Tripticul cântecului
Există o lume de cântece,
Cântecul bratului aduce liniste,
Cântecul privirii îmi umple viata,
Cântecul palmei sărbătoreste ochiul,
Cântecul trupului fascinează instinctele,
Care, de-acum, vor râvni culorile curcubeului;
Cântecul părului vesteste
Că bat vânturi purtătoare de noroc.
Lângă tine, nu-mi rămâne decât
Să devin vers într-un cântec
Si să-l dăruiesc cuvântului
Prin lumea plină de seductie.
*
Esti, sub mireasmă,
Ca si cum ai tine amurgul pe genunchi
Să-si sprijine tâmpla de un gând
Cu emotia întoarcerii.
Ce-ar putea pune viata în locul iubirii?
Cum ar putea fi bucuria sărbătorii
Fără să stiu de dragoste?
Ce m-as face fără exercitiul gândului?
Sub floarea eminesciană a teiului
Răspunde-mi c-o privire galesă. Si-atât!
Semn că-mi place linia dreaptă,
Dar mai mult curbele formelor tale.
*
Mi-ajunge sufletul
Să-ti aprind frumusetea
Peste neguri ascetice
Si-albastru de cer.
Pasii tăi îsi scutură umbra
După tăcerea ecoului.
Râsul ti-e cântec.
Sfidând abisul, o rază de-amurg
s-opreste-n ochii tăi.
Ce nemărginire o asteaptă!
Kitchener - ON
|
Constantin Teodorescu 4/1/2012 |
Contact: |
|
|
