Stefan-Ioan Georgescu-Gorjean - „constructorul” Coloanei Infinte
Când vorbim despre Coloana infinitului de la Tg. Jiu, ne gândim la Constantin Brâncusi. Când vorbim despre Coloana infinitului ne gândim că este o operă de artă. In anul 2001,UNESCO a elaborat un raport cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la nasterea lui C. Brâncusi, în care se afirma: „Coloana infinitului nu este numai o capodoperă a artei moderne, ci si o extraordinară operă inginerească.“ Cel care i-a dat valenta inginerească acestei opere de artă a fost Stefan Georgescu-Gorjan.
Stefan-Ioan Georgescu-Gorjan s-a născut la data 11 septembrie 1905, în Craiova, strada Madona Dudu nr. 23. Intre anii 1912 - 1916 a urmat cursurile Scolii primare “Petrache Poenaru” din Craiova. A învătat cu usurintă la scoală germana si franceza, iar în particular engleza, italiana si spaniola. După scoala primară, între 1916 si 1923 a urmat Liceul Carol, unde s-a remarcat ca un elev cu initiativă. A fost violonist în orchestra liceului, a tipărit Revista matematică a Liceului „Carol I“, a jucat în piese de teatru la serbări.Găsea mereu solutii inovative, solutii diferite de ale colegilor pentru temele primite la matematică. Asa se face că ultimii doi ani de liceu i-a absolvit într-unul singur.Se înscrie ,apoi, la Scoala Politehnică din Bucuresti, specialitatea electromecanică.La admitere s-a clasat pe locul 17 din 400 de candidati înscrisi. În paralel cu studiile ingineresti urmează si Facultatea de litere si filosofie unde audiază în special cursuri de istoria artei. Era văzut adesea în saloanele de artă.Cunostea bine franceza, germana, italiana . Desi student, si-a cumpărat multe cărti de specialitate apărute în străinătate dar si volume de artă, filosofie, poezie.Ca să căstige banii pentru cărti desena proiecte pentru colegi, iar în ultimul an s-a angajat ca inspector tehnic la Spitalul Brâncovenesc.Tot în acea perioadă , profesorul Nicolae Vasilescu Karpen organizează o excursie în Italia pentru ca studentii să poată vizita scoli politehnice din peninsulă si asociatii ingineresti.Georgescu-Gorjan profită de acest prilej pentru as perfectiona cunostinele de limbă ialiană si artă romană.
Inginer la Petrosani.
În 1928 obtine diploma de inginer si la 1 septembrie se angajează la Societatea Anonimă Română pentru Exploatarea Minelor de Cărbuni “Petrosani”. Imediat după angajare este trimis la Viena pentru un stagiu de 6 luni la Uzinele Siemens-Schuckert.Reîntors în tară , îsi continuă stagiul de formare la câteva mine din Valea Jiului, apoi îsi începe activitatea de inginer la Atelierele Centrale Petrosani. I se încredintează conducerea sectiilor de turnătorie si structuri metalice, respectiv atelierul de proiectare si laboratoarele de încercări.În paralel desfăsoară si activitate didactică la Scoala de maistri minieri si maistri mecanici.Pragmatic si bun organizator, elaborează manuale de specialitate, cărti de popularizare a tehnicii si înfiintează în Petrosani un aeroclub si o scoală de zbor fără motor.Multi tineri din zonă dar si din alte regiuni ale tării, inclusiv din Craiova, au zburat aici cu aeroplane. Acum, pe locul unde a functionat aeroclubul este un cartier de locuinte numit “Aeroport”. De câtiva ani , municipalitatea a amplasat la intrarea în cartier un avion IAR .Conducerea Societătii ,multumită de profesionalismul său, îl numeste inginer sef si îi încredintează mai multe misiuni profesionale în străinătate.
Reîntâlnirea cu Brâcusi.
În decembrie 1934 merge la Paris.Era un bun prilej să-l viziteze pe Constantin Brâncusi care locuise în casa părintilor săi din strada Madona Dudu 23, care mai venise de câteva ori în vizită în perioada 1914-1922 si care le trimitea cărti postale illustrate din călătoriile lui. Atelierul lui Brâncusi era situat pe strada Impasse Ronsin nr 11.Au discutat mult si multe.Brâncusi constată că tânărul inginer Stefan Georgescu-Gorjean este, pe de o parte, un bun profesionist ,iar pe de altă parte, un iubitor al operelor de artă. Brâncusi îi prezintă ideea sa privind realizarea unui monument, dedicat locuitorilor din Tg. Jiu care, în 14 octombrie 1914, au oprit înaintarea armatei germane si pentru care primise o comandă din partea autoritătilor locale.“Să se încastreze în beton baza unui stâlp solid de otel, pe care să se tragă, suprapunându-se, ca niste mărgele uriase, goale în interior, ‘elementele’ spatiale identice ale Coloanei. Îmbinarea perfectă a elementelor la rosturi avea să asigure impresia de continuitate.”Pentru materializarea acestei idei era nevoie să se alegă materialul de constructie, trebuia calculată stabilitatea pe timp de furtună sau de cutremur.Altfel spus, era nevoie de un inginer,iar acesta tocmai fusese ales: Stefan Georgescu-Gorjean . La următoarea vizită , efectutată în data 7 ianuarie 1935 ,Georgescu-Gorjan i-a prezentat lui Brâncusi solutia tehnică .Au urmat doi ani de discutii, de stabilire a detaliilor.
Coloana infinitului începe să se nască.
În august 1937, Brâncusi revine în tară, la Petrosani.Primeste aprobarea Directorului Ioan Bujoiu ca elementele coloanei să fie turnate la Ateliere Centrale din Petrosani, Georgescu-Gorjan si Brâncusi , pornind de la formula armoniei plastice, raportul 1:2:4, utilizată de sculptor la toate coloanele sale din lemn, stabilesc ca fiecare trunchi de piramidă, care formează un element, să aibă latura mică de 45 cm, latura mare de 90 cm, iar înăltimea de 180 cm.Au mai convenit ca monumentul să aibă 15 module întregi si câte o jumătate de modul la capete, rezultând o înăltime totală de 29,35 m. În această discutie, Georgescu-Gorjan si-a folosit întreaga lui măiestrie inginerească pentru ca ,pornind de la mijloacele tehnice si financiare de care se dispunea, să materializeze ideile lui Brâncusi. Stâlpul central , de sectiune patrată, cu latura de 42 cm, pentru ca mărgelele să nu se rotească, a fost proiectat de Georgescu-Gorjan si executat din trei tronsoane de otel, de 8,93 m, 10 m si 9,4 m lungime, pentru a putea fi transportate cu cărutele pe defileul Jiului. Modelul în lemn al mărgelelor, cum numea Brâncusi elementele coloanei, a fost făcut de maistrul tâmplar Carol Flisek , în colaborare directă cu Brâncusi. De fapt ,Brâncusi a cioplit cu răbdarea-i cunoscută o fatetă a modelului din lemn de tei, rezultând o suprafată cu o curbură aproape imperceptibilă , iar celelalte fatete le-a executat maistrul Carol Flisek. În prima zi a lunii septembrie 1937 modelul de turnătorie a fost gata,iar turnarea din fontă a început la data de 16 septembrie.Peste o lună, la 18 octombrie, mai rămăseseră de turnat două module.Între timp, Georgescu-Gorjan a făcut mai multe probe de montare pe orizontală.Otelul pentru stâlp a fost preparat la Uzinele Malaxa din Resita.Confectionarea stâlpului a început la 14 septembrie.Primul tronson, în greutate de 9.000 kg , a plecat spre Tg.Jiu în ziua de 12 octombrie. Transportul s-a făcut cu carele si a durat trei zile.La 18 octombrie au fost expediate si celelalte două tronsoane, asamblarea lor prin sudare fiind programată pentru 23 octombrie.Constructia a fost finalizată la 15 noiembrie. Asadar,au trecut 90 de zile de la finalizarea solutiei tehnice, 15 august, până la ridicarea coloanei nemetalizate, 15 noiembrie.Buna organizare asigurată de Georgescu-Gorjan a asigurat finalizarea constructiei fără nici-un accident, desi utilajele folosite erau foarte simple. În etapa finală coloana trebuia metalizată în galben, asa cum cerea Brâncusi.După multe căutari, s-a găsit în Elvetia sârma de almă potrivită pentru metalizare.De această operatie s-a ocupat personal Brâncusi în vara anului 1938.Monumentul a fost inaugurat la 27 octombrie 1938 .Din păcate de la ceremonie a lipsit atât Brâncusi cât si inginerul Georgescu-Gorjan.
Cântecul etern al Coloanei – Vertical.
Din anul 1953 până la pensionare, în 1967, a lucrat ca salariat la diferite institutii dar a supravegheat mereu starea Coloanei . A scris o carte intitulată „ Am lucrat cu Brâncusi” în care a povestit cum a colaborat cu Brâncusi.Cartea a apărut la Editura Universalia din Bucuresti si lansată la 3 februarie 2005. Georgescu-Gorjan nu a participat nici la acest eveniment .Se înăltase spre infinit , cu 20 de ani în urmă , la 15 martie 1985, poate pentru a eterniza spusele lui Brâncusi :”Coloana fără sfârsit este aidoma unui cântec etern, care ne duce în infinit, dincolo de orice durere sau bucurie”. Ultimul cuvânt spus de Georgescu-Gorjan a fost “Vertical”. Consiliul Local al Municipiului Tg. Jiu i-a conferit, post-mortem, în 2007 titlul de „Cetătean de Onoare” al Municipiului Târgu-Jiu , pentru merite deosebite la ridicarea Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” din Târgu-Jiu, ca autor al conceptiei tehnice privitoare la realizarea Coloanei fără Sârsit, operă a sculptorului Constantin Brâncusi.
|
Gheorghe Manolea 4/1/2012 |
Contact: |
|
|
