Tablete pentru prieteni : Viata nu este justă, dar merită trăită.
Stirile care ne inundă zilnic sunt pline de catastrofe naturale si mai ales umane: cutremure, inundatii, tsunami, contaminări nucleare, înzăpeziri monstruoase, crime odioase, accidente de tot felul care costă zeci de vieti ca cele miniere, aviatice, navale, feroviare, rutiere, si bine-nteles, războaie! Si astfel de întîmplări, de un fel sau altul, au existat tot timpul în istoria frămîntată a acestei planete.
Moartea recenta a zeci de copii într-un accident de autobuz într-un tunel în Europa a îngrozit o lumea întreaga prin tragismul ei: vieti pierdute în pragul adolescentei si parinti care vin la locul accidentului fără să stie dacă copilul lor este viu sau mort! Tragism de dimensiuni cosmice!
Cercetarile preliminare în privinta cauzalitătii accidentului se îndreaptă către ipoteza unui infarct cardiac survenit la conducatorul autocarului; nici exces de viteză, nici exces de alcool, nici autorută alunecoasă; simplu si tragic, aparitia unui blocaj coronarian probabil masiv care a dus la stop cardiac si la pierderea controlului cerebral la conducătorul autobuzului care aducea acasa copii ce-si petrecuseră vacanta pe zăpezile muntilor.
În fatza unui asemenea eveniment, simtul de echilibru, de justitie al oricarui om este descumpănit; întrebarea care se ridică firesc este de ce au loc în lume astfel de evenimente care par absurde în modul în care se înlăntuiesc si care duc la consecintze nefaste în viatza oamenilor, producînd obstacole de asa natură încât unora le schimbă viatza -depresiuni, sindrom post-traumatic- iar altzii nu mai rezistă si preferă să abandoneze viatza. Si totusi...
Adevărul este că venim pe lume ca produs a unei fecundări între două celule ăare au făcut un schimb de cromosomi din care a rezultat o fiintză noua care are unicitate si este o "persoana" di momentul nasterii si care creste si se dezvoltă conform planului genetic individual; prin acesta, omul nu este liber; configuratia genetică poate să producă un individ sănătos si un geniu sau un estropiat sau handicapat (“mental retardation”, autism, boli, psihice, etc.) si asfel omul devine sclavul profilului genetic tansmis lui de către părinti. Din fericire pentru el, dezvoltarea creierului, plasticitatea sistemului nervos, plasticitea biologică ce se adapteaza evolutiv functiei si relatia cu mediul au constituit conditiile necesare evolutitei umane care a dus la omul complex de azi. Psihicul nostru este rezultata factorilor genetici si de mediu care au modelat complexul uman prin aparitia în decursul evolutiei a constiintei si gîndirii logice si abstracte.
Astfel echipat, omul poate urca si coborî pantele vietii si în situatia de a rezolva mereu probleme ca cele înfatisate mai sus; el se agată cu bratele, mînile si gîndirea în rezolvarea practică a obstacolelor din propria viatză cît si a familiei lui; uneori învinge; alteori este învîns!
Si totusi omul este atras de viatza si sacrifică orice ca sa poata trăi. Prin ce devine viatza asa de atractivă pentru om?
Sunt identificate trei sfere principale în care se manifestă acestă atractie:
1. sfera senzorial-emotională: în acesta se manifesta frica, iubirea, durerea, ura, gelozia, egoismul, etc., stări care implică participarea părtilor cortico-subcorticale ale creerului si în special thalamusul si amygdala.
2. gîndirea logică si abstractă; aceasta dă omului cheia rezolvării problemelor practice ale vietzii si contactul cu universul din care face parte.
3. conceptul estetic al "frumosului" si simetriei: în acest mod spiritul omului se eleveaza în contact cu arta de orice natură, de la desen si dans pîna la muzica, teatru si operă.
Contactul pe care fiintza umană o ia cu realitatea prin intermediul acestor căi are drept consecintză o îmbogatire a cunoasterii si o elevare a spititului lui; aceasta e calea care l apropie si mai mult de lumea înconjuratoare si deci de viatză; aceasta duce la stabilirea "link"-ului cu fenomenul viatz si la formarea înstinctului de conservare a vietzii (comun, dar pe alt plan cu cel al animaleleor).
Datorit tuturor acestor factori, fiintza umană luptă pentru a coopera cu viatza la care nu renuntă decît în cazuri exceptionale; s-a spus ca viatza pentru om e o scoal care îl face mai bun, îl ridica pe o nouă treapta superioara, îl face mai întelept. Oamenii bisericii consideră că omul -prin ameliorare- devine un colaborator a lui Dumnezeu în opera de organizare a lumii...
Cred că adevărul e în altă parte: omul iubeşte viatza pentru că aceasta îi dă si mari satisfactii: varietatea ei, contactul cu cei dragi din familie si prietenii, fără care sa simte singur si abandonat fortelor naturii-devenind deci mai mic si vulnerabil- satisfactia de a trăi în natura care îi dă posibilitatea de a-si hrăni descendentii, satisfactia de a trai în cupluri care se iubesc si mai ales posibilitatea de comunicare cu membrii comunitătii prin cartile pe care le citeste si folosirea altor posibilitati tehnice pe care le-a inventat pentru a face să circule "informatia". Toate acestea constituie esentza motivării atasamentului de viatza a omului.
Pe planul vietzii omul a depăsit cunoscutul "homo homini lupus”!
Toronto / aprilie 2012
|
Dr. Dinu Dimitriu 4/1/2012 |
Contact: |
|
|
