Românii de acasă si cei de dincolo
Emmanuel, un băietel de doi ani si-un pic, creste, departe de ,,un pământ numit România, în ,,patria lui Voltaire”. Este francez, cu acte, fiindcă s-a născut într-un oras din inima Alpilor francezi, nu departe de ghetarul Mont Blanc, la o dată sub semnul lui 9 (zi, lună, an terminat în această cifră ...).
Părintii lui si-au făcut studiile în orasul lui Stendhal si au decis să se împământenească acolo. Deh!, e mare adevăr în dictonul latinesc ,,Patria ubi bene!”.
Patrioti – prin vorbe si fapte – au în inimi ,,tara Mioritei”, cu Eminescu, cu basme, cu istoria cosmetizată de ieri, dar si cu cea crudă de azi. Si ei, ca de fapt toti românii de dincolo sunt niste ,,Fram, ursul polar”, care la circ tânjeste după ,,lumea gheturilor”, iar, acolo este bolnav de dor, se vrea în arenă, alături de cei care l-au adorat. Sunt niste inadaptati!
Bine realizati, din toate punctele de vedere, românii din Franta,... Italia,... Austria,... Germania,... Australia,... Canada,... Japonia,... Thailanda,... India,... oriunde se află un petec de pământ pe care trăiesc oameni, suferă din cauza ,,bolii” numite ,,DOR”.
Acest cuvânt, intraductibil în vreo limbă, este o stare, care te cuprinde uneori, declansată de amintiri, cuvinte, accente muzicale, privelisti, filme...
Si DEX despre:
DOR, doruri, s. n. 1. Dorintă puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimas. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvneste, aspiră la ceva; năzuintă, dorintă. 3. Suferintă pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). – Lat. pop. dolus < dolere „a durea” (cf. DEX, p. 277).
Unii români sunt stabiliti pe meleaguri străine de câteva generatii, dar mai toti n-au uitat vorba de-acasă. I-am urmărit la diverse emisiuni TV, gen ,,românii de pretutindeni” si s-a putut remarca mândria lor de a fi român, în ciuda tuturor mizeriilor, ,,reale” si ,,scornite”, în care ai nostri, indiferent ,,de farbă” au făcut fapte urâte. Or fi mâncat ,,lebedele Vienei”, or fi speriat ,,cetatea eternă”, or fi ... dar cei buni sunt de multe ori mai buni ca ai lor, ei sunt priceputi la toate.
Din păcate, după Revolutie, multi români au luat calea străinătătii, fiindcă ,,lupii” aflati la cârma tării, au ,,halit” cam tot ce se putea. Lăcomia lor o vezi în palate, ,,cu” si ,,fără” gust, în masini de lux, în vacante exotice, ... în conturi bancare, greu de citit, în petreceri, terminate în orgii. Pentru ei nu există lege; legea o fac ei si se modifică după ,,cum vor muschii lor”.
Odraslele lor au umplut scolile din străinătate, dar, prea putini au învătat ceva acolo, poate doar ,,la gât cravatei cum se leagă nodul”, iar, mai apoi se-ntorc, pe lângă ai lor, sfidându-ne cu ,,chipul lor siret de oaie creată”. Toate-s vechi, iar Iorgu de la Sadagura a plecat ,,vitel si s-a întors bou”, ne spunea, pe vremuri ,,bardul de la Mircesti”, Vasile Alecsandri.
Am tot asteptat schimbări, dar, din păcate, ,,pleacă ai nostri, vin ai nostri ...”, iar ,,lupii tineri” sunt mai flămânzi, mai răi. Ei atacă, în ,,haite”, având în frunte pe Marele Lup. Avem un tineret bun, care nu se poate apăra de lupi, decât prin fugă si nu se va întoarce curând.
Undeva, în Europa, la Grenoble, Emmanuel va creste mare. Părintii se ,,strofocă” să-l învete româneste, i-au comandat si un costum popular, ascultă povesti cu Făt-Frumos si Ileana Cosânzeana, este prin sânge român. Ca el se află sute de mii de pui români peste tot, iar părintii îi hrănesc cu ,,boabe” de vorbă românesti. Oare când – aproximativ?! – ei si ai lor vor reveni la cuiburile din România? Până atunci, cei din tară, vor face ceva, sau ... ,,pârjol”, ... ,,prăpăd”, ... ,,jaf”?! (niste cuvinte pe care ei ar trebui să nu le mai cunoască!).
Am trăit în lumea rosie, cu multiplele ei greutăti, am înteles, după Revolutie, prin călătoriile făcute, metafora cortina de fier si nu pot să fiu nostalgic, dar, astăzi, cred că sunt potrivite versurile lui Eminescu:
,,Cum nu vii tu, Tepes, Doamne, ca punând mâna pe ei
Să-i împarti în în două cete: în smintiti si în misei,
Si în două temniti large cu de-a sila să-i aduni.
Să dai foc la puscărie si la casa de nebuni!”
Potrivite sunt, Doamne, cuvintele pentru nepăsătorii din fruntea tării!
Este an electoral, se deschid ,,baierele” pungilor din visteria tării. Se măresc salariile si se dă ceva la pensionari, va curge ,,lapte si miere”, îi vom întrece pe occidentali (dacă acestia vor sta pe loc!), învătământul va fi de acum ,,prioritate natională” (ca de fiecare dată la alegeri!) – niste minciuni gogonate, fiindcă Generalul Iarna a arătat ,,fata ascunsă” a României. Trist, dar adevărat, iar, dacă vom face tot asa, vom juca pe melodia ,,tot pe loc, tot pe loc, pe loc ...”.
...undeva în Alpii francezi, Emmanuel - Romol învată româneste. La scolile franceze, engleze, australiene, canadiene ... copiii românilor trebuie să se situeze pe primele locuri, să fie în fruntea colegilor, care poate le vor spune că ,,românii sunt doar descendentii lui Dracula”.
Peste putin timp alegerile parlamentare vor bate la usă. Si la usile românilor de peste hotare. Atunci ne amintim de ei, ... vor aduce voturi, dar până atunci ce-am făcut?
De ce nu le trimitem cărti, obiecte cu specific românesc, de ce nu le deschidem scoli, ziare, posturi de mass-media?! De ce nu-i mediatizăm pe cei care ,,din ardoare către neamul” lor ,,au pus osteneala” de a îndrepta imaginea tării?!
Doar câte exemple:
În Australia, BENONE TODICĂ este un ambasador fără ,,portofel” al României. Ascultati-l la radio cu emisiuni proprii, cititi-i ziarele mândriti-vă cu el.
Tot acolo îl veti întâlni pe GHEORGHE COSTEA, autorul volumului ,,Iarba de acasă”, care aproape anual ,,îsi încarcă bateriile” acasă, în România.
Profesoara LENUTA GIUKIN, în America, predă cursuri si de limba română, pe la diverse universităti. În tară a încercat să organizeze cursuri de vară pentru copiii din orăselul din care a plecat în lume. S-a zbătut să deschidă la Oravita un muzeu de etnografie, dar ,,nu se poate”, desi clădirile vizate vor intra în ruină.
În ,,patria lui Voltaire”... si ,,tara lui Emmanuel”, românii din Grenoble si-au cumpărat biserică orodoxă, au înjghebat o bibliotecă românească. Cărtile au fost donate de o Doamnă care s-a stabilit acolo, dar transportul l-au suportat ,,românii-francezi”.
Cărtile ,,leac pentru suflet” sunt pentru Emmanuel si altii ca el; în ele vor citi în limba lui tata si mama, în cea a mosilor aflati departe de ei, cu sufletele împovărate de dor.
Este an electoral. A nins mult, a ometit în patria lui Eminescu – Brâncusi – Enescu si zice-se că zăpada e semn belsug. Dă, Doamne! Dar ,,frică-mi” că e ... prielnică si haitelor de lupi, plecati după pradă!
Copiii din tară stiu, ,,cătelus cu părul cret”. Poezia lor a devenit una reprezentativă, deoarece este mult adevăr în versurile ei: ,,El se jură că nu fură ...” si, dacă ,,fură” ce-i?! Îl ducem la ,,sfatul popular” si, acolo, îi luăm ,,oul” din gură, îl dojenim, îi dăm drumul si-l înscriem în partidul care trebuie. Am furat altii combinate, intreprinderi, banii cu sacii si ... ,,iată-mă-s isprăvnicească”.
|
