Ca o lumină
Din ochiul primăverii
Ivite peste zare,
Adun sclipiri de rouă
S-aprind iubirea stinsă,
Imi cresc pe umeri aripi,
Când ies din galaxie,
Si hoinăresc în spatiu
Ca o lumină ninsă.
Iubirea de-altădată
A năvălit în suflet;
Intreb de tine marea,
Si vânturi si oceane...
Dar nimeni nu te află,
Iar chipul ti se sterge,
Cum se destramă sfintii
Din vechile icoane.
E-atât de tragic jocul,
De n-ar fi comedie...
De multă vreme, nu stiu
Pe unde pasii-mi curg,
Pentru că-n seara-aceea
De iarnă timpurie,
M-am rătăcit cu tine
Pe muntele-n amurg...
CÂNDVA...LA HAN
Nu trageti încă podul
Si nu închideti
Poarta cetătii !
Curând, voi ajunge la han
Cu toată suita
Tristetii...
Cu un bănut pe deget,
Gătită în straie
De protocol,
Voi cere hangiului
Să-mi lase peste noapte
Tot hanul gol.
Betisoare parfumate de patchouli
Si făclii albe
Vor fumega,
Când toată suflarea din preajmă
Va fi invitată
La cheful de pomină
Ce va urma.
Voi da poruncă
Să se însire cornutele
La protap,
Felinele în cramă să spumege,
Vinul să curgă-n pocale
Pe ritm de hip-hop.
Un dans ireal va începe,
Se va zgudui din temelie
Hanul de humă...
Noi, îmbrătisati, vom dansa
Pe melodia
Din urmă...
|
Domnita Neaga 4/28/2012 |
Contact: |
|
|
