De vorba cu Judy Dench
Aplaudata si onorata in lumea intreaga, acest fenomen artistic al teatrului si filmului, Dame Judy Dench e comparata de multi cu Sir Lawrence Olivier, deasemena o icoana actoriceasca a secolului trecut.
Cu alte cuvinte, o actrita de necomparat care s-a evidentiat in cca. 50 de filme si cam tot atatea piese de teatru si care i-au adus peste 30 de acolade si premii printre care majoritatea de la BAFTA – echivalentul Britanic al Academiei Anericane care decerneaza prestigiosul Oscar, cat si de la HFPA – Hollywood Foreign Press Assoc., care decerneaza faimosul Golden Globe, ca sa nu enumaram si multitudinea de alte nominari dealungul anilor.
Am avut ocazia sa vorbesc cu ea pe indelete si la receptiile ce urmeaza de obicei premierelor respective. Mai recent, ultimul ei film lansat de curand, The Best Exotic Marigold Hotel a fost turnat in majoritate in India in compania altor actori Britanici de seama cat a talentatului tanar actor ddin filmul Indian din Slumdog Millionaire.
RA: Draga Judi, intr-adevar esti de admirat! Esti una din actritele proeminente ale lumii, dar care ti-ai pastrat o modestie remarcabila ca de altfel toti marii oameni ai civilizatiei noastre.
JD: Ei, nici chiar asa!
RA: Cum altfel cand nominatiile si premiile au fost votate chiar de colegii tai de teatru si film, daca nu ai fi fost atat de devotata intruchiparii rolurilor pe care le-ai ales?
JD: Sa fim intelesi, actoria este pasiunea mea si am norocul sa ma pot strecura in pielea caracterului respectiv si sa-i dau viata in spiritul in care a fost descris de autori.
RA: Ca e necesar sa ai un talent anumit sa poti s-ajungi la nivelul profesional si artistic la care ai ajuns, nu cred ca ai fi putut sa o faci fara o dedicatie apriga, repetitii peste repetitii, discutii adanci despre psihologia si secretele actoriei, facilitatea de a memoriza pasagii intregi, etc., asa dupa cum s-au manifestat o elita de mari actori Europeni si Americani.
JD: Asta fara doare si poate! Experienta nu vine numai din a juca pe scena si sustinut in continuitate maniertele rolului interpretat, dar si abilitatea de a-i pastra intensitatea in fata aparatelor de filmat cand regizorul alege sa turneze o scena de cateva ori si trebuie redat diferite versiuni si inflectii ale momentului respectiv.
RA: Intr-adevar am auzit multi actori renumiti ca prefera sa joace pe scena de teatru decat in filme, deoarce in teatru isi pot mentine intensitatrea caracterului dealungul celor doua ore intrerupte numai de o pauza, pe cand in film participi la o scena relativ scurta care trebuie repetata de cateva ori dat fiind tehcnologia si necesitatea de decupare repetata in film si deci, regizorul s-o turneze din unghiuri diferite ca apoi sa aleaga cele mai bune scene.
JD: Plus ca nu sti daca scena respectiva va ramane in versiunea finala a filmului. Adevarul este ca nu-mi place prea mult sa filmez. Am refuzat mult mai multe ocazii propuse, decat filmele la care am participat. Ce-mi place in teatru este lungimea repetitiilor, care chiar daca rolul s-a
Cu Dame JUDI DENCH la LONDRA = ©Ray Arco = 2.
definitivat, fiece performanta ofera posibilitatea unor nuante care-l tine proaspat seara de seara fara sa-l schimbe radical vrei nu vrei dealungul duratei piesei. Si tocmai cand crezi c-ai ajuns la punctul culminant cand rolul nu mai are cum sa fie imbunatatit, iata ca s-a terminat durata sezonului. Plus suflul vivant dintre audienta si actorii de pe scena teatrului. Iar in film, trebuie sa te adaptezi de asa masura incat sa redai aceeasi scena de cateva ori in fata grupului cineast care cateodata sunt numai o duzina de tehnicieni, iar de multe ori include vizitatori incantati de propcesul complicat al turnarii un film in care poate unii din ei chiar au investit banii.
RA: Inclusiv specialistii care stau de garda ca totul sa progreseze fara accidente sau incalcarea de legile care protejeaza atat pe participanti cat si pe cei din cadrul categoriilor respective.
JD: Plus orele de filmare care pot sa dureze si de la 4 a.m. cand se intra la machiaj pana dupa miezul noptii. Dupa o saptamana-doua sau chiar o luna cu un asmenea orar, nici nu-ti dai seama ca esti intr-o locatie paradis fiindca esti extenuat, si cand te intorci acasa abea poti descrie minunatiile lasate in urma iar cei care isi inchipuie ca e frumos sa filmezi si sa fi vazut de milioane de spectatori, nici unul nu cred c-ar indura orele lungi de lucru, ca sa nu mai spun de antrenamentul fizic cerut de un anumit rol sau actiune.
RA: Dar trebuie sa admiti, totusi, ca turnand un film isi are magnetismul lui cat si roadele multitudinei de admiratori care apreciaza talentul si admira celebritatea nestiind exact cat de greu e sa ajungi la asa un nivel.
JD: Adevarul este ca in teatru, chiar cu audiente reduse, pluteste o atmosfera spirituala care emaneaza pe viu o comunicare tacita in timpul piesei si care explodeaza in aplaude cand cade cortina ceeace adevereste intensitatea si bonitatea cu care ai redat scena respectiva.
RA: Dar trebuie sa recunosti, totusi, ca participand la un film, isi are meritele lui, mai ales din punct de vedere financiar caci participantii, in special cei din fata aparatului, pot castiga salarii mult mai mari decat cei din teatru.
JD: Ma rog, e adevarat si din cauza asta multi din noi incercam sa ne tinem cumpatul cand filmam.
RA: Ha! Sper ca glumesti, macar partial!
JD: Doar sti ca realitatea e mai ciudata de orice scenariu cu exceptia povestilor fantasmagorice.
RA: Spune-mi mai bine cum a fost in India?
JD: Foarte cald! Sa incep cu Gunga Din sau Gandhi? Glumesc! In India, chit ca majoritatea vorbesc Engleza cu accent destul de puternic, sau varietate de accente care testeaza puterea de a intelege ce spun, scenariul este atat de nostim, incat ne-am amuzat destul de bine. Si sa nu uit: mustele isi fac de cap ca peste tot. Ha!
RA: Probleme cu filmarile?
JD: Or fi fost ca la orice productie, ca este acasa sau pe teren strain, dar asta este departamentul producatorilor si al echipei de filmat. Datoria noastra, mai ales ca actori, este sa ne adaptam si sa ne corelam pe cat se poate in cadrul atmosferei locale.
RA: Subiecul filmului m-i se pare chiar foarte tragi-comic.
JD: Mai ales ca si noi facem parte din categoria varstei a treia denumita “Senior Cittizens” care, cu alte cuvinte, impune o anumita comportare, logica si respect de la cei mai putin afectati de o varsta inaintata. Ceeace ma revolta, caci ar trebui sa aibe acelas respect unul fata de celalt ori unde si la ori ce varsta!
RA: Corect! Sti, c-am fost intrebat de unde are Judy Dench atata efervescenta si ardoare de viata? Oare ia anumite pilule sau face un tratament anumit?
Cu Dame JUDI DENCH la LONDRA = ©Ray Arco = 3.
JD: Ha! Poate pentru-ca suntem norocosi sa fim dotati cu o sanatate adecvata pe care n-o abuzam decat pe ici colo.
RA: Caci altfel ne-am plictisi, nu-i asa?
JD: Corect! Adevarul e ca daca nu utilizam mai intai creierul, vai de restul!
RA: Vechea zicala, “Un corp sanatos la un creier sanatos” sau vice-versa! Exersezi zilnic?
JD: Pe cat pot si cand pot... si probabil as trebui s-o fac mai consistent… tu ai timp sa te duci la gym?
RA: Nu prea...si ma simt chiar vinovat, dar asta este!
JD: Imi inchipui ca si tu trebuie sa te mentii cu toate interviewurile si festivalurile care, recent, s-au inmultit si trebuie sa participi, plus scrierea reportajelor care nu-i deloc o treaba usoara.
RA: Sti cum e, vine in valuri si trebuie sa fim pregatiti: diferenta intre profesionisti si amatori. Mai bine spune-mi cum valorifici participarea intre film si televiziune? Nu de mult, marii actori din filme, refuzau sa apara in proiectele pentru televiziune.
JD: Cred ca asemenea mofturi sunt mai mult in America decat la noi, in Europa, in general dat fiind calitatea continutului. Dar in ultimii cativa ani vad ca actorii Americani apar din ce in ce mai mult cu performante de remarcat in situatii chiar foarte interesante. De altfel, un actor dedicat trebuie sa se manifesteze si sa-si pastreze abilitatea de adaptare, consider asta extrem de necesar in cariera nostra artistica. Plus ca rolurile mai mici sunt chiar amuzante de interpretat din cauza variatiilor de personagii. In special rolurile bune pentru femei care in film sunt mult mai putine si televizia ofera mai multe oportunitati chiar apreciabile de multe ori, si deci abilitatea de a castiga un ban in plus.
RA: Tocmai vroiam sa mentionez si partea financiara dat fiind multitudinea actorilor talentati.
JD: Da, e o realitate dura cu care mai ales actorii pasionati trebuie sa-si ventileze talentul si deci sunt in continua vanatoare de subiecte si roluri adecvate. Pe cat sunt banii de importanti, acestia devin secundari ca atare cand e vorba de ales un rol. Asta nu inseamna ca nu sunt si exceptii.
RA: Nu cred ca banii te-au atras sa te manifesti si in regie? Cum iti place ca regizoare?
JD: Daca nu ar lua asa mult timp... cam doi ani in general ca sa prepari o filmare care impune responsabilitati in afara regiei propriu zise, cum ar fi si bugetul restrans de obicei... poate mi-ar place mai mult ca in teatru. Asa ca prefer sa stau in banca mea de actrita.
RA: Multi din celebritatile sezonate ale filmului si chiar TV si-au format companiile lor de productie, tocmai ca sa desvolte subiecte si roluri in care ar vrea sa-si expuna talentul in cadrul unor subiecte mai aparte. Cum se face ca nu te-a tentat si pe tine?
JD: Am destule pe cap ca sa mai fiu si producatore! La varsta mea, te multumesti cu una si buna si speri s-o mentii cat o dura... poate chiar dupa faza treia...
Nota Observator.
Intreg interviul se gaseste in forma tiparita a Observatorului din 14 aprilie a.c.
Interviul cu Dame Judy Dench a avut loc la Londra
|
de la Ray Arco, corespondentul nostru din Hollywood 4/16/2012 |
Contact: |
|
|
