Păpusa de sticla (fragment)
Peste câteva săptămâni, sătul de învătătură si de stat în casă, Adrian a hotărât să meargă să se plimbe prin frumosul parc al orasului care începea să se trezească la viată după o iarnă aspră cu multă zăpadă si cu ger. Ca niciodată, parcul era pustiu. Doar câtiva locuitori din apropiere treceau spre aleile ce duceau spre străzile din vecinătate. L-a străbătut în lung si-n lat si destul de obosit a stat pe o bancă la soare. Nu a stiut cât a stat acolo cu gândul aiurea. Si-a amintit că era elev în P si mirosea niste trandafiri de la o florărie pe care nu stia de ce i-a cumpărat. Atunci ca din senin, a apărut lângă el Sever.
- Când ne putem întâlni?
- Ai noutăti?
- Destule.
- Slavă Domnului! Credeam că m-ai uitat cu desăvârsire.
- Nici vorbă. Am muncit din greu în tot acest timp.
- Vino la mine deseară.
- Azi nu pot. Viu mâine seară pe la sase. Să te pregătesti corespunzător.
- Nu-ti face griji!
În seara zilei următoare, în biblioteca discret luminată, în fata unor pahare cu vin, l-a asteptat pe acesta multă vreme. A început si cea de a doua sticlă când l-a văzut pe acesta în fotoliul din fata sa, pregătit pentru explicatii lămuritoare.
- Eu cred că tu ai vrut să mă încerci atunci când mi-ai dat adresa pe care mi-ai dat-o.
- De ce spui asta?
- Pentru că acolo stă într-adevăr familia Dima formată din trei membri: Sorin, un om de talie mijlocie, trecut bine de patruzeci de ani, mecanic, sau cam asa ceva, la întreprinderea unde e si tatăl tău director, un tip brunet, sever, cu mustată, putin cam betiv si cu ceva probleme la cap, cel putin asa mi s-a părut mie, Miluta, sotia lui, o femeie tristă si serioasă care a fost cândva frumoasă, dar care acum e cam grasă si cu fundul prea mare, cu vârsta în jur de treizeci de ani si fiul lor, Lucian care are doar vreo câteva luni. Nu e nicio fată cam de vârsta noastră la adresa aceea. Am cercetat bine, m-am informat prin vecini si am vorbit chiar cu Sorin Dima în timpul unei cine la restaurant. Nici prin vecini nu e cineva corespunzător. De aceea eu cred că tu m-ai trimis în altă parte doar ca să mă încerci. Să stii că eu ti-am fost devotat si loial. Tu chiar ai avut relatie cu vreo femeie până acum, sau totul nu-i decât rodul imaginatiei tale aprinsă de vârsta pe care o ai? Să stii că eu unul te înteleg, pentru că acelasi lucru mi se întâmplă si mie. Nici eu n-am avut de-a face cu vreo femeie până acum. Nu trebuie să te rusinezi de mine. Mă mir că n-ai nicio relatie cu vreo colegă de-a ta, nu de alta dar cred că sunt destule care oftează pe ascuns după tine si-ti trimit biletele cu propuneri de întâlnire.
La auzul acestei relatări, Adrian a scăpat paharul din mână. Ochii lui scrutau un punct fix de undeva de pe covor si chipul i se crispase. S-a aplecat înainte si apoi s-a ridicat brusc în picioare. A început să se agite si să bâiguie întrebări fără sfârsit, plimbându-se haotic prin cameră.
- Au un copil?.. De unde până unde?.. Nemaipomenit! Până atunci de ce n-au avut? Asa ceva nu poate fi adevărat!.. De unde a apărut un copil? De unde l-au luat? Au avut timp să-l facă mult mai devreme. De ce nu l-au făcut?
A revenit lângă prietenul lui care-l urmărea atent, si a vrut să-l prindă de umeri ca să-l scuture de parcă el ar fi fost vinovat de cele relatate. Uluit de reactia prietenului său, Sever s-a eschivat abil si s-a îndepărtat în celălalt colt al camerei de unde a dispărut. Într-un târziu a auzit o voce care-l întreba:
- Ce-i cu tine? Te simti bine? Faci si tu la fel ca Sorin. Cât ai băut până acum?
Adrian si-a revenit cu greu. A privit în jur, de parcă ar fi vrut să înteleagă unde se află. A ridicat paharul de pe jos si l-a pus cu grijă pe masă. S-a asezat pe fotoliu si a stat o vreme cu capul plecat. A răspuns într-o doară:
- Nu, n-am nimic. Ce pot să am eu? Te rog să mă scuzi. O să vorbim altă dată. Întotdeauna am dorit să vorbesc cu cineva si n-am avut cu cine. Acum nu mai vreau. N-am nevoie de ajutorul nimănui. Vă rog să mă lăsati în pace.
S-a întors si a căzut lat pe covorul din bibliotecă.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
|
de Ion Catrina 4/4/2012 |
Contact: |
|
|
