Violenta - i pentru lasi
În ultimul timp, ne-am obisnuit să judecăm, să condamnăm, să dăm sentinte. Sigur, în unele situatii asa si trebuie, greasala, răutatea, abuzul, violenta sub toate formele trebuie ”jurizate”. Dar, dacă ne oprim doar la acest aspect, noi, cei constienti de acest fenomen care se manifestă lângă noi si, fără teama de a gresi, as spune si la nivel mondial, gresim flagrant si dăm sansă escaladării acestui flagel.
Acest fenomen are anumite cause, se manifestă într-un anumit context, încurajat de anumiti factori. De asemenea, pentru manifestările violente sunt responsabili, de la omul simplu, familie, scoală, biserică, organizatii guvernamentale si nonguvernamentale până la conducătorii de stat si de guvern. Se impune o riguroasă analiză la nivel individual, familial, comunitar, statal si international.
Nu mă voi opri asupa acestor lucruri, ci voi puncta câteva opinii personale cu privire la violentă. Nu poti avea o natiune de ”oi” supuse, ci trebuie să ai una care să scânteieze în toate directiile. Avea dreptate Andrei Plesu când spunea că trăim într-o lume a superficialitătilor si a eroilor mediocri. Ce vrem să încurajăm: individualismul sau conformismul? Când vorbim despre violentă, cred că imaginatia copilului trebuie întinsă în amândouă directiile.
Omul devine pe zi ce trece tot mai denaturalizat, rupt de mediul înconjurător, virtualizat, deconectat de realitate trăind într-o lume artificială. Stima si respectul de sine este sărăcit, diminuat. Tot tineretul “stie tot”, toti sunt destepti sau fac pe desteptii, însă cred că din când în când cineva trebuie să-i mai si aducă la realitate. Eu, ca să mă opresc din a-i lovi pe altii am primit niste palme de la tata pe care le voi tine minte toată viata. Am aflat că doare, am devenit mai îngăduitor si apreciativ fată de cei din jur.
E comic cum toti fac pe desteptii si e normal să fie asa pentru că înainte de toate suntem animale si e “el”, instinctul animalic care te face să crezi că tu esti ”buricul” pământului si că stii totul. Când fiul meu a ajuns din România în Australia avea 12 ani. Era un băiat cuminte, rusinos, respectuos si gata să sară să dea o mână de ajutor, însă după trei ani, asa de bine s-a integrat în sistemul capitalist încât într-o zi când l-am rugat să mă ajute să spăl masina mi-a cerut cinci dolari drept plată pentru că asa l-au învătat profesorii la scoala australiană că nimic nu e gratuit în viată. Am încercat să-i explic faptul că în familie e diferit si că toti contribuim si ne ajutăm între noi, ”că si eu te-am îngrijit de mic, ti-am schimbat scutecele fără să-ti cer plată.” ”Asta-i treaba ta!”, mi-a răspuns el. ”Ti-a plăcut să iubesti, plătesti!”. Atunci mi-am adus aminte de vorbele lui Tutea: “Capitalismul îi transformă pe oameni în lupi ca să se mănânce între ei”. Asta e concurenta, însă mie nu mi se pare cinstit să-l scoti pe om în evidentă distrugându-i partenerul. Omul trebuie să iasă în evidentă singur, ridicându-se mai sus decât celălalt, prin excelenta sa. Multi dintre politicienii de azi demolează în loc să vină cu lucruri noi. Multi dintre conducătorii de azi sunt exemple proaste pentru cei de mâine. Distrugându-ti opozitia exerciti un act de violentă si copiii nostri îl văd si, unii, din păcate îl preiau automat, fără să înteleagă sensul. Dacă privesti cu atentie, îl vezi pe elevul răutăcios si îngâmfat care intimida si trecea peste orisice bun simt, numai ca să devină seful clasei sau al gangului din curtea scolii - violentul de ieri. Politicenii adevărati crează icoane care dăinuiesc: exemple Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Brătienii …
Violenta în scoala australiană este rezultatul copierii adultilor din mediul în care cresc, a tehnologiei folosite în filmul de violentă, teatru, spectacole si în jocurile electronice. Elevii organizează si înscenează tot felul de acte de violentă si defăimare pe care le descarcă apoi pe YouTube ca să devină populari, ca să-si distrugă adversarii, ducând la sinucideri - în multe cazuri. Australia are cel mai mare număr de tineri care se sinucid pe an.
Aproape 3000 de fete din numărul total de 16.000 de elevi sunt exmatriculate anual în scoala australiană - 90% dintre ei pentru 1-5 zile. Pe timpul exmatriculării ei ajung prin piete si molluri, fac diverse lucruri necugetate si ajung la spital, politie sau la psihiatri ca să le scoată toxinele cu care le-au fost otrăvite creierele.
Minciuna care ne este pompată zilnic în cap de societatea lacomă în care trăim, duce la distrugerea natiunii. Veti spune că este o afirmatie prea grea, prea brutală. Eu cred că nu. În general oamenii si, în special tinerii, sunt fascinati de minciună si cu cât e mai mare minciuna cu atât este adorată mai mult. Îi iubim pe politicenii care ne mint bine, pentru că minciuna e veselă. Cine vrea adevărul? Adevărul e PLICTISITOR. Astfel, tinerii acceptă si îsi însusesc acest stil de viată de timpuriu, îsi formează anumite convingeri care cu greu se pot schimba. În consecintă, noile generatii trăiesc în eroare existentială si transmit celor care vin după ei aceleasi repere eronate, false valori. Si astfel poate fi distrusă identitatea unui neam care va pluti în derivă pe cursul istoriei.
Societatea e bolnavă si trebuie vindecată si pentru asta trebuie să învătăm să indentificăm simptomele din timp. Vina e a noastră nu a celor pe care vrem mereu s-o aruncăm. Noi monopolizăm totul din lăcomie, ne place să controlăm si pentru asta avem nevoie de bani. Banul este ochiul dracului, o stim cu totii, este lupta pentru suprematie, pentru a avea mai mult. Nu mai avem încredere unii în altii, dăm mită, spălăm bani murdari, distrugem reputatia si caracterul, nu mai iertăm, nu mai iubim aproapele devenind astfel monstrii, masini, uităm de sufletele mortilor, de existenta lor în viata noastră.
Stiti ce-i tine pe chinezi uniti de mii de ani? Nu e nici o ideologie. E istoria lor! Trecutul si istoria sunt foarte importante pentru reusita noastră. Nu poti să obtii glorie fără durere. Să nu-i uităm pe cei pierduti, să nu uităm sacrul din viata noastră, sacru fără de care viata nu are nici o însemnătate. Să rămânem conectati cu pământul nostru, altfel ajungem “vegetabile”.
Societatea încearcă să vindece toate aceste boli prin medicamente nu prin educatie. Sănătatea e o luptă care cere echilibru. Să te educi, să evoluezi, să ajungi cineva, să fii un exemplu bun si pentru altii, astea au fost aspiratiile generatiei mele. Evolutia e un concept de zbatere. Copiii trebuie să învete să gândească pentru ei, pentru că nu se mai pot baza pe guvernare. Guvernele sunt din ce în ce tot mai ipocrite, mai nepăsătoare. Pentru cei din guvern nu contează câti mor, nu contează cât costă ci contează ca ei să rămână în tabăra învingătorilor si să nu fie persecutati niciodată pentru greselile lor.
Viata din jurul copiilor nostri e foarte intensă, trebuie să trăiască intens. Nu poti avea doar fericire.Trebuie să le trăiesti pe amândouă, durere si fericire. Familie, iubire, copii, o căsută la tară, un cântec, un vis sunt milioane de căi. Fericirea nu are însemnătate fără suferintă. Viata e un amestec complex între bucurie si durere, amândouă sunt cu dichis. Nu poti să te apropii prea mult de foc că te aprinzi…, totul în moderatie. Deci, fiecare trebuie să accepte că viata e zbucium si întodeauna a fost. Evolutia e bazată pe zbucium si amestec. În Grecia antică, omul credea că trebuie să fie eroic ca să fie fericit si poate că aveau dreptate. Bărbatul si femeia de azi sunt în căutare de fapte eroice în fiecare zi. Pe vremea mea era lupta de a cunoaste si apăra adevărul, de a te sacrifice pentru o cauză dreaptă, de a inspira si pe altii în credinta ta si astfel copiii vor creste cu un bun sens si simtământ al identitatii lor si a ceea ce vor dori să fie. Să aibă puterea de a-si vedea tinta si nevoia ei, puterea de a citi dedesupturile, de a gândi independent si a discerne.
Memoria e foarte importantă acum: să fii capabil să-ti amintesti tot atât de bine infrângerile cât si victoriile pentru că amândouă sunt lupte care contribuie la construirea caracterului tău, dar dacă îti aduci aminte doar victorii atunci devii pur si simplu un fiu de cătea, un arogant, un pierde vară care va conduce întodeauna tara spre ruină.
Nu ne place învinuirea si nu stim cum să luăm acuzatiile care ni se aduc, mintim cu usurintă de la mic la mare si cu cât esti într-o pozitie mai sus trebuie să minti mai bine. Ca să creadă multimea în tine, minciuna trebuie să fie una mare si cât mai gogonată, numai asa îi poti impresiona pe prosti să te urmeze. Însă, trebuie să învătăm simtul responsabilitătii si al respectului pentru om si adevăr. Fără sinceritate pierdem experienta prieteniei si a legăturilor cu oamenii. Societatea începe să decadă când se desparte de artă si cultură, începe să-si piardă constiinta comună, constiinta de familie si neam. Care e constiinta noastră comună azi în România: Becali, Băsescu, Patapievici, Iliescu, Copilul minune, băietii destepti si odraslele lor?
Îmi place să cred că există o constiintă comună mult mai înaltă în lume, cu mai multă însemnătate si influentă pentru tineretul nostru pe umerii cărora stă ziua de mâine, soarta planetei.
Îmi pare rău pentru că tineretul de azi trebuie să crească cu posturile actuale de televiziune din tară, cu filme si emisiuni usoare si stiri violente, unii tineri care cresc cu o minte scurtă, transformati în idioti de către mass media, niste ignoranti care se cred mari destepti, o turmă după care dacă alergi îti pui viata în pericol si asta le convine mult celor din clasa conducătoare.
Esenta e echilibrul si dragostea pentru aproapele – Violenta-i pentru LASI.
Melbourne / Mai 2012
|
de Ben Todică 5/11/2012 |
Contact: |
|
|
