„Pagini basarabene” de Nina Gonta
O carte unicat despre Basarabia apărută pe meleaguri oltene.
Nu trece o zi fără ca, la Craiova, pe usile numeroaselor edituri apărute după 1989, să nu iasă cel putin o carte nouă, semnată de un scriitor local. Cea pe care o tin în mână, care mă frige fiind abia scoasă din tipar, apartine unei doamne, olteancă naturalizată de putini ani, al cărei nume de autor este Nina Gonta. Debutantă în scris la o vârstă destul de înaintată, autoarea vine din Basarabia, fiind născută într-o comună nu departe de Chisinău si stabilită legal în România, repatriată, cum îi place să spună, în anul 2000 împreună cu fiica sa pe atunci minoră.
Doamna Gonta, acesta fiind numele de fată, este absolventă a Liceului Pedagogic din Călărasi (localitate din Basarabia, nu din Oltenia) după care a urmat Facultatea de Biblioteconomie si Bibliografie din Chisinău. Că posedă darul scrisului este neîndoios, cititorii revistei „Observatorul” fiind la curent cu scrierile sale prin câteva articole apărute nu de mult în paginile sale, fapt mentionat si într-unul din capitolele cărtii odată cu multumirile adresate domnului director Dumitru Popescu . Si ce alt titlu generic ar putea să poarte această nouă carte decât „Pagini basarabene” numele, de fapt, al celui de al doilea capitol al cărtii, deoarece, orice ar fi, Nina rămâne basarabeancă atât cu sufletul cât si cu graiul.
Structurată pe trei capitole primul fiind „În căutarea bărbatului ideal”, următorul, cel pe care l-am amintit, „Pagini basarabene”, iar ultimul Scrise de-a lungul anilor”, cartea prezintă, mai întâi, experiente de viată ale autoarei care încep pe meleagurile natale si se sfârsesc undeva, în Oltenia, tinut despre care prima dată a auzit când a păsit pe teritoriul României stabilindu-se la Iasi, cu o populatie total diferită de cea pe care o cunoscuse până atunci si un limbaj specific greu de reprodus.
Capitolul „Pagini basarabene” vorbeste despre venirea sa pe lume, originile sale, neamul său numeros din satul Pănăsesti si modul cum a căpătat prenumele de Raisa în locul celui predestinat, cel de Nina, care, de fapt, i-a si rămas în suflet, în inimă si în viata socială. Limba română era limba natală, limba vorbită în familie si în sat. Doar atât, de multe ori fiind nevoiti să o vorbească pe furis, Patria Mamă, Uniunea Sovietică decretând că limba maternă a tuturor popoarelor aflate sub jugul său este limba rusă. „Curge Prutul între noi si plânge” încheie paginile basarabene vorbind despre Grigore Vieru, Doina si Ion Aldea Teodorovici, exponenti ai limbii române vorbite atât în România cât si în Republica Moldova, eroi ai neamului pe care Nina Gonta i-a cunoscut personal. „Suntem în cuvânt si-n toate floare de latinitate” este articolul pe care revista „Observatorul” i l-a publicat chiar în ziua mortii marelui poet. Capitolul se încheie exprimând nădejdea că sârma ghimpată virtuală dintre frati va rămâne doar o amintire, comunismul va pieri definitiv si unirea, pentru care s-au jertfit eroii neamului, se va înfăptui. Este idealul pentru care, consilierul orăsenesc si raional Raisa Coleaghin, alias Nina Gonta, aleasă pe lista unui partid de dreapta, a luptat timp de două legislaturi, dar si împotriva nedreptătilor făcute de cei aflati la putere împotriva unor indezirabili sau chiar a unor oameni de rând. Comunistii sunt peste tot, nu uită si nu iartă pe nimeni niciodată, motiv pentru care Nina a lăsat în urmă o viată, o carieră, un neam întreg alegând să ia viata de la început înainte ca puterea să fie acaparată vremelnic de adeptii celui mai nemernic sistem politic care a existat pe lume. Fiica sa Vica, VICTORIA, venită pe lume în ultimul ceas, la multi ani după prima căsătorie, are paginile sale în carte, bine conturate care exprimă fericirea mamei care a crescut-o singură, fără nici un ajutor, a educat-o astfel încât astăzi se mândreste cu ea, dovedind că numele de botez îndreptăteste toate sperantele pe care mama si le-a pus în copilul ei. „Scrise de-a lungul anilor sunt crâmpeie literare, încercări personale de poezie si proză, nu lipsite de talent, pe care autoarea le-a creat pentru sine, pentru a-si dovedi siesi talentul personal pe care, doar cu această ocazie îl dezvăluie cititorilor. Este, cum s-ar zice, literatură de sertar.
Revin asupra primului capitol al cărtii în care descoperim romantismul unei femei cu care soarta a fost nemiloasă încă din fragedă tinerete atât pe plan sentimental, afectiv, cât si din punct de vedere al stării de sănătate, fiind într-o permanentă căutare, lipsită tot mereu de dragostea si întelegerea de care avea cea mai mare nevoie. Este, de fapt, si titlu de bază al cărtii pe care o semnează care sună ca o întrebare: L-a găsit sau nu? Există el în realitate ori este doar o imagine făurită în mintea sa? În încheiere nu pot să nu remarc minutia descrierii faptelor si întâmplărilor descrise în interiorul paginilor, limbajul corect, uneori cu accente locale amuzante, folosit de autoare.
|
Costinel Savu 3/18/2012 |
Contact: |
|
|