac
Si rozele-n straiul regal
Mă-ndeamnă izvor de iubire să-mi fac
Din gingasa floare de portocal.
30 aprilie 2012
Limassol, Cyprus
Sărută marea-n dans sălbatic tărmul
Sărută marea-n dans sălbatic tărmul
Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle
Iar falduri de albastru-si sapă drumul
Spre-abis, în murmur de iubiri eterne.
Se scutur’ pescărusi deasupra-i, tandri,
Cu-aripi de îngeri, însetati de zări,
Plutind usor, c-un gest de copilandri
Văzduhul sărutând rostesc chemări
În care tipă doruri ce-au fost mute
Tinute-n mare taină de-un străjer.
Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi
Ce-si cată linistea-ntr-un colt de cer.
Eu tac, din larg, o dulce briz-adie
Si amurgeste-n freamătul din valuri
Vrăjită, marea-ngân-o simfonie
A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri.
Limassol, Cyprus
3 mai 2012
De spui vreodată „te iubesc!”
De spui vreodată „te iubesc!” unei copile rătăcite
Printre livezi de portocali ori prin ruinele-mpietrite
Când marea sapă-n pieptul ei atâtea doruri despletite,
Pune si-un picur de nectar, de-al zeilor, si bea, iubite!
Simti-vei stâncile-fărâme sub talpa ta cum plâng, tăcute,
Si soarele cum te pătrunde, lăsând în urmă vremi trecute
În tine înfloreste-n taină un crin... petale desfăcute
Pe sub arcade de opal se-apleacă lin să te sărute.
De spui vreodată „te iubesc!” când primăvara si zefirul
În dans nebun înlăntuiti ne umple cu visări potirul
Pe geana clipei fă popas când roua-mbracă trandafirul
Sărută-mi gândul adormit, apoi, pe frunte lasă-mi mirul.
7 mai 2012
Limassol, Cyprus
Visând la malul mării
Înmiresmate-amurguri si marea-ndrăgostită
De-a soarelui lucire sublim se-mbrătisează
Când îti fosneste gândul prin tâmpla vălurită
Mătăsuri de sperante - priveste si visează
Te furisează-n valuri înfăsurându-ti trupul
În falduri de albastru, îmi prinde tandru mâna
În mâna ta, recheamă-mi spre nemurire lutul
Când roiul de luceferi si doamna noptii, luna,
Răsfiră-n ape doru-n crâmpeie de lumină.
Priveste-mi ochii-n tihnă, redă-le iar sclipirea
Încarcerată-n tipăt de pescărus, străină,
Cu-eternul cifru magic dezleagă-le iubirea.
*
Pribeag, printre ruine de suflet, visul zboară
Se pierde-n zări, revine, se va-mplini odată
În murmurul din umbre, pe strune de vioară
O simfonie-a noastră-ntr-o lacrimă de fată.
Lymassol, Cyprus
9 mai 2012
Un pescărus pribeag, rănit, pe mal
Pe cerul noptii-n taine-nvăluite
Întunecate falduri de mătase
Luceferi blânzi, cu coame netezite
Filoane de lumină, grandioase,
Feerice luciri prin văluri fine
Sărută lutu-nsufletit de gânduri
Nădejdi târzii zăcând pe strapontine
Îsi cată împlinirea printre rânduri.
***
Pe-un tărm uitat, cu urme de păcat
Suspină marea-n creasta unui val
Când tipă surd, în noapte-ncătusat
Un pescărus pribeag, rănit, pe mal.
Cu-aripa frântă geme de durere
Cersind smerit luminii îndurarea
Căci răstigni-si-va strigătu-n tăcere
Si-n zorii palizi cruce-i va fi marea.
Când magice sclipiri îmbrătisează
Penaju-i alb, sperantele-mpietrite
Renasc, pe cer, luceferii dansează
Sorbind nectar din clipele vrăjite.
Văzduhul înrosit de-al zilei astru
Ascunde lin al stelelor spectacol
Doar pescărusu-noată în albastru
Spe o iubire-ascunsă-ntr-un miracol.
Limassol, Cipru, 11 mai 2012
|
Georgeta Resteman 5/13/2012 |
Contact: |
|
|
