Elie Carafoli părintele avioanelor IAR
Într-o vară am vizitat casa memorală Mos Ion Roată, din satul Gura Văii, comuna Câmpuri, situată pe drumul dintre Panciu si Soveja. Era duminică , trecut bine de prânzul ăl mare, cum se spune în satul meu din Mehedinti. Am făcut această vizită cu un băietel care, în această toamnă, va merge la scoală .Ghidul , evident grăbit dar profesional amabil,ne-a spus pe scurt întâmplarea de la Divan cu Mos Ion Roată, dar n-a spus esenta, asa că băietelul , cu candoarea specifică vârstei, a spus-o el. Desigur, părintii sau buncii i-au citit cândva povestea. L-a impresionat si a tinut-o minte.Mi-am adus aminte de multe alte exemple de oameni al căror destin profesional a fost marcat de povesti din copilărie.Unul dintre acesti oameni a fost Elie Carafoli.
Poveste din copilărie
Elie Carafoli s-a născut la data 15 septembrie 1901 în orasul Veria, foarte aprope de orasul Tesalonic din Grecia., din părinti aromâni. A început scoala în orasul Veria.În 1915 a plecat împreună cu familia în Serbia si s-au stabilit pentru scurt timp în orasul Bitolia. Declansarea războiului îl obligă să plece din nou, de data aceasta spre Bucuresti, la un unchi al său. Continuă studiile la liceul “Gheorghe Lazăr” si la liceul militar “Mânăstirea Dealu”. Îsi amintea mereu de o poveste ascultată în copilărie si în care se spunea că Nistor Kostic, tăran din satul Divic, apropiat de orasul în care s-a născut el, se lansa cu un planor de pe crestele muntilor Pind si zbura ca o pasăre.Poate că această poveste l-a determinat să se înscrie, în 1919, la Scoala Politehnică din Bucuresti,recent transformată din Scoala Natională de Poduri si Sosele cu intentia de as construi un planor. În 1924 obtine titlul de inginer electromecanic.
Intrarea în comunitatea specialistilor din mecanica fluidelor.
Si-a continuat studiile, între 1924 si 1928, la Universitatea din Sorbona unde a obtinut si titlul de doctor în stiinte fizico-chimice cu teza “Contributii la teoria sustentatiei în aerodinamică”. La Paris, lucrează la Institutul Aerotehnic din Saint-Cyr, unde, împreună cu directorul acestuia, profesorul Albert Toussaint, construieste o instalatie hidromecanică pentru vizualizarea spectrelor de miscare în jurul corpurilor de aviatie , denumită ulterior “cuva Toussaint – Carafoli”.În acea perioada , în mediile academice, erau dispute aprinse privind semnificatia fizică a rezultantei fortelor pe un profil aerodinamic .Elie Carafoli publică lucrarea “Confruntarea teoriilor aerodinamice moderne cu legile mecanicii rationale” prin care pune capăt acestei dispute dar care i-a adus consacrarea printre specialistii de mecanica fluidelor si aerodinamică. Între 1926 si 1928 a publicat mai lucrări stiintifice si studii care l-au consacrat pe plan international, printre care “Teoria si trasarea profilelor aerodinamice”, “Influenta aripioarelor asupra proprietătilor aerodinamice ale suprafetelor portante”, “Aerodinamica aripilor de avion”, “Cercetări experimentale asupra aripilor monoplane”.Pe baza rezultatelor obtinute a proiectat si realizat profilurile aripilor de avion cu bordul de fugă rotunjit, cunoscute sub denumirea “ profilurile Carafoli”.
Profesor la Politehnica din Bucuresti.
Se reîntoarce în tară si înfiintează ,în octombrie 1928, catedra de Aerodinamică si Mecanica fluidelor la Scoala Politehnică din Bucuresti, unde va activa timp de 45 de ani. După doi ani de activitate în tară, în 1930, împreună cu inginerul francez Lucien Virmaux, finalizează proiectul primului avion românesc fabricat de uzinele IAR-Brasov, de tip CV-11 (Carafoli-Virmaux) un monoplan cu aripa joasă, o conceptie originală, care pe parcursul anilor s-a generalizat în aviatia mondială modernă. Pentru efectuarea cercetărilor specifice a realizat, în perioada 1928-1930 , în curtea Scolii Politehnice din Bucuresti , un tunel aerodinamic, inaugurat oficial în 1931, prima instalatie de acest gen din sud-estul Europei având performante remarcabile pentru acea vreme.
Proiectant si constructor de avioane românesti IAR
În 1938 a realizat avionul de vânătoare IAR – 80 ( Industria Aeronautică Română) , considerat, la vremea sa, unul dintre cele mai bune avioane si care a stabilit , în 1940, recordul mondial pentru puterea specifică la motoarele de aviatie cu piston.A elaborat o metodă pentru studiul aripilor dreptunghiulare, trapezoidale si triunghiulare cunsocute sub numele de “ aripi delta” . In paralel cu activitatea didactică si de cercetare stiintifică, Elie Carafoli a îndeplinit si functia de inginer sef si, apoi, de director la fabrica de avioane IAR-Industria Aeronautică Română din Brasov unde a conceput, proiectat, construit si încercat avioanele de tip IAR-13, IAR-14, IAR-15 si IAR-16 cu performante remarcabile pentru acea vreme si comparabile cu cele mai bune realizări pe plan mondial. Unul din aceste avioane a fost considerat ca făcând parte dintre cele mai bune sase avioane din Europa la un concurs care a avut loc în Bucuresti, în 1931.
A scris Cărti, a primit Medalii.
Activitatea stiintifică s-a concretizat în peste 200 de comunicări stiintifice si 14 cărti incluse în tezaurul aviatiei. Iată câteva: Aerodinamica aripilor de avion (Paris,1928), Aerodinamica (1951) tradusă în limba germană (Berlin,1954) si în limba rusă (Moscova,1955), Aerodinamica vitezelor mari (1957) tradusă în limba rusă (Moscova,1958), Studii experimentale asupra aripilor monoplane, Miscări conice în regim supersonic, apărută în China (Beijing,1955), Teoria aripii în zborul supersonic (Oxford,1969), Dinamica fluidelor incompresibile (1981), Dinamica fluidelor compresibile (1983). Pentru de cercetare în domeniul aerodinamicii a fost distins cu Premiul “Louis Breguet” (Paris,1927) si “Medalia de argint”(1928) decernată la Sorbona de Societatea natională de încurajare a progresului , Diploma Paul Tissandier decernată de Federatia Aeronautică Internatională la Congresul de la Los Angeles (1956), Marea Medalie Gauss care se acordă o singură dată pe an unui savant ales din întreaga lume de către Societatea Stiintifică Braunschweg-Germania pentru “lucrări proieminente si deschizătoare de drumuri“, Medalia “Apollo 11” decernată de NASA în 1970, Diploma si Medalia “Tiolkovschi” la 27 martie 1981. In tară a primit titlul de OM DE STIINTĂ EMERIT al RSR, acordându-i-se Premiul de Stat clasa I, Ordinul Muncii clasa I, Ordinul Meritul Stiintific clasa I, Steaua Republicii clasa a II-a.
A fost ales membru titular al Academiei Române ( 12 august 1948), iar din 1961 a condus Comisia de Astronautică a Academiei.A fost membru titular al Academiei Internationale de Astronautică, vicepresedintele Federatiei Internationale de Astronautică (1965-1967) presedinte în exercitiu (1968-1969) al Federatiei Internationale de Astronautică, post-presedinte FIA (1971-1973).A fost ales membru de onoare ai Societătii Regale de Aeronautică din Marea Britanie.
Si-a dedicat o bună parte din energie pentru a scoate în evidentă pionierii aviatiei mondiale:Traian Vuia, AurelVlaicu, Henri Coanda, Gheorghe Bothezat s.a.
S-a stins din viată la 24 octombrie 1983 în Bucuresti.
|
Gheorghe Manolea 3/25/2012 |
Contact: |
|
|
