In căutare de sensuri
Renastere
La capătul lumii
pe o piatră tocită
ascute coasa
sarpele susură
gânduri barbare
încolăcit pe sufletul
primului păcătos
nori pârjoliti
însetati de pământ
fulgeră noaptea
din ochii bătrâni
obosită
încremeneste timpul
cu mâna stângă
mângâie corbii
si îi dezleagă
în visul final
târziu
un copil rătăcit
zâmbeste
prin întunericul mort
Destin
Ard
sufletu-mi flutură
în umbre de scoici
zdrobite sub pasii
unui albatros rătăcit
uitat
simt ceata
urlându-mi în sânge
si cad
în picuri de rouă
pe blana unui lup
alpha
Nostalgie
Tăciuni bătrâni
palpită
sub crusta de gheată
mugurii se plimbă
prin casă
poeme sorbite
în dimineata vietii
pun întrebări
uitat
într-o cană cu vin
reasez universuri
pe scoartă de copac
sufletul mi se scurge
în mierea
aguridei brumate
Străinul din suflet
Merg descult
cu inima căzută
fereastra deschisă
aruncă un scâncet
de lapte matern
pasii se fac drum
în urma mea
tăcut
caut uitarea
din sufletele mortilor
neplecati
Vinul
Îl privesc tăcut
sânge de strugure brumat
însotitor enigmatic
născut chinuit
de o toamnă amară
înger si demon
tulburat- tulburător
grăitor de adevăruri
creator de istorii si vieti
nobil ca un vechi Bourbon
batrânul poet.
Melancolie
Nucii plâng
cu frunze amare
în versuri de seri zgribulite
vioara-mi sopteste iubiri
iar bruma din vie
îmi alunecă-n suflet
si se topeste
îndulcindu-mi privirea
În căutare de sensuri
Sar zilnic din mormânt în mormânt
în căutare de sensuri
dar ochii lor
aruncă în mine tăceri
nedumerit răscolesc printre răni
să-mi recunosc întrebările
rătăcite în lumea de plastic
din visele mieilor.
Dilemă divină
De o eternitate
îi învată
ce au de facut
îngerii nu mai vor
să coboare printre
orgoliosii bipezi
li se par urâti
si strâmbi
cer apocalipsa
s-a hotărât
îsi cheamă fiul
să îi tină locul
anul acesta
va muri El pe cruce...
Oare…
Ploaia
înnegrită de fum
izbeste marginea lumii
suflete vechi
aliniate
discută cu îngerii
re-facerea vietii
vor o planetă mică
fără maimute
doar porumbei albi
uitată într-un colt
Lumina
îsi suflecă mânecile
face un semn
timid Mozart cântă
lutul prinde formă
aripi albastre tremură
Neliniste
Clopotul bate
cu spirale albastre
peste pamântul
rănit de cruci
nuci albi
cu frunze uitate
de toamna grăbită
sprijină norii
păsări necunoscute
jelesc cuibul
prădat
de un câine orb
rătăcit printre suflete
Dumnezeu a îmbătrânit
altfel ar fi adus dinozaurii înapoi
măcar ei nu cereau cu glas pios
banalităti
le dăduse o lume
ce obosit se simtea
încă un Potop nu mai voia
cât de tânăr era când i-a făcut
si ce vesel
l-au întristat cu rugăciunile lor
cu patima pentru nimicuri
le oferise copaci si fluturi
iar ei...
Dumnezeu a îmbătrânit
si plânge
EPIGRAME
Criza la români
Planeta e-n fierbere
Băncile scoase din priză
Românul de-atâta bere
A făcut si el... o criză!
Muză prost dispusă
Stati! a apărut o muză
Ce să scriu întreb atent
Îmi trânteste scurt o scuză
Ce vrei tu! eu n-am... talent!
Unui betiv
Toti savantii cercetează
El o halbă mai serveste
Fata i se luminează
Da! planeta se roteste!
Burta bate cartea
Românu-i sărac si n-are
Bani destui de-abecedare
Dar în zi de sărbătoare
Frige-un porc de fiecare!
Răzbunarea dacilor
Voi sunteti urmasii Romei?
Eminescu ne- ntreba
Astăzi dăm alt sens dilemei
Invadăm Italia!
Arma secretă a poporului roman
Când planeta strânge saiba
Eu mă uit în portmoneu
Care criză? dă-o naiba!
Am un leu si vreau să-l beu!
Prietenul primarului
Să conduci o Primărie
Să dai lumii rotocol
Nu-ti trebuie măiestrie
Ci să-l cunosti pe... Googol!
‘telectualul român
Intră mândru-n librărie
Vis-a-vis de Amanet
Să ia pentru Berărie
Niste cărti... de tabinet!
Cocosul e servit!
Cine e cocosu-n casă?
Strigi s-audă trecătorii
Furios te-asezi la masă
S-astepti prăjirea răbdării!
|
Bogdan Stoian 3/26/2012 |
Contact: |
|
|
