Carpe diem : Încă de pe băncile familiei
Am tot auzit vorbe cum că odraslele noastre nu ar mai avea modele sănătoase de unde să se inspire. Că “imagistica” ubicuu-diversificat-televizată le oferă exclusiv modele de scandalagii cu a(i)urituri la gâtlej, ticălosi si hoti cu case si masini somptuoase, sau curvistine cu pretentii academice.
Că nu mai poti să le oferi copiilor, în familie, un model de urmat in viată din cauza poluării morale, exterioare familiei, care a năpădit semintia românească de la vlădică la opincă, si care isi va pune in cele din urmă amprenta asupra comportamentului copiilor mai cu seama decât familia insăsi.
Că nu mai e nimic de facut: copiii nostri vor deveni ceea ce sistemul de valori exterior le dictează.
Una e insă “(dez)ordinea pietei” si alta e ordinea morala.
Copiii trebuie expusi in primul rand si cu orice pret valorilor morale sanatoase, pentru a da viitorului brazi nu jnepeni.
Marele ganditor german Jurgen Habermas (n. 1929) vedea tocmai in schimbarile perpetue din “piata” originea distrugerii ordinii morale a capitalismului, de care acesta si depinde fundamental. Conform aceluiasi autor cresterile economice, desi aduc beneficii buzunarelor, induc in lume o vadita stare de non-sens.
Sigur ca avem nevoie de prosperitatea adusa de capitalism, dar nu cu pretul distrugerii ordinii morale. Sigur ca avem nevoie de cresteri economice, dar nu cu pretul pierderii sensului vietii. Vrem copii care sa nu mai creada in nimic altceva decat in vânzarea si cumpărea a ceva? Vrem copii plictisiti, goi de sens, si lipsiti de dorinta de a căuta bucuria si miracolul vietii? Nu!
Si dacă nu, atunci nimic nu ne poate opri sa oferim copiilor modele reale: nici măcar (dez)ordinea pietei!
Mircea Eliade bunăoara ne spunea ca putem evada din mrejele incâlcite ale Istoriei.
Acest “intoxicat de posibil” cum îi spunea E. Cioran lui M. Eliade, ne sugera ca putem fi liberi si fata de Timp, si fata de Istorie, in ciuda tuturor constrângerilor aparent de neînfrant.
Putem! De aceea, îmi tot spun, că putem să-i “evadam” pe copiii nostri, inca de pe bancile familiei, din gaunosul panteon al falselor modele promovate neîncetat de gurile de tun ale mediei corupte.
Si cum altfel, decat propunându-le, in timpul claselor de familie, modele vrednice de urmat in viată?
Căutând numai in ograda proprie, nu mi-a luat mai mult de cinci minute sa gasesc nu un model ci zece... Si am să zăbovesc asupra unui singur, a “uriasului” Traian Vuia.
Dupa cum bine stim, bănăteanul Traian Vuia a fost unul dintre pionierii aeronauticii mondiale (discutia despre cine a fost “primul zburător” e inutilă aici; Traian Vuia a fost printre primii, si acesta e un motiv suficient de mândrie), cel care sfidând protipendada stiintifică pariziana, a reusit să salte primul obiect autopropulsat (aparatul, aeroplan-automobil, se numea Vuia I) mai greu decat aerul pe o lungime de 12 metri, dupa un “avânt” de 50 de metri. Dincolo de pasiunea lui enormă pentru zbor, Vuia a adus si o contributie însemnată la crearea Romaniei Mari, fiind consilier influent al delegatiei române de la Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920).
Iată un om împlinit, iată un model pe care merită să-l prezentăm copiilor înaintea oricăror alte zămisliri mediatice festiviste asa-zis moderne!
Si dacă pledoaria mea de până acum n-a convins, “ascultati-l” pe Traian Vuia:
“Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă stiu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personală ci lucrez pentru gloria geniului uman. Ce importantă are cine a făcut aceste lucruri, important este că ele există.”
Om! Erou! Model! Avem modele, avem prin urmare ce să le propunem copiilor.
Trebuie doar să vrem “să-i evadăm” încă de pe băncile familiei…
Toronto/ martie 2012
|
Cristian Medelean 3/18/2012 |
Contact: |
|
|
