Rugăciuni
în ceruri visul curge alb
pe niste aripi foarte albe
si Dumnezeul - cântă dalb
prin vesnicii - Florile-dalbe...
pe-aici sunt oameni nefrumosi
ei mint prin toată ziua bună
si si-n cârduri- necredinciosi,
prin intrigi rare se răzbună
în ceruri îngerii prânzesc
cu toti străbunii, de-opotrivă
si pe altar Dumnezeiesc
împart a vecilor colivă
aici, vecinul tău de gard
îti fură mielul cel mai mare
si în gheenele ce ard,
înjură Sfânta-Născătoare
în ceruri nu sunt presedinti
aici se schimbă ca la moară
acolo sfintii-s vesnic sfinti
aici si fratii se omoară.
fă Doamne ca la Învieri
să un mai fie-n lume ceartă
si divinele-Ti puteri
din cerul Tăi de veci –NE IARTĂ…
INVOCATIE
Dumnezeule, scoboară-Te din cer
si îti scaldă puii prosti cu lerui-ler
si ne iartă, dacă ai ce mai ierta;
numai Tu ne mai poti bine-cuvânta
poate, nu e vina noastră că gresim;
am trădat când am fugit din velerim
am strigat lozinci de rosu printre lărmi
si în EDEN, peste flori, am dus cazărmi
vino Doamne si ne spală de păcat
fiul Tău -Iisus, adesea ne-a iertat
adu ostile de îngeri pre pământ
să presare printre case Duhul-sfânt
chiar flămânzi, ne pregătim de sărbători
stim că Pruncul se va naste până-n zori
rugăciuni mai stim putine - din părinti
puiul-sfânt nu-l vom mai vinde pe arginti
numai Tu ne mai poti bine-cuvânta
si ne iartă cum doar Tu mai poti ierta
Dumnezeule, scoboară-Te din cer
si Îti scaldă puii prosti cu lerui-ler...
LA SFINTELE FLORII
în Tara mea natura dă în floare
dansând pe prispa blândei dimineti,
chiar dacă flori de sânge încă sângerează
si umerii se-ndoaie sub tristeti
îngeri de aer astăzi vin din ceruri,
din tribul sfânt al marilor tării
si-aduc pe umeri vestea minunată:
cestinilor, sunt Sfintele Florii !
gândesc la maica mea, a ta si-a noastră,
gândesc la Florea - tată, frate, fiu.
îngerii buni îmi pun creionu-n mână
si mă îndeamnă : scrie...si eu scriu.
scriu despre o biserică ce-adună
credinta noaastră vie - de pribegi,
scriu despre preotul cărunt care ne mână
spre izbăvire - de vecii întregi.
of !...dorule de Tară si de viată,
de n-ar fi lupii tristelor trufii,
pe Dumnezeu nu l-am mai bate-n cuie
si-am fi mai blânzi - de Sfintele Florii...
PASTELE
Răsar din noapte trupuri de femei.
Pruncii se mută-n vise de barbati.
Copacii urcă-n cer
Iar mieii puri se vor sacrificati.
Sorb caii stropi de Lună din fântâni
Si florile si păsările cântă.
O muzică cerească ninge lumea
Si apele si muntii se frământă.
Pluteste-n crezul nostru o-ntrebare.
Cerul ne tine sub catapeteasmă.
În graiul lumânărilor dansează
Smirna purificată în mireasmă.
E clipa cea mai sacră – de credintă
-Hristos a înviat !...Luati lumină…
Când preotii-L anuntă pe-Împărat
-E-adevărat crestini, e-adevărat !
Iisus coboară-n sufletele noastre
Pe aripi de petale de cais,
Iar noi îL mângâiem cu pocăintă
Pe rănile ce nu I s-au închis.
Ne dojeneste bland, fără cuvinte
Si stie că din nou îl vom trăda,
Dar va veni la anul…si la anul…
Si-n aleluia…ne va tot ierta.
…Să-ntindem, lume, praznicul iubirii.
În sufletele noastre - viu - renaste
Un Dumnezeu născut spre suferintă
Si-n TARA mea e foame - si e PASTE...
VEGHEAZĂ DUMNEZEU
- se dedică românilor mei -
când nu mai are Tara de-ale gurii
cersim la cer - că sfintii n-au murit,
dar, poate, prin răboajele scripturii
avem ceva păcate de plătit...
cândva, din codrul meu de sfântă pâine,
am împărtit la oameni si la moaste;
toti au uitat - dar după ani, un câine
îmi linge mâna si mă recunoaste.
am scris niste POEME-NDOLIATE
în ' 89 - chiar pe la Crăciun,
când iarăsi ne-au fost visele-mpuscate
de cel dintre turbati - cel mai nebun
si-am fost flămânzi prin Biblie, odată,
să nu uităm noi tâlcul din povesti:
Iisus a dat la gloata-nfometată
ca hrană, patru pâini si sapte pesti.
împarte-ti pâinea frate - cu toti fratii,
când altu-ntinde mâna, dă-i si lui,
că si sătuii - si înfometatii
suntem egali în fata Domnului.
se-adună sfintii la mitropolie,
acei pe crezuri mari crucificati;
veghează Dumnezeu din vesnicie
spre Tară, peste oameni, către frati...
NASTE-MĂ TU...MARIA!
- mie la 73 de primăveri-
i-am cerut Mariei să mă nască
pe un colt de secol - mai tomnatic,
fiindcă am venit cu primăvara
dintr-o zodie cu coarne - de sălbatic.
naste-mă că tie-Ti e-n putere,
tu l-ai plăsmuit pe Dumnezeu
si as vrea, Măicută prea-curată,
să asist la nastere - si eu.
să n-am nuri as vrea, sau zâne bune,
să nu fiu înalt dar nici pitic,
să mă-njure taica...plutonierul:
-Floare, ăsta un-i bun de nimic!
mi-as dori o zodie mai verde,
verde greu de toamnă - pârg pe rod,
să-mi fac eu o scară, să m -asacundă
printre vechiturile din pod.
când voi creste - să nu lasi jandarmii
să mă putrezească-n puscării.
să le spui că si prin libertate
sunt nescrise - multre poezii.
...si de-odată, iată-mă sub cerul
prea albastru - poatre prea turtit.
mă miram prin ochii mei de vită:
Doamne...în ce iad -am nimerit?!
si-am pornit debusolat prin viată
mă chema spre steaua...un profet.
Maica mea-Maria mi-a spus taina:
george FILIP...te-am brodit poet...
aprilie, 2012, la MONTREAL
|
George Filip 4/11/2012 |
Contact: |
|
|
