Spiru Haret, reformator al învătământului românesc
Spiru Haret s-a născut în data de 15 februarie 1851, la Iasi. Străbunicii lui au venit de la sud de Dunăre pe la 1800, fiind cel mai probabil de origine aromână, si s-au stabilit în zona de nord a Moldovei. Tatăl său, Costache Haret, era condicar la tribunalul „criminalicesc“ din Iasi. Mama sa, Smaranda, provenea din familia Stefanovici, originară din Bucovina. Boala tatălui său, dar si un conflict la locul de muncă fac ca Spiru Haret să înceapă scoala abia la 15 mai 1859, la Dorohoi. Cu toate acestea, încheie clasa I cu calificativul „eminentie“. Lipsurile materiale obligă familia să plece si din Dorohoi, iar Spiru Haret este încredintat unei mătusi si înscris la o scoală situată în mahalaua Sărăriei din Iasi. Departe de căldura familiei, Spiru Haret si-a găsit în învătătură, dar si în treburile suplimentare de la scoală echilibrul sufletesc. Directorul scolii îl caracteriza ca „retras de copiii gâlcevitori si stând la sfat cu cei buni, linistit si tăcut în bancă, răspunzând prompt si decisiv, vorbind rar si lămurit când era întrebat din obiectele clasei“. Unul dintre evenimentele care l-au marcat din perioada scolii primare a fost inaugurarea Universitătii din Iasi, petrecută pe 26 octombrie 1860, la care a participat si domnitorul Alexandru Ioan Cuza. În acelasi an pleacă împreună cu mătusa si cu unchiul său la Bucuresti, iar în 1862 devine bursier la Colegiul „Sf. Sava“. Avea 14 ani când, după moartea mamei, în 1865, si a tatălui, în 1866, preia responsabilitatea de a avea grijă de fratele său si de cele două surori, pe care îi aduce la Bucuresti. Cu toate greutătile materiale, reuseste să rămână an de an premiant al clasei si al colegiului.
Student la matematică în Bucuresti
Încă din vremea liceului a fost atras de astronomie, iar frumusetea matematicii a descoperit-o aproape singur, conspectând din cărtile recomandate la scoală. Desi a demonstrat aptitudini si pentru disciplinele umaniste, în 1869 s-a înscris la Facultatea de Stiinte din Bucuresti. Greutătile financiare îl obligă să predea, ca profesor de matematică, la Seminarul Central si să cunoască astfel direct punctele slabe din organizarea învătământului românesc de la acea vreme. Mai mult, contribuie la completarea lipsei de manuale didactice prin publicarea, în 1873, a unui „Curs de trigonometrie“ si a unei traduceri a cărtii „Elemente de astronomie“, vechea lui pasiune din liceu. Aceste contributii, cunoscute si de Titu Maiorescu, ajuns ministru al instructiunii publice, îi facilitează obtinerea unei burse de studii la Paris, în 1874. Drumul spre Paris a început pe peronul Gării Filaret, inaugurată cu doar cinci ani în urmă, odată cu darea în functiune a liniei ferate Bucuresti-Giurgiu.
Student si doctorand la Sorbona
Si aici lipsurile materiale l-au însotit, mai ales că o parte din bursă i-o trimitea surorii sale Ana-Nina, acum studentă la Iasi. A suportat usor aceste lipsuri pentru că a descoperit aici domenii de studiu care îl atrăgeau în mod deosebit, dar si pe secretarul Facultătii de Stiinte, Charles Philippon, a cărui fiică, Féline, era căsătorită la Craiova cu Nicolae Glogoveanu. În această atmosferă a obtinut licenta în matematici la 3 iulie 1875 si licenta în stiinte fizice pe 2 august 1876, dar a urmat si „Scoala de înalte studii“, unde se predau cursuri cu caracter aplicativ. Mai mult, audiind cursul de mecanică cerească predat de profesorul Victor Puiseaux, s-a hotărât să-si concretizeze si visul de a elabora o teză de doctorat „Asupra invariabilitătii marilor axe ale orbitelor planetare“. Asa se face că în 30 ianuarie 1878 are loc sustinerea festivă, Spiru Haret devenind primul străin si, evident, primul român doctor în matematici la Sorbona, iar teza sa privind instabilitatea sistemelor planetare a fost citată în lucrările de specialitate până în zilele noastre.
Vestea despre succesul lui Spiru Haret a ajuns în tară pe cale oficială prin scrisoarea decanului Facultătii de Stiinte din Paris adresată ministrului instructiunii publice, Gheorghe Chitu. Încărcătura emotională trebuie legată de faptul că în 1877 Principatele Române îsi cuceriseră, cu jertfe umane, independenta. Desi Universitatea din Grenoble i-a oferit un post de profesor, Spiru Haret a decis să se întoarcă acasă deoarece venise în Franta cu o bursă oferită de tara sa, dar si pentru că obtinerea independentei oferea intelectualilor perspective atractive.
Profesor la Universitatea din Bucuresti
În martie 1878 a revenit în tară si a fost numit profesor la disciplina „Mecanică ratională“. Avea 27 de ani. Doi ani mai târziu a devenit membru corespondent al Academiei Române. Era un pedagog excelent. Demonstratia sa era construită simultan la tablă si pe caietele studentilor. Urmărea reactiile auditoriului si se adapta la puterea de întelegere a acestuia. Completa demonstratia cu aplicatia practică. Pentru el era clar că pregătirea din liceu nu le permitea studentilor să urmărească un curs universitar de tinută. Probabil că si-a amintit de experienta lui de elev, când scoala a suplinit familia. Sigur si-a amintit si de experienta lui de profesor la Seminarul Central din Bucuresti. Si-a expus cu fermitate punctul de vedere. Ministerul Instructiunii Publice a remarcat competenta lui Spiru Haret si i-a încredintat misiunea de a inspecta scolile medii din Moldova. În rapoartele întocmite, el critica accentul pus pe memorare în procesul de învătământ, remarca slaba pregătire pedagogică a profesorilor atrasi de politică, remarca lipsa profesorilor luminati, pasionati de meserie. Iată ce scria Spiru Haret în raportul publicat pe 10 decembrie 1884: „Pentru a organiza si a conduce învătământul într-un stat trebuie mai întâi a se defini cu preciziune trebuintele pe care e vorba a le satisface si mijloacele de care se dispune pentru aceasta atât în bani, cât si în oameni“. Efectul publicării acestui raport a fost mutarea discutiilor privind reforma învătământului din cercul politicienilor în fata opiniei publice.
Ministru al instructiunii publice
Ca urmare a competentei profesionale si a spiritului de corectitudine, este numit în februarie 1885 secretar general al Ministerului Instructiunii, ministru fiind D.A. Sturdza. Într-o atmosferă ostilă, Spiru Haret a elaborat un Proiect de reformă depus la biroul Adunării Deputatilor pe 24 ianuarie 1886. Lupta a fost grea. Au căzut ministri. Au căzut guverne. Nici reforma nu a trecut. În martie 1897, Spiru Haret a fost numit ministru. Reactiile adverse au fost extrem de virulente, dar el era constient de trăinicia convingerilor sale. Mai mult, în intervalul scurs, proiectul fusese supus dezbaterii publice, iar observatiile corpului didactic erau consistente. Noul Proiect prevedea gimnaziul unic, divizarea cursului superior de liceu în sectiile clasică, reală si modernă, iar cunostintele predate trebuiau să asigure dobândirea unui orizont cultural larg, care să tină seama de trebuintele societătii românesti. A fost introdusă calitatea de „profesor diriginte“, care îmbina exigenta cu obiectivitatea examinării. Era îmbunătătită remunerarea profesorilor. Universitătile trebuiau să aducă un aport original la progresul stiintei. În 23 martie 1898, Proiectul a devenit lege. Acesta a fost doar începutul, dar efectele s-au simtit multă vreme, până când...
http://gheorghe.manolea.ro
|
Gheorghe Manolea 4/22/2012 |
Contact: |
|
|
