Poetul si Balerina
“In memoriam”sotului meu, Prof. Caius Grozav
Poetul meu preferat de pe vremea adolescentei mele aradene este Stefan Augustin Doinas, pseudonimul literar pentru Stefan Popa. Intamplarea face, ca Doinas s-a nascut in 1922, in acelasi sat, Cherechiu, comuna Santana, judetul Arad, precum tatal meu.
Doinas a absolvit Liceul “Moise Nicoara” din Arad, precum, in 1978, Caius, sotul meu defunct si cu mine, in 1979. Doinas i-a avut ca profesori pe tatal marelui dramaturg Paul Everac, profesorul Alecu Constantinescu, iar la matematici pe profesorulAscaniu Crisan. Mari pedagogi !
In toamna anului 1941, Doinas pleaca la Sibiu - unde se refugiase Universitatea din Cluj, dupa trecerea Ardealului de Nord sub jurisdicție maghiara - si se înscrie la Medicina, dar înca din primul an frecventeaza și cursurile de la Litere și Filosofie. In anul 1944, se și transfera la aceasta facultate, unde îl are ca profesor pe Lucian Blaga. In anul 1992, Stefan Augustin Doinas a devenit membru al Academiei Romane si senator in Parlament. In 2001, i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii “Aurel Vlaicu” din Arad. A murit un an mai tarziu, la 25 mai 2002, in urma unui stop cardiac.
Nu vreau sa va plimb prin biografia profesionala, poeziile,proza, critica literara, teatrul,ori an- tologiile, pe care acest Mare Demiurg ni le-a lasat ca mostenire limbii si iteraturii romane.
Vreau sa va vorbesc despre dragostea dintre poet si Irinel Silvia Liciu, prim-balerina a Operei de Stat din Bucuresti. S-au cunoscut la Bucuresti in 1955 - si de atunci relatia lor a devenit ceea ce numim „ din ciclul marilor iubiri”.Doinas s-a casatorit cu Irinel in1958, dupa ce a fost elibe- rat din inchisorile comuniste. Povestea lor s-a derulat discret, departe de lumea curioasa si zgo- motoasa.
Pe numele sau adevarat Silvia Lia Voicu, a studiat baletul la Cluj-Napoca cu matusa sa, Elena Penescu Liciu, specializandu-se la Moscova si Leningrad. A debutat în 1948 cu piesa Faust. Intre 1950 si 1970, a fost prim-solista a baletului Operei Romane din Bucuresti. A interpretat majoritatea rolurilor principale din baletele clasice, iar spre sfarsitul carierei a abordat si dansul contemporan. A colaborat cu Oleg Danovski, dansand in mai toate spectacolele semnate de acesta. Dupa fuga partenerului sau in Franta, Irinel Liciu a decis sa paraseasca pentru totdeauna scena. A fost recompensata pentru activitatea ei cu titlul de Laureata a Premiului de Stat, iar, in 2001, cu ocazia aniversarii a 80 de ani de la infiintarea Operei Romane din Bucuresti, i-a fost acordat Ordinul „Serviciul Credincios”, in grad de Cavaler.
Nu s-a vorbit niciodata prea mult in Romania despre curajul cu care acesti vulnerabili si inflexibili “esteti” au infruntat, fiecare in felul sau, oroarea nazista, minciuna si crima comunista.
“Ochii ei mari si tristi acompaniau gesturile in dezvoltarea lor, iar muzica lui Chopin o conducea simplu si sigur spre adancurile sufletului. Este prima mea imagine despre Irinel Liciu.” “Mi-aduc aminte cat de nenorocita am gasit-o candva in cabina Operei, inainte de intrarea ei in scena la Lacul lebedelor, ea fiind interpreta rolului principal. Ura obsesia tehnicii in sine si se temea ca cea mai mica imperfectiune ar putea ucide sau denatura sensul emotional al rolului. Nu era vorba doar de o fireasca emotie, ci de o suferinta a intregii ei fiinte. Odata intrata in scena, se calma, isi transforma spaima in traire artistica si, cu transfigurare, ne emotiona pana la lacrimi, purtandu-ne in lumea ei de vis. O strabatea un tremur interior, pe scena, ca si in viata. Corpul ei devenea un seismograf care se incarca fara oprire pentru a vibra la maximum in momente culminante”. (Sorin Vieru).
Parca inteleg mai bine acum versurile lui Doinas :” corpul unei balerine nu este trup, este o forma a sufletului”. Cuplul nu au avut impreuna copii. In 2002, Stefan Augustin Doinas se stinge din viata, pe patul unui spital din Bucuresti, in urma unui infarct. La cateva ore dupa moartea sa, Irinel si-a pus capat zilelor inghitand o doza masiva de medicamente. Langa trupul lipsit de viata a fost gasit un bilet de adio, in care scria : "Domnul meu si Dumnezeul meu, iarta-ma ! Doinas, dulcele meu, o prea mare iubire ucide".
Au plecat amandoi din aceasta lume, asa cum au trait o viata intreaga impreuna. Fusesera nedespartiti timp de aproape 44 de ani. Irinel a fost inmormantata, in ziua de 28 Mai, impreuna cu iubirea vietii ei, in parcul Academiei Romane din Cimitirul Bellu.
“Dimensiunea dragostei pe care o traia alaturi de Doinas imi da, doar ea, mai concret dimensiunea dragostei ei pentru dans, amandoua incheindu-se la fel de tragic. Stiu doar atat. A parasit viata, asa cum a parasit scena, din iubire prea mare, cum a spus-o chiar ea. Incerc sa o inteleg si nu uit niciodata ca marea ei sensibilitate si fragilitatea care o insotea faceau parte impreuna din fiinta ei.”(Mariam Raducanu).
Printre poeziile pe care Doinas le-a inchinat lui Irinel, se numara:”Elegie in Gama Majora”, „Astazi ne despartim”. Se pare ca Irinel a fost “Sufletul- Pereche” si “Muza -Creatoare”, care l-a inspirat pe marele nostru Doinas. Ascultati aceste poezii in momentele voastre de restriste!
Astazi ne despartim
“Astazi nu mai cantam, nu mai zambim. .
Stand la inceput de anotimp fermecat, .
astazi ne despartim .
cum s-au despartit apele de uscat. .
Totul e atat de firesc in tacerea noastra. .
Fiecare ne spunem : - Asa trebuie sa fie... .
Alaturi, umbra albastra .
pentru adevaruri gandite sta marturie. .
Nu peste mult tu vei fi azurul din mari, .
eu voi fi pamantul cu toate pacatele. .
Pasari mari te vor cauta prin zari .
ducand in gusa mireasma, bucatele. .
Oamenii vor crede ca suntem dusmani. .
Intre noi, lumea va sta nemiscata .
ca o padure de sute de ani .
plina de fiare cu blana vargata. .
Nimeni nu va sti ca suntem tot atat de aproape .
si ca, seara, sufletul meu, .
ca tarmul care se modeleaza din ape, .
ia forma uitata a trupului tau ... .
Astazi nu ne sarutam, nu ne dorim. .
Stand la inceput de anotimp fermecat, .
astazi ne despartim .
cum s-au despartit apele de uscat. .
Nu peste mult tu vei fi cerul rasfrant, .
eu voi fi soarele negru, pamantul. .
Nu peste mult are sa bata vant. .
Nu peste mult are sa bata vantul...” .
Poate ca si Literatura Romana ni i-a daruit pe Doinas si Irinel Liciu, asa precum alte natii ne-au daruit memoria unor iubiri sublime ; sa ne amintim de Romeo si Julieta, sau de Dante si Beatrice, de Tristan si Isolda, de Mircea Eliade si Maitreyi Devi, de Simone de Beauvoir si existentialistul Sartre, de Antoniu si Cleopatra, de Liz Taylor si Richard Burton, de Carol al II- lea si Zizi Lambrino, de Regele Edward alVIII-lea si iubita lui Wallis Simpson, de mari fizicieni precum Marie si Pierre Currie - si vreau sa inchei cu Regele David si Bathtseba.
Toronto
|
Dr. Diana Laza 5/5/2012 |
Contact: |
|
|
