Note personale : Pentru vremea rea
De când lumea, omul se pregătea din timp pentru vremea proastă; nu trebuia să fi savant ca să sti că după vreme frumoasă vine vreme rea si dacă te-ai pregătit cu tot ce trebuie omului pe lângă casă, treci mai usor peste ea. Precum în povestea cu greierele si furnica, obisnuiam să umplăm cămara cu conserve de toate felurile, făcute în casă sau cumpărate, umplam beciul cu lemne de foc, groapa cu nisip pentru legume si butoiul cu varză murată pentru sarmale. Cine în vremurile acelea nu se pregătea pentru iarna? Nu stiu dacă aceste obiceiuri se mai păstrează si astăzi, dar aici în noua noastră asezare, au trecut de mult în catalogul amintirilor nostalgice, asa ca de sosoni, de galosii de gumă contra umezelii sau de căciula de astrahan. Nimeni nu mai acoperă luciul alunecos al ghetei cu cenusa din sobă si nu se mai taie porcul în ogradă înainte de Crăciun. Astăzi umblăm mai putin, primăria ne curătă zăpada pe trotoare si mânacare se găseste din abundentă la alimentara din coltul străzii. Si totusi, ar trebui să ne pregătim! Să ne pregătim pentru că sunt semne de vremuri grele.
Ca si în anul care a trecut, primăvara nu a reusit să usureze presiunea ce apăsa pe fiecare dintre noi în lumina frământărilor din orientul mijlociu, a somajului si a crizei economice ce a cuprins atât Europa cât si America. Vuietul vestilor rele din fiecare zi a acoperit soarele sperantei cu nori îngreunati de griji pentru cele ce se intamplă, ce va fi si cum ne vom descurca. A urmat o vară înfierbătată cu foc si urgie peste Lybia, iar în jurul nostru, toamna a deslântuit puhoi de oameni revărsati pe străzi cu slogane sacadate în cor, lozinci si mizerie ce a durat până la începutul iernii. O nouă primăvara a renăscut sub ochii nostri. Cerul se arată senin, florile mijite încep să zâmbească la lumină din pământul reavăn ce nu prea a avut zăpada în iarna aceasta. Muguri se crapă pe crângile copacilor, lăsând verdele proaspăt al frunzelor să surădă cu o ochiadă de sub bulb, soarelui. Dar din depărtări se aude bubuitul tunetelor din Siria, prevestind uragane fără precedent din regiune si mă întreb dacă suntem pregătiti. După ani de scumpete galopantă, salarii înghetate, concedieri si somaj cronic statornicit la peste 7% , acum, când de-o vreme se vorbeste tot mai mult de inevitabilitatea unui nou război în orientul mijlociu ce-ar putea cuprinde întreaga omenire, trebuie să ne întrebăm: suntem oare pregătiti?
Nu pun întrebarea la modul general, pentru că am convingerea că la Ottawa reprezentantii nostri s-au gândit si au luat deja măsurile necesare pentru asigurarea nevoilor armatei si a populatiei, dar tu, cititorule, tu si cu mine, noi doi, suntem oare pregătiti? Suntem pregătiti să înfruntăm un nou război al căror resultat nimeni nu-l poate prevede? Suntem pregătiti să luăm o poztie dreaptă în fata acelor învrâjbiti să ne cumpere într-o tabără sau alta? Suntem pregătiti să plătim cât nu se face pentru o măsură de petrol, o pâine sau o pungă de lapte? Suntem pregătiti să ne trimitem fii si ficele dinnou la luptă? Suntem pregătitti să vedem cum această tara se poate degrada treptat la nivelul celora din lumea a treia, după ce am reusit s-o ridicăm la nivelul invidiei universale? Suntem pregătiti? Întrebarea depăseste spatiul istorioarei din Biblie în care Josef ascultând visul faraonului cu cele sapte vaci grase si sapte slabe, l-a sfătuit să strângă surplusul din bogătia anilor buni pentru anii râi. Din păcate, noi nu am avut sapte ani buni… Sub ochii nostri Iranul pregăteste facilităti subterane în vedera acumulării armei atomice si este în faza finală a obtinerii ei. Cum statele unite si-au pierdut competenta si autoritatea de monitor al păcii în lume, iar ONU s-a auto-discreditat prin inneficacitate, nimeni nu poate determina statul mullah să renunte la planul lor. În anii din urmă Iranul s-a manifestat fătis ca un denigrator al existentei holocastului în cel de-al doilea război mondial, a încurajat, sustinut si înarmat organizatiile teroriste, a exportat terorizmul în Europa, America si alte tări si a declarat în fata întregii omeniri că Israelul trebuie ras de pe fata pământului. Nu încape îndoială că un Iran posedând arma atomică, va fi un pericol nu numai pentru Israel, dar si pentru întreaga omenire. Când o tară îsi întrebuintează resursele încurajând copii să devină bombe vii si martiri, nu e greu de intrezărit că având la dispozitie si arme nucleare le va folosii în scopuri teroriste în locuri publice, asa cum s-a întâmplat si la 11 septembrie. De altfel capabilitatea militara a Iranului a fost demonstrată recent în exercitiile din golful Hormuz si la testul rachetelor balistice pe distantă de peste 200 km. ce ar putea ataca într-un instant Israelul. Aproape toate tările de pe glob sunt unite în efortul de-a determina Iranul să renunte la arme nucleare si de-a înlesni o comisie a Agentiei Internationale de Energie Atomică (IAEA) să verifice că instalatiile vor fi desasamblate. Ca si în trecut aceste comisii au fost împiedicate să-si desfăsoare munca si nu s-a realizat nimic prin negocieri. În present se pare că autoritătile de la Teheran încearcă să camunfleze operatiunile în asteptarea sosirii comisiei, si desi administratia Obama încercă încă o sansă de a rezolvara problema în mod pasnic, nu pare că si această încercare va avea mai mult success decât celelalte din trecut. În cadrul recentei vizite la Ottawa si Washington, prim-ministrului israelian a anuntat deschis că Israelul nu-si poate permite riscul unui Iran nuclear, ce-ar putea devasta complect Tara Sfântă si poporul Israelian, că fiecare clipă trecută creează dificultăti noi si că instalatiile iraniene trebuie distruse (acum) printr-o actiune comună, ori unilaterală.
Pământul continuă să se rotească cu sau fără stirea noastră, lumea pendulează între pace si război de când se stie, iar noi nu putem schimba nimic. Trebuie însă, să fim pregătiti.
Thornhil ON
|
David Kimel 4/4/2012 |
Contact: |
|
|