Interferentze ; Enigme nedezlegate
Am încă nedumeriri asupra functionării unor obiceiuri în Canada. Sunt de mult în această tară, dar câteva din enigmele ei mi-au rămas încă nedeslusite.
Unul dintre ele este legat de cupoanele promotionale. Din când în când cumpărătorul poate găsi la supermarket pe raftul produsului dorit niste cupoane detasabile care oferă reduceri de preturi. Logic (aici cred că gresesc, pentru că logica mea nu coincide cu logica autorilor cupoanelor), aceste cupoane ar trebui să ofere o reducere de pret pentru produsul respectiv. De exemplu: cumpăr mustar. Sub mustarul de marca “X” este un cupon cu fotografia produsului, cu o reducere, să spunem, de 50 centi. Desprind cuponul si citesc: la cumpărarea unui borcan de mustar “X” obtineti o reducere de 50 de centi pentru budinca de orez marca “Y”. Caut înrudirea dintre mustar si budinca de orez. N-o găsesc imediat. Sigur, s-ar putea ca mie, consumator de mustar, să-mi placă si budinca de orez, dar nu e obligatoriu. Ei bine, misterul pe care nu l-am dezlegat este exact acesta: cum se stabileste “legătura” dintre produsele publicizate? Încercarea mea de a stabili o logică între tipurile de “combinatii” ale acestor produse a rămas fără rezultat.
Am găsit la conserve de mazăre cupoane care te încurajează să cumperi săpun, sau la borcane de gem cupoane pentru maioneză. Există o diversitate infinită a combinatiilor. Piper asociat cu zahăr, detergent cu margarină, budincă de ciocolată cu gogosari murati, hârtie de aluminiu cu compot de piersici, conserve de peste cu biscuiti si multe altele. Imposibil de întzeles legătura dintre ele. Poate că aceste combinatii de produse au o logică, dar pentru mine ea a rămas un mister.
Enigme de acest fel sunt si în alte domenii. Am văzut odată un cupon care te îndemna să-ti schimbi uleiul de la masină la un anumit atelier, iar reducerea nu era la schimbarea uleiului sau la achizitionarea vreunei piese auto, cum m-am asteptat, ci la înscrierea la o sală de exercitii fizice. Altădată am constatat că repararea unui aspirator era legată de o pizzerie şi exemplele pot continua.
Cel mai misterios domeniu însă a rămas pentru mine cel al premiilor care se oferă la radio sau la televiziune ascultătorilor care răspund corect la “quiz-uri”. Un “quiz” este o întrebare de asa zisă “cultură generală”, dar de cele mai multe ori el nu cere eruditie, ci în special memorie (sau viteză de a găsi pe Internet datele necesare). Zilele trecute ascultam un post de radio pe care în fiecare dimineată în jur de ora 8 se pune o întrebare “quiz” si cel care reuseste să intre în comunicatie cu statia de radio prin telefon si răspunde corect primeste un premiu. Ei bine, legătura dintre domeniul “quiz”-ului si premiu este, cel putin pentru mine, tot atât de misterioasă ca si celelate asa-zise “legături”. Întrebarea pusă cerea numele unui jucător de hochei din NHL (National Hockey Ligue) care a băgat al 800-lea gol în nu stiu ce an. După cinci minute s-a transmis convorbirea la telefon cu cel care a reusit să prindă liberă linia studioului de radio. Cel care a dat răspunsul corect era un pasionat de hockei, si animatorii i-au oferit premiul, două bilete la un spectacol de balet. Câstigătorul a multumit, dar a întrebat dacă nu ar fi posibil să primească bilete la un meci de hokey. Răspunsul a fost cel previzibil: nu era posibil.
În legătură cu aceste “quiz”-uri transmise la un post de radio în care 80% din ceea ce se difuzează este muzică clasică am niste nedumeriri: de ce nu se pun întrebări compatibile cu profilul ascultătorilor care optează pentru acest post din cele “n” existente? Si: de ce nu se păstrează o concordantă între profilul întrebărilor si premiile acordate? Ar fi multe alte exemple de asemenea premii “ciudate”, dar nu le mai citez.
Solicitarea la “diversitate” este prezentă în toate domeniile vietii. Aceeasi viteză si flexibilitate pe care o au astăzi mijloacele de comunicatie e pe cale să invadeze si sfera emotivă a omului. Ni se cere să nu ne atasăm nici de oameni, nici de obiecte, nici de casă, nici de locuri. În joburi se practică în mod curent schimbarea echipelor de lucru si a conducerii companiilor, în scoli se permutează elevii si profesorii, iar renuntzarea la mobile, case, cu toate obiectele din ea, la o mutare, sunt curente pe continentul nord american.
Secolul cere astăzi un om detasat si adaptabil la diversitate, pentru care e nevoie de “indiferentză”. Eu n-am reusit s-o dobândesc. În ciuda tendintelor de a fi “trimisa de colo-colo”, continui să fiu loaiala oamenilor, obiectelor si artelor care-mi plac. Vizitez cu bucurie brutăria din apropiere, tinută de o familie de italieni, pe care o frecventez de peste 15 ani. Ascult muzică clasică înconjurată de cărtile, mobila si obiectele care m-au acompaniat dintotdeauna. Îmi place să trăiesc printre ele pentru că în fiintele si lucrurile din jur mă regăsesc pe mine, cea în care anii care au trecut au lăsat urma unei adânci si reconfortante fidelităti.
|
Veronica Pavel Lerner 4/17/2012 |
Contact: |
|
|
